Categorie: 
Ovidiu Miculescu – ”patronul” Radio România, moștenit pe linie de partid (foto Mediafax)
În lumea ideală a investigațiilor există o expresie ce ține de abc-ul meseriei: ”Follow the money” (”urmărește traseul banilor”). În lumea reală a jurnalismului de investigații, când nu ai acces la secretul/circuitul bancar al unei persoane sau al unui grup aflat în atenție, te mulțumești și cu principiul pe care eu îl numesc ”Folow the track record!” (urmărește trecutul).
Ca jurnalist de investigații, dar și ca membru al MediaSind, mă simt obligat să fiu solidar cu ideile apărate de Adrian Valentin Moise (presedintele Sindicatului Unit al Salariaților din SRR și vicepreședinte pe zona radio al FRJ MediaSind), una dintre victimele președintelui Societății Române de Radio (SRR), Ovidiu Miculescu. Acesta din urmă este un ”domn” care și-a depășit demult fișa postului, s-a transformat într-un mic dictator pe banii statului și, ceea ce este mai grav, a folosit pentru asta influența și, posibil, anumite structuri ale statului care-l protejeaza.
Cum e posibil ca, de luni de zile, un scandal de talie internațională din lumea mass-media, generat de stilul dictatorial al unui manager la o societate a statului (cazul Miculescu vs. Moise), să se amplifice în mod nedorit fără ca instituția autorizată a statului să intervină pentru aplanarea acestui conflict?! Ce interese împiedică o comisie parlamentară să mențină în funcție un individ ce a depășit demult hotarele profesiei, a legii dar și a bunului simț?
Ovidiu Miculescu, președintele SRR, se cere înapoi în centrală!
Înainte de a prezenta conflictul care l-a făcut celebru și necesită schimbarea lui de urgență din fruntea SRR, voi face câteva considerații și sugestii cu privire la cine ar putea să-l protejeze pe micul dictator din SRR.
Din analiza trecutului domnului Miculescu, rezultă că activitatea acestuia s-a împletit armonios cu aceea a fostului ofițer SIE, Constantin Rotaru, fost ofițer acoperit la ICE Dunărea (în sensul în care ICE Dunărea era o firmă acoperită a Centrului de Informații Externe) și ajuns, apoi, după ce și-a îndeplinit misiunea construirii imperiului media al lui Dan Voiculescu, prim-adjunct al directorului SIE, Harnagea. Asta nu înseamnă neapărat că Miculescu e ofițer SIE, dar nici că nu e.
”O să v-o luați de n-o să aveți aer!” – s-a stropșit infoiat-obraznic, pe 24 iulie, grăsunul Miculescu la președintele Sindicatului Unit al Salariaților din Radio România (SUS-RR), Adrian Moise, amenințându-l direct în cel mai pur stil golănesc!
Așadar,
Întâmplarea face că, luna trecută, un senator din Parlamentul României, Valer Marian, un personaj ciudat, e drept, dar membru pe atunci al Comisiei de Abuzuri, să-l interpeleze pe premierul Victor Ponta și să-i ceară demiterea lui Ovidiu Miculescu, pe care îl suspectează a fi fost ofițer acoperit al fostei Securități și că ar fi continuat să rămână și azi membru al unui serviciu secret, individ care, aflat în fruntea SRR comite abuz după abuz ca și când ar fi pe propria moșie. Mai mult chiar, senatorul PSD – pe atunci, între timp părăsind partidul – spune că Ovidiu Miculescu s-a lăudat a fi fost, înainte de numirea sa în funcția de președinte al SRR, consilierul pe probleme de servicii secrete al lui Victor Ponta, președintele PSD, dar și prieten de familie.
Iată un fragment din interpelarea senatorului Valer Marian:
”Personal, am avut ocazia să-l cunosc pe Ovidiu Miculescu cu 21 de ani în urmă, respectiv în timpul campaniei pentru alegerile locale din 1992, când a venit la Satu Mare la mama soţiei sale, Simona Miculescu, devenită ulterior consilier pe probleme externe al preşedintelui Ion Iliescu, actualmente ambasadorul României la ONU. L-am întâlnit într-un restaurant unde stătea la masă cu şeful de atunci al SRI Satu Mare, care mi l-a prezentat mie şi unor colegi jurnalişti, dar după câteva schimburi de cuvinte am întrerupt dialogul pentru că manifesta un comportament arogant şi grobian. Întrebându-l pe şeful SRI cine este individul, acesta mi-a răspuns că un coleg de-al său. L-am reîntâlnit pe Miculescu anul trecut, în timpul campaniei pentru alegerile locale, când a venit la Satu Mare împreună cu dumneavoastră, domnule prim-ministru şi când am aflat că vă este consilier personal. Ulterior am aflat că s-a lăudat unor cunoscuţi din Satu Mare că vă este consilier pe servicii secrete şi că familia sa se numără printre cele 3-4 familii care participă la evenimentele dumneavoastră importante de familie (alături de familia naşului George Maior şi de familia socrului Ilie Sârbu). Toate acestea fac plauzibilă supoziţia că Ovidiu Miculescu ar fi fost ofiţer acoperit al Securităţii şi că ar fi actualmente ofiţer acoperit al unui serviciu secret, astfel putându-se explica lipsa informărilor sale de la CNSAS.
Pentru aceste motive, vă solicit, domnule prim-ministru, să dispuneţi o verificare minuţioasă a activităţii actualului Preşedinte Director-General al SRR şi să-l demiteţi pe numitul Ovidiu Miculescu, cel puţin pentru motive de incompatibilitate evidentă şi de colaborare cu Securitatea, chiar dacă vă este amic şi consilier personal” – spune senatorul Valer Marian în interpelarea sa din 3 iunie 2013″.
Dacă luna trecută, senatorul (traseist) Valer Marian sugera aparteneța lui Ovidiu Miculescu la un serviciu secret, ceea ce ar putea explica de ce astăzi, la CNSAS, nu există decât angajamentul său cu Securitatea, dar nu și Notele sale informative (cum se proceda în cazul celor ce semnau angajamentul cu Satana, Dracul sau Securitatea), trecutul acestuia de după 1990 sugerează că serviciul secret invocat de Valer Marian ar putea fi SIE.
De ce SIE și nu SRI? Pentru că o întâmplare ciudată, alta decât ce povestită de Valer Marian se mulează parcă perfect pe pielea grăsunelului.
Trecem peste faptul că soția sa e ambasador la ONU (deci om de bază pe Externe!), și ne întoarcem în timp, în 1994, când Ovidiu Miculescu este angajat în trustul securistului Dan Voiculescu, cel care și-a turnat în modul cel mai ordinar posibil rudele, ca să mânânce și el o bucată de pâine albă, cum a declarat ulterior.
CV – oficial – Ovidiu Miculescu (pag1)
CV – oficial – Ovidiu Miculescu (pag2). Se observă că, teoretic, îi lipsesc complet din CV 4 ani din viață: 2000-2004!
Conform CV-ului său, Ovidiu Miculescu a avut în cadrul Trustului Intact (al cărui patron oficial era Dan Voiculescu) un traseu identic cu al unui securist celebru al vremii, colonelul SIE- pe atunci – Constantin Rotaru, fost director adjunct la firma acoperită a Securității ICE Dunărea (UM 0107), iar apoi, în perioada 1990-1994 – directorul unei direcții din cadrul Serviciului de Informații Externe.
Imagine postată pe site-ul SIE, privind trecutul colonelului – pe atunci – Constantin Rotaru, fostul șef al INTACT SA în aceeași perioadă cu fostul informator ”Adrian” Ovidiu Miculescu. Ulterior, informația a fost ștearsă de pe site-ul SIE. De fapt, Rotaru n-a lucrat niciodată, până în 1990 la Direcția de Prognoză și evaluare economică din CIE, care n-a existat, ci la ICE DUNĂREA sau UM 0107
În 1994, atât Constantin Rotaru, cât și Ovidiu Miculescu, se transferă fiecare de unde era, la Trustul Intact.
Fostul (?) ofițer SIE Constantin Rotaru devine Director General al Trustului Intact, iar fostul informator Ovidiu Miculescu, ce ocupa din 1993 funcția de director de imagine în TVR, devine corespondent al Antena 1 la Wasghinton DC, loc unde se afla și soția sa, Simona Miculescu. Devine, așadar, un subordonat al ofițerului SIE Constantin Rotaru (aflat, probabil într-o scurtă ”întrerupere de sarcină” militară). Ulterior, în 1996, Ovidiu Miculescu revine în patrie și ocupă, pana in 1998, funcția de director executiv al postului Antena 1 (parte a grupului Intact), unde a coordonat Consiliul Executiv, statiile locale, casa de productie a Antenei 1 si a companiei de vanzari de publicitate a televiziunii. Așadar, până în 1998, rămâne în Grupul Intact, părăsindu-l apoi pentru a merge la Prima TV a lui Cristian Burci, un alt personaj venit de pe alte meleaguri și interesant pentru serviciile sale. Mass media, desigur. Ei bine, aici intervine coincidența: tot în 1998, șeful cel mare, Constantin Rotaru, părăsește și el, ca la ordin!, Trustul Intact, revenind în SIE și fiind ridicat în grad!
Dan Voiculescu
Rotaru devine general SIE, iar câteva luni mai încolo devine prim-adjunctul șefului SIE, Constantin Harnagea. Misiunea fusese, probabil, un mare succes! Altfel nu se explică avansarea sa într-o asemenea poziție!!
Așadar, atât Miculescu Ovidiu cât și Rotaru Nicolae, primul un no-name (pe atunci) al doilea un vajnic ofițer SIE, servesc în același timp, sub același steag, aceeași instituție: trustul INTACT al celui ce moștenise mașina de făcut bani a Securității, Crescent, Dan Voiculescu.
Coincidență? Habar n-am! Observ însă că practicile lui Ovidiu Miculescu sunt de tip securist, un senator al României cere verificarea lui în arhivele serviciilor secrete, în vreme ce el, în disprețul legii, conduce cu mână forte, în stil dictatorial, o instituție de stat ce poate fi folosită în scopuri de informare dar și dezinformare sau manipulare a populației, în funcție de ordinul șefului său direct, sau de directivele primite pe linie de partid. Rămâne de văzut.
Cum a informat de fiecare dată MediaSind, abuzurile ”patronului” Radio România Actualități (Societatea Română de Radiodifuziune – SRR), Ovidiu Miculescu, au devenit deja de notorietate, conflictul dintre el și Adrian Valentin Moise, reprezentantul salariaților în Consiliul de Administrație și președintele SUS-RR, fiind un bun prilej de analiză a trecutului acestui grăsunel nervos, bine acoperit cu imunitate de toate culorile în fața stilului dictatorial cu care l-a înzestrat fami(g)lia lui.
Înainte de toate, trebuie reafirmat un adevăr simplu dar fundamental pentru înțelegerea mizei aflate în joc și, deci, a motivului care mă determină să-i acord puțină atenție acestui domn: Radioul Public (la fel ca și Televiziunea Națională) este un obiectiv strategic pentru statul român, prin urmare cu utilitate și de interes public. În fruntea sa nu trebuie să ajungă orice ins impus fără niciun criteriu de profesionalism sau rectitudine morală de un partid, sau altul, ci o persoană responsabilă care să impună respect prin propria atitudine/conduită și profesionalismul său recunoscut.
Or, ce avem noi aici? – vorba lui Toma Caragiu.
Avem un personaj scos parcă din analele Securității sau ale PCR. Un ”carnasier” agresiv, care întreține un conflict continuu cu liderul de sindicat din instituție, Adrian Moise și care trimite, pe banii statului (adică și ai mei, contribuabilul), două subordonate să monitorizeze și să submineze, printr-o diversiune specific securistă, o întâlnire organizată de jurnaliștii din lumea întreagă în cadrul Congresului Mondial al Jurnaliștilor de la Dublin-Irlanda cu mentiunea ca trimisele nu aveau o acreditare valabila, cum avea sa se constate ulterior, pentru Congres.
Sigur, persoanele ce primiseră misiunea să boicoteze lucările Congresului Mondial al Jurnaliștilor au fost făcute pachet și scoase din incintă cu forța, de paznici, Miculescu fiind astfel umilit în capacitatea sa de ”superior” din ”centrala” de la București. Misiunea celor două era, conform Mediasind, aceea de a-l compromite pe reprezentantul României din partea SRR, vicepreședinte al Federației Sindicatelor Jurnaliștilor MediaSind, Adrian Valentin Moise.
Jim Boumelha, președintele Federației Internaționale a Jurnaliștilor, alături de Adrian Moise, liderul SUS-RR, concediat abuziv de Ovidiu Miculescu (nume conspirativ ”ADRIAN”)
De ce trebuia compromis sindicalistul Moise? Pentru că așa voia mușchiul carnasierului Miculescu.
Numai că scandalul iscat de cele două subordonate a fost extrem de neplăcut pentru imaginea breslei, dar și a României, Miculescu fiind obligat să-și muște buzele și să-și ceară scuze apoi, tot prin reprezentanti, adică să aleagă varianta B a planului de diversiune gândit de el (singur sau în gașcă, rămâne de văzut).
Cum și de ce s-a ajuns aici?
Iată un scurt istoric al conflictului dintre Ovidiu ”ADRIAN” Miculescu – ”patronul” Radioului Public- și Adrian Moise – șeful Sindicatului din SRR (SUS RR – Sindicatul Unit al Salariaților din Radio România):
La început n-a fost Cuvântul, cum se spune, ci Scrisul. În cazul nostru, Angajamentul semnat de Ovidiu Miculescu cu Securitatea, document despre care a aflat șeful sindicatului din SRR, Adrian Valentin Moise.
Adeverința CNSAS care confirma că Ovidiu Miculescu a semnat un Angajament cu Securitatea, sub numele conspirativ ”ADRIAN”!
Este vorba de o Adeverință (nr.3165/15.11.2011) în care, printre altele, se afirmă:
”domnul MICULESCU Ovidiu este titular al dosarului fond rețea nr. R 94603 (cotă CNSAS). Domnia sa a fost recrutat la data de 27.03.1987 pentru ”apărarea contrainformativă a persoanelor care fac parte din grupul de presă ce participă la activități protocolare”. A semnat un Angajament, atribuindu-i-se numele conspirativ ”ADRIAN”. Direcția de Specialitate nu a identificat informații transmise Securității de către domnul MICULESCU Ovidiu”
Mai mult, același neastâmpărat șef al sindicatului din SRR a mai aflat și despre o incompatibilitate în care se afla Ovidiu Miculescu, el fiind, în același timp, în perioada iulie 2010 – iulie 2012, membru al Consiliului de Administrație al SRR și director la Societatea Naţională de Radiocomunicaţii (SNR). Adică el centra, el dădea cu căpățâna! Așa a început conflictul dintre cei doi, informatorul și incompatibilul Miculescu începând hărțuirea sindicalistului tare’n gură, ca orice sindicalist cu vechime de 20 de ani!
1. Pe 7 decembrie 2012, șeful de sindicat Adrian Moise a fost, așadar, convocat la o aşa-zisă „comisie de analiză şi verificare”, la care a fost asistat de preşedintele Federaţiei Române a Jurnaliştilor Mediasind, Cristi Godinac, fapt ce l-a deranjat foarte mult pe preşedintele SRR, Miculescu, motiv pentru care acesta a emis ordinul nr. 880/14.12.2012, prin care i-a luat sindicalistului dreptul de semnătură pentru bonurile de intrare în Societatea Română de Radio (SRR). De-aici încolo nu mai intra oricine în sediul Radioului Public să-l prindă, Doamne ferește!, în flagrant pe Miculescu violând, să zicem, antena postului public de radio.
2. Pe 11 februarie 2013, președintele SUS SRR, Adrian Moise a sesizat Agenția Națională de Integritate cu privire la posibila incompatibilitate în care se afla președintele SRR, Ovidiu Miculescu.
Sesizarea ANI privind incompatibilitatea lui Ovidiu Miculescu, șeful SRR
3. Oficial însă, scandalul public a început pe 27 martie 2013, în Parlamentul European, la o dezbatere privind libertatea presei în România, organizată de eurodeputatele PNL Norica Nicolai și Renate Weber, unde FRJ MediaSind a fost reprezentat de vicepreședintele pe domeniul radio, Adrian Valentin Moise – președintele Sindicatului Unit din SRR.
Dincolo de poziția oficială a MediaSind, prezentată cu acea ocazie printr-un comunicat, vicepreședintele Moise a solicitat depolitizarea conducerilor SRTV și SRR invocând atât pierderile de peste 130 milioane de euro ale SRTV, din ultimii ani, cât și disponibilizarea a peste 600 de salariați. Referitor la Radioul Public, sindicalistul Moise a reamintit că, spre exemplu, șeful acestuia, Ovidiu Miculescu, numit pe criterii politice, este „o persoană care a semnat un angajament în 27.03.1987 cu fosta securitate (Dosarul fond de reţea nr. R 94603) prin care acesta se angaja să se ocupe de „apărarea contrainformativă a persoanelor care fac parte din grupul de presă ce participa la activităţi protocolare”. Moise a oferit și date concrete despre acest angajament infamant: ”La adresa SRR nr. P14606/10/13.12.2010 s-a emis Adeverinţa CNSAS nr. 3165/15.11.2011” (vezi AICI date suplimentare)
4.Pe 4 aprilie, președintele SRR, aflând despre isprava liderului de sindicat Adrian Moise, care a cerut depolitizarea conducerii instituției, dar l-a și demascat ca având un angajament semnat cu fosta Securitate, a convocat o ședință a Consiliului de Administrație al SRR pentru a-l lua la întrebări pe sindicalist. ”În cel mai pur stil securist, în data de 4 aprilie a.c. a fost convocată şedinţa Consiliului de Administraţie pentru a-l chestiona pe liderul sindical referitor la mandatul pe care acesta l-a primit din partea FRJ MediaSind, în calitate de vicepreşedinte al organizaţiei pe domeniul radio, la dezbaterea organizată de mai mulţi europarlamentari la Bruxelles, pe tema Raportului MCV” – anunța, pe 14 aprilie, printr-un comunicat, MediaSind.
Ulterior, liderul sindical a protestat și ”față de diminuarea ilegală a veniturilor angajaţilor SRR prin nerespectarea Contractului Colectiv de Muncă din Mass-Media”, a sesizat ANI cu privire la incompatibilitatea directorului general Miculescu în anumite funcții și a condamnat public angajamentul acestuia, sub numele de informator ADRIAN, semnat în 1987 cu fosta Securitate, în scopul de a-i urmări, culmea!, pe jurnaliști.
Asta i-a pus capac ”neobrăzatului” din fruntea sindicatului!
5. Pe 15 aprilie ”patronul” Radioului Public, Miculescu, a cerut cercetarea disciplinară a sindicalistului Valentin Adrian Moise, inventând acuzații dintre cele mai fantasmagorice.
6. Pe 17 aprilie, liderul de sindicat Adrian Valentin Moise a fost executat. Prin Decizia nr 259/17.04.2013 a Preşedintelui-director general al Societăţii Române de Radiodifuziune, Ovidiu Miculescu s-a desfăcut contractul individual de muncă al reprezentantului salariaţilor din Consiliul de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune (SRR) şi preşedinte al Sindicatului Unit al Salariaţilor-Radio Romania, Adrian Valentin Moise!
7. Pentru că nu s-a mulțumit doar cu concedierea rebelului care l-a demascat public, domnul ”patron” Miculescu, a trecut la alte represalii, pe 22 aprilie violând sediul SUS-RR, prin desigilarea ilegală (în lipsa unei hotărâri judecătorești) a acestuia și schimbarea yalei de la intrare. Acesta este motivul pentru care, astăzi, Ovidiu Miculescu este cercetat penal fiind acuzat de spargerea sediului şi de confiscarea documentelor Sindicatului Unit al Salariaţilor Radio România. El şi-a recunoscut fapta chiar în faţa Comisiei de Abuzuri a Camerei Deputaţilor, precum şi într-o scrisoare oficială transmisă preşedintelui FIJ, Jim Boumelha, în data de 17 mai a.c.
Ovidiu Miculescu, cercetat penal la sesizarea SUS-RR pentru tulburare de posesie (art 220 CP) și furt (art 208 CP)
8. Din acest moment, organizațiile sindicale ale jurnaliștilor s-au sesizat și au declanșat acțiuni de protest la adresa abuzurilor președintelui SRR, Octavian Miculescu, numele acestuia devenind sinonim cu al unui satrap de presă, un mic dictator la el pe moșie, un jupân care taie și spânzură fără să țină cont că SRR nu e un domeniu primit cadou de la tat’su.
9. Două zile mai târziu, pe 24 aprilie, Ovidiu Miculescu a instaurat teroarea în SRR, interzicând printr-un așa-zis ”Regulament de prezenţă şi comunicare în mediul online” scurgere oricărei informații din interior, deși ”interiorul” era reprezentat de o instituție publică a mass media, constituită din jurnaliști al căror drept la opinie este, astfel, încălcat în mod flagrant. Dealtfel, Mediasind a reacționat imediat, printr-un comunicat de presă, acuzând din nou practicile dictatoriale ale lui Miculescu. ”Având în vedere că Societatea Română de Radiodifuziune este un serviciu public de interes naţional plătit din bani publici, considerăm că aceste prevederi încalcă în mod flagrant Constituţia României, Carta Drepturilor Omului, Legea avertizorului public, Contractul Colectiv de Muncă din Mass-Media şi normele europene din domeniul libertăţii de exprimare. Din acest motiv, FRJ MediaSind cere Consiliului de Administraţie să anuleze hotărârea adoptată, în caz contrar sindicatele afiliate la organizaţie din cadrul SRR vor ataca în justiţie acest Regulament, inclusiv prin plângeri penale pentru abuz în funcţie” – se afirmă într-un comunicat MediaSind. Ce le impunea fostul informator Miculescu, angajaților din SRR? Iată câteva dintre dorințele lui:
10. În perioada 13-15 mai a.c, la Verviers, Belgia, în cadrul Congresului Federaţiei Europene a Jurnaliştilor (FEJ) ”s-a votat în unanimitate moţiunea propusă de Federația Română a Jurnaliștilor MediaSind împotriva abuzurilor conducerii Societății Române de Radiodifuziune asupra Sindicatului Unit al Salariaților din SRR și a liderului acestuia. (…) De asemenea, s-a convenit cu președintele Federației Internaționale a Jurnaliștilor (FIJ), Jim Boumelha, ca în cazul în care autoritățile române refuză în continuare să sancționeze abuzurile administrației conduse de Ovidiu Miculescu, să fie discutate și aprobate noi forme de protest la Congresul FIJ ce va avea loc la Dublin în iunie 2013, proteste care pot culmina cu pichetarea ambasadelor României în cele peste 100 de state unde FIJ are federații afiliate, pichetarea Parlamentului European, Comisiei Europene și a altor instituții internaționale (vezi aici documentul adoptat).
11. Pe 21 mai 2013, informează MediaSind, Ovidiu Miculescu a investit 150.000 de euro într-un sistem de supraveghere video și de control acces a salariaților din Radio România. ”Membrii Consiliului de Administraţie, după ce s-au întors de la audierea din cadrul Comisiei de abuzuri a Camerei Deputaţilor pe tema ilegalităţilor din SRR, au votat, cu excepţia reprezentantului salariaţilor, Adrian Moise, achiziţionarea şi montarea în sediul SRR din str. General Berthelot nr 60-64, sector 1 Bucureşti a unui sistem de supraveghere video şi de control a accesului în Casa Radio. Sistemul are în dotare peste 60 de camere video şi 9 puncte de acces şi costă aproximativ 150 000 euro, inclusiv TVA. De altfel, nu este singura cheltuială importantă a administraţiei radioului public. În ultima perioadă, preşedintele-director general Ovidiu Miculescu s-a deplasat, pe bani publici, în Vietnam, Marea Britanie, Tenerife şi China”.
12. La Congresul Federației Internaționale a Jurnaliștilor, organizat la Dublin-Irlanda în perioada 4-7 iunie a.c, s-a votat o ”moțiune de urgență împotriva abuzurilor administraţiei Societăţii Române de Radiodifuziune conduse de Ovidiu Miculescu, preşedinte-director general, faţă de salariaţii instituţiei publice şi a liderului Sindicatului Unit al Salariaţilor Radio România, Adrian Moise”.
S-a cerut, de asemenea reîncadrarea liderului de sindicat, dar s-a consemnat și încercare eșuată, dar penibilă a două diversioniste trimise de Miculescu să perturbe activitatea Congresului prin vociferări și scandal de mahala. Pe 10 iunie, printr-un comunicat public, Comitetul Executiv al FRJ MediaSind a protestat ”împotriva campaniei de denigrare a organizaţiei, Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor şi Federaţiei Europene a Jurnaliştilor declanşate de conducerea Societăţii Române de Radiodifuziune în propriile programe de ştiri, precum şi pe site-ul unui cotidian central (Cotidianul – nota mea Dan Badea).
Din aceste motive, Comitetul Executiv va acţiona în judecată conducerea SRR şi publicaţia Cotidianul.ro pentru grave prejudicii de imagine aduse FRJ MediaSind, Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor şi Federaţiei Europene a Jurnaliştilor”.
Articol din Cotidianul.ro în care se face reclamă mascată SRR.
13. Printr-o operațiune de dezinformare specifică securiștilor bine antrenați în astfel de acțiuni, Ovidiu Miculescu a plasat în cadrul propriilor materiale ale Radio România, dar și într-o fițuică diversionistă (COTIDIANUL condus de Cornel Nistorescu) materiale denigratoare la adresa Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor (FIJ), Federaţiei Europene a Jurnaliştilor (FEJ) şi a FRJ MediaSind, fără a cere și poziția organizațiilor acuzate. Acesta este motivul pentru care Mediasind a răspuns punctual, printr-un comunicat de presă, fiecărei acuzații. (Vezi aici demontarea diversiunii lui ”Adrian” Miculescu).
14. Decăderea morală a directorului fițuicii online Cotidianul, Cornel Nistorescu, protectorul lui Miculescu, este totală. Pe măsură ce a îmbătrânit, creierul frezorului din Cugir s-a degradat extrem de rapid. Liderii jurnaliștilor din întreaga lume i-au transmis, printre altele, așadar, fostului director al Evenimentului Zilei și autorul celebrului eseu filosofic ”Nutzi, spaima putzii”, următoarele: ”
”Respingem în totalitate alegaţiile din cuprinsul articolelor dumneavoastră, pe care le considerăm neadevărate, rasiste şi xenofobe, o falsificare a celor petrecute în fapt. Articolele dumneavoastră constituie o pată ruşinoasă pe imaginea jurnalismului românesc şi încalcă toate normele etice şi principiile jurnalismului. Alegaţiile dumneavoastră sunt pasibile de acţionare în justiţie şi am înţeles că FRJ MediaSind a cerut avocaţilor săi să vă cheme în instanţă”
”taxatorul” Cornel Nistorescu, partenerul lui ”Adrian” și ”Felix”
Iată scrisoarea trimisă diversionistului Nistorescu de către președintele Federației Europene a Jurnaliștilor (Mogens Blicher Bjerregård) și de președintele Federației Internaționale a Jurnaliștilor (Jim Boumelha):
To: Cornel Nistorescu
CEO Cotidianul.ro
Bruxelles, 21 iunie, 2013
Stimate Domn,
Vă scriem cu privire la articolele dumneavoastră recente, publicate în Cotidianul.ro. Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor şi organizaţia sa regională, Federaţia Europeană a Jurnaliştilor sunt organizaţii democratice în cadrul cărora deschiderea şi transparenţa reprezintă elemente fundamentale pentru activitatea şi dezvoltarea noastră. Or tocmai în spiritul acestei deschideri îşi împărtăşesc opiniile delegaţii, liderii şi sindicatele noastre membre, fie că este vorba despre dezvoltarea FIJ sau a FEJ, ori despre chestiuni care se cer abordate în urma congreselor acestor federaţii.
Noi putem avea propriile disensiuni şi discuţii, aşa cum se întâmplă în cazul tuturor celorlalte organizaţii, deoarece acest lucru este intrinsec oricărei dezvoltări organizaţionale. Atunci când acestea survin, noi le gestionăm în plan intern cât mai bine cu putinţă, dar nu putem şi nu dorim să tolerăm ca aceste deosebiri de păreri să fie folosite în mod abuziv şi răstălmăcite în scopul de a discredita FIJ sau FEJ, pe liderii sau pe membrii acestor federaţii, respectiv de a le submina activitatea.
Respingem în totalitate alegaţiile din cuprinsul articolelor dumneavoastră, pe care le considerăm neadevărate, rasiste şi xenofobe, o falsificare a celor petrecute în fapt.
Articolele dumneavoastră ( Aici și Aici ) constituie o pată ruşinoasă pe imaginea jurnalismului românesc şi încalcă toate normele etice şi principiile jurnalismului.
Alegaţiile dumneavoastră sunt pasibile de acţionare în justiţie şi am înţeles că FRJ MediaSind a cerut avocaţilor săi să vă cheme în instanţă.
Din acest motiv nu vom face comentarii suplimentare cu privire la alegaţiile în cauză.
Dorim să afirmăm foarte clar faptul că, situate la polul opus minciunilor abominabile şi al denaturărilor din articolele dumneavoastră, sindicatele membre FIJ şi FEJ susţin în unanimitate campania condusă de FRJ MediaSind în sprijinul membrului său, Adrian Valentin Moise şi cer reîncadrarea în funcţie a acestuia. Acest lucru a fost exprimat în moţiunile adoptate în unanimitate atât la Adunarea Generală a Federaţiei Europene a Jurnaliştilor de la Verviers, din luna mai, cât şi la Congresul Mondial al Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor din Dublin, de la începutul lunii iunie, precum şi în petiţia semnată de zeci de lideri sindicali.
Solicităm să adresaţi, neîntârziat, scuze Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor, sindicatelor sale membre, liderilor şi personalului acesteia.
Cu sinceritate,
Jim Boumelha
Mogens Blicher Bjerregård
Jigodismul unui fost jurnalist este, astfel, confirmat pe plan internațional.
Mai mult, parcă pentru a demonstra care este interesul diversionistului ajuns dintr-un simplu frezor rupt în cur la Cugir, multimilionar în euro la București, pe perioada campaniei de discreditare, Cotidianul.ro a publicat pe prima pagina reclama „Radio România Actualităţi – Nr. 1 în România”, iar primul articol denigrator împotriva organizațiilor jurnaliștilor se află sub sigla Societăţii Române de Radiodifuziune” (vezi aici). Nistorescu nu mai știe de multă vreme ce este aceea deontologie sau atitudine profesioanală în mass media, el devenind un fel de taxator în ”autobuzul” presei diversioniste a lui Vîntu și Dan Voiculescu. Te-ai urcat, plătești biletul, adică taxa care i-a permis lui să-și construiască viloiul din pădurea lui SOV și să-l mobileze cu taxe de protecție.
Reclama Radio România pe site-ul cotidianul.ro, singurul site care a participat la dezinformarea lui Ovidiu ”Adrian” Miculescu. Rămâne de aflat cât a fost ”taxa” de protecție încasată de site-ul lui Nistorescu
Nu știm, deocamdată, câți bani a primit Nistorescu de la bugetul de stat, via”Adrian” Miculescu, pentru articolele calomnioase la adresa reprezentanților presei din lumea întreagă. Știm cu certitudine doar că banii provin de la fraierii care plătesc taxa radio, adică și de la mine și de la tine.
15. Pe 26 iunie 2013, la finalul unui material publicat pe site-ul MediaSind (Conducerea Radioului Public a trimis la Dublin un administrator de firmă şi un fost angajat, ca să facă scandal la Congresul Mondial al Jurnaliştilor) au fost adresate niște întrebări publice Societății Române de Radio, cu privire la banii plasați pentru marea dezinformare pusă la cale cu Nistorescu.
Cerasela Rădulescu și Nicoleta Viorica Balaci
”Federația Internațională a Jurnaliștilor a demarat o anchetă pentru a putea transmite opiniei publice din România concluziile privind modul în care reprezentantele Societății Române de Radiodifuziune, Nicoleta Balaci şi Cerasela Rădulescu, s-au implicat în abordarea acestui eveniment.
Deși au fost trimise în calitate de reporteri și nu de delegați la respectivul eveniment, acestea au început să facă scandal, țipând și amenințând cu greva foamei, fiind nemulțumite de prezența reprezentantului FRJ MediaSind la Congresul FIJ. Aceste fapte au creat panică și confuzie printre delegații FIJ, precum și grave prejudicii de imagine, atât instituției publice de radio, dar si României. Pentru aceste motive organizatorii evenimentului au fost obligați să le retragă acreditările.
Conform investigaţiilor făcute de FRJ MediaSind, angajaţii SRR Nicoleta Balaci si soţul ei Georgel Balaci, împreună cu Florin Dumitru, redactor şef în cadrul SRR şi soţia acestuia, Ramona Dumitru, redactor, deţin împreună două societăţi comerciale, cel puţin una dintre ele având contracte cu Societatea Română de Radiodifuziune (vezi aici). Mai mult, Nicoleta Balaci este chiar administratorul SC NEW WAVE WEB DEVELOPMENT SRL. Precizăm, totodată, că aceasta este şi martorul principal al administraţiei Miculescu în procesul cu Sindicatul Unit al Salariaţilor Radio România privind spargerea sediului şi confiscarea documentelor organizaţiei, fiind, în acelaşi timp, şi cea mai vocală susţinătoare a preşedintelui director general al SRR, la audierea acestuia din cadrul Comisiei de abuzuri a Camerei Deputaţilor.
În ceea ce priveşte cea de-a doua persoană trimisă la Dublin, ni se pare bizară alegerea Ceraselei Rădulescu, deoarece ea a fost concediată disciplinar de către SRR, conform Sentinţei definitive şi irevocabile a Curţii de Apel Bucureşti din data de 29.11. 2012 (vezi aici).
Administraţia Radioului public, în loc să sancționeze comportamentul celor doi emisari pe care i-a trimis la Dublin, a publicat un comunicat de presă prin care a protestat față de anularea acreditărilor reprezentantelor sale la eveniment. Este cel puţin absurdă poziţionarea sa, în condiţiile în care, doar cu două zile înainte, aceeaşi administraţie a transmis organizatorilor « scuze pentru evenimentele care au avut loc la Congresul IFJ din Dublin cu jurnalistele noastre ». Acest mesaj a fost citit în plenul Congresului de către Seamus Dooley, secretarul general al Sindicatului Naţional al Jurnaliştilor din Irlanda, organizatorul evenimentului.
Având în vedere implicarea celor două persoane şi în campania de denigrare cu accente xenofobe, rasiste şi calomnioase la adresa Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor, Federaţiei Europene a Jurnaliştilor şi Federaţiei Române a Jurnaliştilor MediaSind, precum şi suspiciunile privind folosirea banilor publici în finanţarea acestor acţiuni, solicităm conducerii Societăţii Române de Radiodifuziune, în baza Legii nr. 544/2001, să pună la dispoziţie următoarele informaţii de interes public :
– Dacă și ce tip de contract/e și în ce cuantum a/au fost încheiat/e între SRR și publicația Cotidianul.ro în ultimul an de zile? (vezi aici amănunte)
– Dacă și ce tip de contract/e a/au fost încheiat/e între Societatea Română de Radiodifuziune și SC NEW WAVE WEB DEVELOPMENT SRL, cu sediul în Mangalia, acționar şi administrator Balaci Nicoleta Viorica, realizator SRR, și Dumitru Florin, Redactor șef New Media SRR.
– Dacă și ce tip de contract/e a/au fost încheiat/e între Societatea Română de Radiodifuziune și SC. SEASIDE NEW MEDIA SOLUTIONS SRL, acționari Balaci Georgel, angajat SRR și Dumitru Ramona Mihaela, redactor SRR. (vezi aici amănunte)
– Dacă între Societatea Română de Radiodifuziune și Cerasela Rădulescu exista, în perioada 4-7 iunie 2013, un raport de muncă.
În condiţiile în care conducerea SRR nu va da curs cererilor formulate, FRJ MediaSind îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă administraţia Miculescu.
Comitetul Executiv al FRJ MediaSind, Bucureşti, 26 iunie 2013”.
Prima pagină a raportului FIJ privind incidentul provocat la Dublin de ”agentele” diversioniste ale lui ”Adrian” Miculescu
16. Pe 8 iulie, Federația Internațională a Jurnaliștilor a transmis, la București, un Raport ce conține punctul său de vedere cu privire la diversiunea celor două ”trimise speciale” (la Congresul Mondial al Jurnaliștilor de la Dublin), ale Radioului Public patronat de Ovidiu – ”Adrian ”- Miculescu. Iată fragmente din acest Raport:
„(…) Acestea (Cerasela Rădulescu și Nicoleta Balaci – nota mea) au aplicat pentru obţinerea acreditărilor la Andrew Kennedy, de la Biroul de Presă al FIJ, care a informat biroul de presă irlandez cu privire la cererea lor de acreditare pe 25 mai, 2013. (…)
UNJ (Uniunea Naţională a Jurnaliştilor din Irlanda) a fost direct răspunzătoare de politica de acreditare, iar acest lucru a fost comunicat solicitantelor de catre D-na Helen Taylor pe data de 31 mai, 2013.
Această uniune acordă acreditări lucrătorilor media, cu condiţia ca aceştia să prezinte un card de presă valabil, eliberat de către un membru afiliat FIJ, iar această politică a fost aplicată la Congresul FIJ, din 2013. Andrew Kennedy a comunicat foarte clar solicitantelor faptul că trebuie să prezinte un card de presă valid.
În prima zi oficială a Congresului, le-am rugat pe Cerasela Rădulescu şi pe Nicoleta Balaci să părăsească o sesiune privată a Congresului Mondial. Ele participaseră, de fapt, atât la conferinţa premergătoare Congresului de la Castelul din Dublin, cât şi la ceremonia oficială de deschidere din ziua precedentă, deoarece scrisorile de acreditare nu fuseseră verificate în vederea sesiunii premergătoare Congresului.
Împreună cu un coleg, le-am invitat pe ambele jurnaliste să ne întâlnim în biroul secretariatului FIJ, unde au fost rugate să prezinte un card valid de presă. Nu au putut face acest lucru şi au recunoscut faptul că nu sunt membre de sindicat.
În baza faptului că acestea nu au întrunit criteriile clar stipulate, le-au fost retrase acreditările.
În cadrul discuţiilor noastre, ele şi-au exprimat puncte de vedere tranşante, în termeni peiorativi, la adresa delegatului român la Congres.
Acestea au confirmat faptul că solicitaseră de la biroul de înregistrare adresele de email ale tuturor delegaţilor pentru a-şi putea pune în circulaţie propriile vederi asupra mişcării sindicale din România, şi nu în scop jurnalistic.
A reieşit, astfel, faptul că ele nu au fost prezente în postura de jurnalişti independenţi care să mediatizeze evenimentul într-o manieră imparţială şi obiectivă.
În afara cadrului oficial, acestea s-au comportat într-o manieră inacceptabilă faţă de delegaţi şi faţă de personalul de la Castelul din Dublin. Au adoptat o atitudine brutală şi grosolană faţă de Secretarul General al sindicatului gazdă, Uniunea Naţională a Jurnaliştilor. Nici măcar eu, în calitatea mea de Secretar Irlandez al al UNJ şi de organizator principal n-am putut părăsi centrul de conferinţe fără să fiu ţinta tonului ridicat. La un moment dat, în încercarea mea de a ieşi din centrul de printare, am fost încolţit de către cele două jurnaliste, care au pretins că vor să-mi ia un interviu în direct, în timp ce încercam să răspund întrebărilor unui delegat.
Ele au ameninţat că vor intra în greva foamei înainte de a căuta să obţină accesul la o recepţie privată cu vin dintr-o altă locaţie a Castelului din Dublin, the Coach House, recepţie găzduită de către o altă organizaţie, Confederaţia Europeană a Sindicatelor (European Trade Union Confederation –ETUC).
Acest fapt a condus la adoptarea de măsuri suplimentare de securitate în ziua următoare.
Mulţi delegaţi FIJ au considerat comportamentul celor două jurnaliste faţă de delegaţi ca fiind unul inacceptabil.
Membrii personalului angajat de către Biroul Lucrărilor Publice, care administrează Castelul din Dublin, au considerat că dreptul lor de a fi trataţi cu respect a fost subminat.
La solicitarea mea, accesul în incinta Castelului din Dublin nu a fost restricţionat de către Biroul Lucrărilor Publice, acest acces fiind, însă, ţinta abuzurilor Ceraselei Rădulescu şi ale Nicoletei Balaci.
Drept urmare, colegul meu din FIJ, Andrew Kennedy a primit o scrisoare de scuze din partea unui reprezentant al Radioului Public din Romania: (…)
În aceste condiţii, mă declar dezamăgit de răstălmăcirea evenimentelor în anumite secţiuni ale presei româneşti.
Prioritatea noastră a constat în a ne asigura că acreditările media se acordă solicitanţilor eligibili.
La întrunirile cu reprezentanţii NUJ, doamnele Radulescu şi Balaci au căutat să se angajeze în dezbateri privitoare la legitimitatea prezenţei delegatului român la Congresul Mondial din 2013. Aceasta nu a constituit subiect pe ordinea de zi a NUJ şi nu a avut nimic de-a face cu acreditările media.
Este regretabil faptul că obiectivele sindicatului gazdă au fost denaturate şi că s-au pierdut atâta timp şi energie pe această temă. (…) Cu sinceritate, Seamus Dooley, Irish Secretary.”
17. Pe 24 iulie 2013, în şedinţa Consiliului de Administraţie al SRR, Ovidiu ”Adrian” Miculescu și-a ieșit din nou din cizme și l-a amenințat pe liderul sindical Adrian Moise, preşedintele Sindicatului Unit al Salariaţilor Radio România, între cei doi având loc următorul dialog:
Ovidiu Miculescu
Dan Badea