Arhiva zilnica 19 septembrie 2010

Nu-mi propun să reiau aici tema conturilor lui Ceauşescu, care a fost o temă falsă şi i-a permis lui Dan Voiculescu să câştige un proces împotriva lui PM Băcanu. Ceauşescu nu a avut conturi în străinătate, deci problema este închisă. Au existat însă conturi ale fostului DSS care, sper, au fost recuperate de statul român. Accidentele de genul celui provocat de ex-col. SIE Nădejde, cel care a încercat să recupereze personal, printr-un intermediar, bani din conturi deschise în afara Romaniei, au fost aspru sancţionate. Am scris deja, în volumul Averea Preşedintelui, despre acest aspect.

Dan Voiculescu este însă un caz special asupra căruia voi zăbovi ceva vreme, în măsura în care îmi va permite timpul...

Robert Turcescu este, de departe, cel mai bine plătit jurnalist achiziţionat, la bucată, de Sorin Ovidiu Vîntu. Cum voi arăta mai încolo, preţul lui a crescut brusc, într-o zi, de 17 ori. Şi Turcescu a devenit, instantaneu, tonomat.

Deşi este printre primii oameni ai lui Vîntu din mass media care şi-au trădat stăpånul, el nu este mai puţin vinovat pentru jigodismul de presă practicat de grupul Realitatea-Caţavencu pe care l-a slujit aproape şapte ani.

Oricåt se străduie unii să-l scoată din categoria tonomatelor, doar pentru că a avut, în comparaţie cu restul sclavilor lui SOV, şi tresăriri de luciditate, mă tem că este imposibil de făcut această separaţie. Mai mult, dacă ar fi să-l compar pe Turcescu cu Buşcu, spre exemplu, sau cu Nistorescu, adică să compar un intelectual cu un om de grotă, sau un sculer-matriţer...