Punctele slabe ale presedintilor si oamenii din jurul lor

Cu siguranta, legatura dintre Ion Iliescu, Adrian Nastase si Theodor Stolojan este ca toti trei sunt oameni care s-au format si s-au afirmat sub comunism. Iliescu a supravietuit politic epocii staliniste, destalinizarii si transparentei partiale din 1968, apoi revolutiei culturale de tip nord-coreean practicate pana in decembrie 1989 de Ceausescu. Nastase si Stolojan s-au afirmat in regimul Ceausescu si s-au consacrat dupa. Astazi, in cursa pentru prezidentiale ramane doar Nastase. Lui Iliescu i-a expirat mandatul, iar Stolojan lasa un loc gol pentru Traian Basescu.

Va mai amintiti de ADIRI? De Grupul de la Trocadero sau de UVPR? Stelian Tanase spune ca ADIRI (Asociatia de Drept International si Relatii Internationale) e “o inventie comunista de prin anii ‘50, la care a fost presedinte Traian Ionascu, mentorul lui Adrian Nastase. Tanase crede ca ADIRI “era un fel de sinecura si structura fantoma, ca ICE Dunarea. Dadea impresia ca si la noi exista o asociatie de drept international, ca suntem afiliati”. Analistul politic explica faptul ca ADIRI “exista si astazi, dar n-are salariati, n-are nimic, asta era pe vremea comunistilor o chestie moarta, asa, fantomatica; acum e in Casa Titulescu si are sediul acolo, ca si Fundatia Titulescu”.

Analistul politic Iosif Boda spune ca ADIRI a fost o institutie in care lucrau doar cativa oameni, printre care Nastase era cel mai important exponent, insa “de la ADIRI erau putini oameni implicati in ceea ce Ion Iliescu numea “un fel de barfa filosofica””. Adevaratul cerc “era Grupul Trocadero, asa a ramas el pentru initiati”, explica Boda. In afara de Nastase de la ADIRI, mai erau in grup: Vasile Secares, venit la Institutul de Stiinte Politice si Studiere a Problemei Nationale (ISPSPN) de la Institutul de Istorie si Teorie Militara (IITM), Ioan Mircea Pascu (azi membru marcant PSD, ministru al apararii), Dan Mircea Popescu (azi membru marcant PSD, ministrul muncii), Silviu Brucan (azi politolog), sau Virgil Magureanu (pus, dupa Revolutie, sa fondeze SRI, azi sef de partid). Boda sustine ca Grupul Trocadero “era un loc de dezbatere intre diverse persoane, dintre care unele au evoluat ca adversare ale regimului  Ceausescu”. O alta institutie interesanta era Institutul de Economie Mondiala, din care provin Eugen Dijmarescu si Mugur Isarescu , ulterior membru marcant al grupului “Un Viitor Pentru Romania” (UVPR). “Toti manifestau un fel de viziune critica asupra tipului de socialism, asupra imobilismului de tip ceausist, asupra neadaptarii sale la “glasnost” si “perestroika””, arata Iosif Boda.

In timp ce Theodor Stolojan “nu a avut nici o implicare” in aceasta grupare, Ion Iliescu “a avut legaturi, dar fara sa stie ca oamenii astia se vad si-n alt context”. Analistul arata ca “el tinea legatura mai ales cu Magureanu, care era un apropiat, un partener de discutii”.

Iosif Boda arata ca UVPR s-a constituit “in contextul in care FSN se rupea ca partid, in primavara lui 1992”. Boda aminteste ca au existat in FSN-ul “originar” trei platforme: “a lui Petre Roman”, scrisa de analistul politic de azi, Vladimir Pasti, si citita de Petre Roman – gruparea  Roman avea sa se desprinda si sa formeze noul FSN (PD) – gruparea emulilor lui Iliescu, condusa de Marian Enache; UVPR, din care faceau parte Vasile Secares (azi in fruntea Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative SNSPA), Ioan Mircea Pascu, Dan Mircea Popescu sau Dumitru Popescu. La un moment dat, ultimele doua grupari “au ajuns la compromisul sa aiba un lider comun, contracandidatul lui Roman la presedintia Frontului, Marian Enache”. Tot UVPR a determinat numirea, ca vicepresedinte organizatoric al FSN, a lui N.S. Dumitru, apoi Vladimir Pasti l-a adus pe Claudiu Iordache, pe care-l considera “viitorul mare om politic al Romaniei, poate viitorul presedinte”, relateaza Boda. Dupa Iordache, pe aceeasi functie (vicepresedinte organizatoric) a venit Secares, iar un alt vicepresedinte era I.M. Pascu. Pana la inceputul lui 1992, Secares si Pasti au fost concomitent si consilieri ai lui Iliescu. UVPR a ramas un grup de lobby, dupa ruperea FSN, “un fel de placa turnanta de intalnire a unei anumite categorii de intelectuali de orientari diferite”. Ca “think-thank”, “pana si Augustin Buzura (aflat in fruntea Institutului Cultural Roman – n.r.) a facut parte din el”. Boda rememoreaza: “In 1996, am negociat cu reprezentantii UVPR Vasile Secares, Mugur Isarescu, Augustin Buzura, Vladimir Pasti si Cornel Codita (n.r.: fost candidat la Primaria Capitalei din partea unui partid ecologist), pentru oferta UVPR de a veni alaturi de echipa presedintelui Iliescu, de a face campanie si de a-l sprijini sa mai ajunga inca o data presedinte. Pretentiile lor erau insa putin exagerate. Propuneau partidului o platforma care sa poarte denumirea lor, erau niste orgolii cam prea mari. Ei (n.r.: UVPR) au preferat atunci aceasta pozitie: sa ramana in penumbra”.

Stolojan s-a retras din cursa prezidentiala. Alianta a ales un alt candidat. O intrebare ramane, inca, fara raspuns: a clacat Theodor Stolojan sau a fost santajat?

O posibilitate ar fi ca i s-a spus: “Vezi ca stim ce bani vor primi copiii tai”. In 1992, Stolojan a infiintat doua firme: cu 100.000 de lei, Lory-Ada Import Export Co SRL, cu fiica sa, Ada Stolojan, administrator la doar 18 ani; a doua e Pavcrib Clabucet Sosire SRL din Predeal. Asociati: Vlad Stolojan (45%), Ada Palea (fosta Stolojan, 45%) si Vasile Paval (10%). In Pavcrib, Stolojan a depus, la incheierea mandatului de premier, echivalentul a circa 200.000 dolari. Obiect de activitate: “hoteluri si moteluri cu restaurant”. Afacerea in sine a fost mult timp exploatarea unui hotel, “Premier”. La inceputul lui 2004, Pavcrib a depus un proiect la Ministerul Integrarii Europene (MIE), pentru o finantare din fonduri bugetare nerambursabile, analizata, aprobata si propusa pentru finantare de o comisie din MIE. Contractul de finantare pentru Pavcrib a fost incheiat cu ADR Centru si avizat de MIE. Ajutorul de stat aprobat e, conform legii, intre 350 de milioane si 3,5 miliarde de lei. Bugetul total pentru subprogram e de 286,7 miliarde de lei. Intr-un interviu din revista “Cariere”, Stolojan spunea: “Banca Mondiala avea un program de finantare a studiilor copiilor salariatilor sai, in alte tari decat SUA, prin care incerca sa compenseze necazurile produse familiilor. Existand un asemenea program de finantare, copiii mei au putut sa studieze in Anglia”. Ada si Vlad, al caror tata pe atunci avea necazuri mari, lucra la Banca Mondiala, si-au completat studiile in Anglia pe banii acesteia, dupa ce au fost lansati in afaceri pe banii tatalui. Azi, aceiasi copii, deveniti oameni de afaceri, vor primi fonduri bugetare. Afacerea e legala. Stolojan ar fi fost stanjenit, daca ar fi devenit presedinte, si va fi stanjenit in continuare, macar post ludum, cand Ada si Vlad isi vor deconta, pana cel tarziu pe 10 decembrie 2004, fondurile bugetare nerambursabile alocate.

Alta posibilitate ar fi fost sa i se fi spus: “Vezi ca vom “incalzi” la maximum povestea cu Megapower”. Totul a inceput cu crearea unei societati mixte romano-americane, pentru a produce surse electronice de alimentare. Pe baza unei hotarari din 1990 a cabinetului Roman, ministrul de finante Stolojan a identificat si asigurat, printr-o nota semnata in 1991, sursa de finantare si suma necesara pentru un imprumut de 2,5 miliarde de lei (adica 12,4 milioane de dolari) de la BRD. IIRUC a primit acesti bani, ca partener roman, si i-a transferat peste Ocean. Nota de transfer s-a facut dupa ce unul din initiatori, Robert Deutsch, l-a vizitat personal pe Stolojan. Deutsch a infiintat in 1991 un satelit romanesc al Megapower, Rompower SRL, care-i avea actionari pe Vlad Stolojan (9%), Mihai Tudor Baltac (9%), Aurica Cotar (6%), Sorin Damian (9%), Robert Deutsch insusi (36,3%), Mihai Dan Hurduc (9%), Nicolae Mihai Iosif (9%), Vlad Dan Maiereanu (3%) si Corina Moldovan (9%).

Despre legatura dintre toti actorii afacerii si filiera IIRUC se pot scrie mii de semne. In cateva cuvinte (pentru ca Stolojan s-a retras din cursa electorala): directorul general IIRUC, Cornel Moldovan, apare in actionariatul Rompower. In martie 1991 e unul din administratorii firmei Dragon Medical Complex, in care sotia lui Theodor, Elena Stolojan, e actionar alaturi de alte sase persoane fizice, printre care bine-cunoscutul Mitica Dragomir, dar si alaturi de sase firme, printre care IIRUC, Centrocoop sau Regia Autonoma a Tutunului. Fost membru in CA Megapower, Cornel Moldovan a fost trimis in judecata pentru abuz in serviciu contra intereselor publice, pentru un prejudiciu (constatat de procurorul Victor Ponta) de 11,773 milioane de dolari, cu care a fost finantat Megapower prin IIRUC.

Relatia lui Theodor Stolojan cu alt initiator al proiectului Megapower, romano-americanul Cristian Lazarovici, s-a edificat prin sotia demnitarului, Elena Stolojan, fosta colega cu acesta la Facultatea de Electrotehnica, in promotia 1968. Intrebat de implicarea sa in afacere, Stolojan a spus ca singurul lucru pe care si-l reproseaza e ca fiul sau a fost implicat: “A fost o greseala ca am acceptat: in asemenea situatii, se creeaza un asa-numit conflict de interese, de care orice persoana publica trebuie sa se fereasca”.

Dintre toate acuzatiile aduse pana acum lui Traian Basescu, cea mai serioasa pare a fi relatia de colaborare a acestuia cu fosta Securitate. Dovedirea unei astfel de relatii ar fi nu numai o lovitura de imagine la adresa lui, dar ar putea duce chiar la eliminarea sa de pe scena politica romaneasca. Adriean Videanu: “Basescu a declarat public ca, daca se va dovedi colaborarea sa cu fosta Securitate, se va retrage de pe scena politica”. Scandalul declansat la inceputul acestui an de Mugur Ciuvica, purtator de cuvant al Actiunii Populare, a avut la baza un document provenit dintr-un “registru cu persoanele din randul membrilor PCR pentru care a fost data aprobarea sa sprijine munca de Securitate”. In acel document, Traian Basescu figura, conform lui Mugur Ciuvica, drept sursa cu aprobare pentru organele de securitate, mai precis pentru “C.I. (contrainformatii – n.r.) Marina”. Reactia lui Traian Basescu a fost de a nega vehement ca ar fi fost colaborator al Securitatii si de a-l da in judecata, pentru calomnie, pe Ciuvica.

In timpul procesului insa, ca proba in dosarul de calomnie, a aparut un nou document emis de MApN (UM 01150 Bucuresti), in care se afirma ca Traian Basescu a fost colaborator al Securitatii. “In evidenta depozitului de arhiva – se sustine in adresa MApN – se afla Registrul-jurnal pentru evidenta retelei informative a Comandamentului Marinei Militare Constanta, inventariat la nr. 39/1972. Din studiul acestuia rezulta ca Traian Basescu, nascut la data de 04.11.1951, a fost colaborator al organelor de contrainformatii militare, pe timpul cat era elev al Institutului de Marina, avand dosarul personal nr. 3990 / 09.11.1972”. De asemenea, in documentul transmis instantei de catre MApN se mai arata: “La data de 27.09.1976, la terminarea studentiei, s-a incetat legatura cu acesta. Dosarul personal cu numarul de mai sus (3990 – n.r.) a fost transferat la Inspectoratul Judetean Constanta al Ministerului de Interne, cu adresa nr. 00151392 / 29.09.1976”. Din analiza celor doua documente, se poate afirma teoretic ca ar fi putut exista o colaborare  cu Securitatea a lui Traian Basescu. Argumentul favorabil e ca dosarul personal al lui Basescu, nr. 3990, intocmit in 27.09.1972, reapare dupa 1977, cand Basescu nu mai era elev al Institutului de Marina, ci ofiter la Intreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime (IEFM) Navrom Constanta. Daca se va dovedi ca documentele amintite sunt autentice, colaborarea lui Basescu devine un fapt evident, iar liderul PD va avea o grava problema de imagine si de constiinta.

Documentele invocate nu spun insa nimic despre continutul acestei colaborari. Traian Basescu a afirmat ca ea ar fi constat in raspunsuri banale la intrebarile CI-stului: “In 1973, cand se zice aici ca am devenit colaborator al Serviciului de Contrainformatii al Armatei, eram in anul II, la Facultatea de Marina”, a declarat presei Traian Basescu. El mai spunea: “In luna mai a acelui an am avut o iesire cu scoala in Mediterana. Pentru a iesi peste hotare la vremea aceea, trebuia sa completam un formular al Serviciului de Contrainformatii si sa trecem printr-un interogatoriu al ofiterului de contrainformatii. Acesta ne-a intrebat fel de fel de stupizenii, despre felul in care se inteleg parintii, ce prieteni am, cu ce se ocupa, ce muzica ascult, ce rude am in strainatate si altele de acest gen. Asta e tot. De aici pana la politie politica e cale lunga”, a mai spus Basescu. Daca ar fi fost numai atat, atunci, avand in vedere ca nu toti fostii elevi de la Marina au figurat drept colaboratori ai fostei Securitati, de ce Basescu a fost totusi mentionat drept colaborator? Mentiunea a fost preluata in dosarul sau personal si dupa terminarea Institutului de Marina. Liderul PD va trebui sa dea un raspuns credibil.

Evolutia ulterioara a lui Basescu presupune ca s-a bucurat de increderea contrainformatiilor militare: a devenit comandant de nava, apoi, in 1987, a fost numit seful Agentiei Navrom din Anvers (Belgia). Relatia actuala apropiata cu unul dintre fostii ofiteri de securitate care au avut printre atributii si spionajul din Belgia e evidenta. Silvian Ionescu a fost sef al Serviciului Tari francofone din Departamentul Europa al Centrului de Informatii Externe, chiar cand Basescu era la Anvers. Ionescu a ajuns secretar executiv PD cu probleme organizatorice si presedinte al Organizatiei PD Sector 3. Anterior, Silvian Ionescu a fost consilierul lui Traian Basescu la Primaria Capitalei. Despre o eventuala relatie intre cei doi, anterior anului 1989, fostul ofiter CIE a declarat: “Nu am stiut decat ca exista un anume Traian Basescu in Belgia, atat si nimic mai mult”. Ionescu a mai spus: “Ma ocupam de spionaj, iar spionajul nu-l faci in Agentia Navrom, ci in Belgia. Nu aveam ca obiectiv romanii”. Legatura posibila dintre cei doi a fost si va fi exploatata cu siguranta in campania electorala care tocmai incepe.

Deocamdata, Traian Basescu are un certificat de la CNSAS, in care institutia din strada Dragoslavele spune ca liderul PD nu figureaza in evidente printre cei ce-au facut politie politica. Institutia condusa de Gheorghe Onisoru nu detine arhivele fostei Securitati, deci nu poate da verdicte in deplina cunostinta de cauza, ci doar certificate provizorii.

Disparitia lui Theodor Stolojan din politica romaneasca la inceputul acestei luni e un eveniment politic care da peste cap complet planurile electorale puse la punct inainte de 2 septembrie 2004. Competitia electorala se reia de la un nou “moment zero”, cel putin teoretic. Si nu in doi, ci in trei candidati, care lupta pentru a intra in turul al doilea: al PSD (Adrian Nastase), al Aliantei (ce va fi fost probabil desemnat pana la aparitia revistei noastre si care pare a fi Traian Basescu) si al PRM (Corneliu Vadim Tudor). De la momentul 2 septembrie 2004, rezultatul alegerilor depinde in buna masura de miscarile politice pe care le vor face acesti politicieni si staff-urile lor.

Sa ne amintim ca de curand, intrebat daca va candida la presedintie, Basescu a spus ca sub nici un motiv nu va face acest lucru, in afara de situatii cu totul exceptionale. Aceasta e o asemenea situatie, iar cele spuse de Basescu duminica, 3 septembrie, arata ca “problema” lui Stolojan e mai veche, iar Basescu a discutat-o cu acesta si stia despre ce e vorba cu destula exactitate. Pe de alta parte, nu putem exclude versiunea de tip “adevarul e pe undeva pe la mijloc”, cu un Basescu bine informat, care a preluat din mers initiativa a ceea ce s-a-ntamplat, plangand sincer initial si manifestandu-se pe jumatate provocat, pe sfert emotional si pe sfert din cine-stie-ce alte resorturi intime o zi mai tarziu, profitand de conjunctura.

Dupa renuntarea lui Theodor Stolojan, raporturile de putere se schimba. Aceasta e problema din Alianta. Vicepresedintele PNL, purtatorul de cuvant Calin Popescu-Tariceanu, e “pe cai mari”, a devenit presedinte interimar. Altcineva trebuie sa-i ia locul ca purtator de cuvant. Tariceanu ii ia locul lui Stolojan si la copresedintia Aliantei. Jocurile mari de putere vin insa din alta parte. Conform protocolului Aliantei, daca noul candidat la Presedintie va apartine PD (adica va fi Basescu) si va castiga prezidentialele, PNL da premierul (acesta ar putea fi liderul interimar PNL, Tariceanu, dar, dupa cum stim, in miscarea liberala acum se dau lupte crancene), iar PD vicepremierul (cel mai probabil fostul virtual viitor premier, Adriean Videanu). Aceasta ar putea fi alta explicatie a nervozitatii si privirii dezorientate a lui Videanu, ale carui vise de sef de guvern s-ar cam narui, cel putin pe moment.

 Intelectual rafinat, unul dintre cei mai “mobilati” politicieni romani, cu doua facultati terminate, Dreptul si Sociologia, Nastase e controversat, disputat, urat, criticat in tara si popular in Europa

si America. Sau aceasta e imaginea furnizata de mass-media.

Roxana Bichel este unul dintre oamenii de baza ai premierului Nastase, din zona marilor privatizari din ultimii patru ani, fiind specializata in metalurgie. Marti, 1 iunie a.c., Guvernul a numit noua conducere a Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), rezultata din fuziunea AVAB-APAPS. Trei din patru vicepresedinti provin de la fostul APAS. Presedinte e Mircea Ursache, anterior pe aceeasi pozitie la AVAB. Vicepresedinti sunt Victor Dumitriu, Cristiana Radu si Roxana Bichel, fosti angajati APAPS, si Roxana Mateescu, fost director la AVAB. Dar si in perioada 2001-2003, Bichel a fost pe cai mari: consilier al presedintelui APAPS, Ovidiu Musetescu, apoi vicepresedinte pentru relatia cu organismele internationale, integrare europeana si aplicarea Legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv intre 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Prezenta Roxanei Bichel ca reprezentant al APAPS a fost consemnata in mai multe consilii de administratie ale unor societati precum Sidex Galati, Neptun-Olimp SA, COS Targoviste, Combinatul Siderurgic Resita (administrator special), ALRO Slatina (membru in comisia de evaluare in vederea privatizarii), BCR (membru in comisia de privatizare), TAROM (din partea MTCT) etc. Implicarea fostului inginer metalurgist in privatizarea societatilor de mai sus nu poate fi explicata decat prin increderea deosebita de care se bucura din partea lui Adrian Nastase. Inainte de a fi numita la APAPS, Bichel a administrat una din firmele Danei Nastase, Datis Consulting & Management SRL (DC&M). La aceeasi adresa cu firma Danei Nastase figureaza alta firma, Onda Trading SRL, ai carei actionari sunt chiar administratorii de la DC&M, Roxana Bichel (15%) si Didi Mircea Marius Crisan (85%). Imediat dupa ce Nastase a preluat functia de premier, Roxana Bichel a devenit consilierulÊ pe probleme de industrie al lui Ovidiu Musetescu. Bichel se afla insa si in vecinatatea surorii premierului Nastase, Dana Barb, precum si a unuia dintre apropiatii premierului, Ristea Priboi, pentru ca detine un apartament de vacanta in Predeal, in acelasi imobil cu persoanele amintite.

O contabilizare oficiala a averii Roxanei Bichel scoate in evidenta, alaturi de afacerile prospere ale sotului ei (Bicks Invest SRL, Bicks Industries SRL, Master Sound Studio SRL, Master Agency SRL), un teren agricol de 11.000 mp, obtinut in 1996, un apartament de vacanta, din 2003, de 119,74 mp, un autoturism KIA, obtinut in 2003, un autoturism Hyundai Coupe, obtinut anul acesta, creante de 12.000 de dolari si mosteniri de familie constand in “mobila, tablouri, covoare, obiecte decorative, harti, ceasuri, icoane, timbre, bijuterii”.

Teodor Sever Rocsin este, ca si Roxana Bichel, utilizat cu succes in cazul catorva dintre afacerile delicate ale Guvernului. Consilier de stat pe probleme de mediu al primului-ministru, Rocsin a fost numit membru in Consiliul de Administratie de la Combinatul de Oteluri Speciale (COS) din Targoviste si Eurocopter Romania. La COS, a participat cu succes alaturi de Bichel la negocierile care s-au purtat cu rusii de la Conares Trading, inainte de privatizarea combinatului. Succesul obtinut astfel l-a determinat pe Ovidiu Musetescu sa-l numeasca, in septembrie 2002, administrator special la Petrotub Roman, cu sarcina de a pregati privatizarea societatii romascane in conditii optime si transparente pana la sfarsitul acelui an. Legatura lui Sever Rocsin cu mediul este prezenta in fruntea unei societati contestate. Este vorba despre REMAT Bucuresti Nord SA (“organizatie neguvernamentala de mediu” insarcinata cu colectarea fierului vechi). Ca presedinte la REMAT, Rocsin mai figureaza inca in comitetul executiv al uniunii  patronale conduse de Ovidiu Tender, UGIR 1903.

Sindicalistii din metalurgie l-au acuzat ca patroneaza mafia fierului vechi din industria metalurgica romaneasca. Sever Rocsin a fost totusi decorat de presedintele Ion Iliescu, pe 28 noiembrie 2002, cu Ordinul national “Serviciul Credincios” in grad de Cavaler. Meritele deosebite ale consilierului de stat Rocsin in probleme de mediu au facut posibila si numirea sa in consiliul director al Clubului de fotbal Dinamo Bucuresti. Amintim ca Adrian Nastase este un recunoscut suporter al acestei echipe de traditie.

De la o declaratie de avere la alta, anumite bunuri ale lui Rocsin dispar sau capata alte coordonate. Spre exemplu, daca, in 26.06.2003, Sever Rocsin declara ca detine un teren agricol de 12,2 ha, cu o valoare de impozitare de 610.000 lei, anul acesta terenul se reduce la 1,2 ha, cu o valoare de impozitare de 12.000 lei. La fel in privinta caselor: cu un an in urma declara patru case (doua apartamente obtinute in perioada 1976-1998, o casa de locuit, din 2002, de 187 mp si o alta casa de vacanta din 1996 de 160 mp), anul acesta sustine ca are doar trei locuinte (dispare casa de vacanta din 1996, dar apare, in schimb, o casa de locuit, din 2003, inexistenta in prima declaratie). Sever Rocsin facea publice anul trecut depozite de 625.000.000 lei si 22.000 de dolari, iar anul acesta declara un depozit de 10.000 de euro. Anul trecut, consilierul de stat avea creante mai mari de 10.000 de euro, care au disparut din noua declaratie oficiala. Unele neconcordante din aceste declaratii sunt puse de Sever Rocsin pe seama sotiei, care ar fi proprietarul unuia dintre apartamente, a casei de vacanta si actiunilor pe care le-a detinut la REMAT.

Deputat PSD de Vrancea, Ristea Priboi poate fi considerat cel mai apropiat dintre colaboratorii lui Adrian Nastase. Prietenia dintre cei doi pare a fi mai veche decat tranzitia. Fost ofiter de securitate pana in 1990 si ofiter SIE pana in 1997, Ristea Priboi a preferat sa renunte la cariera pentru a fi consilierul lui Adrian Nastase si a se dedica afacerilor si politicii. In 1994, ofiterul SIE Priboi a fost detasat la Camera Deputatilor, consilier pentru aparare, ordine publica si siguranta nationala al presedintelui Camerei, Adrian Nastase. A activat astfel, ca ofiter acoperit sub noua titulatura, vreme de trei ani, pina in 1997, cand a cerut sa treaca in rezerva si a fost pensionat. A ramas consilierul lui Nastase si dupa aceasta perioada, fiind angajat cu carte de munca la biroul parlamentar al deputatului Nastase.

In paralel, s-a implicat in mai multe afaceri profitabile, cea mai importanta fiind administrarea societatii IAPIT Divertis SA, o societate infiintata in 1991, ai carei actionari majoritari sunt de origine siriana (Mahmoud Khaled Omar si Omar Hayssam). Prin sotia si cei doi fii ai sai, Ristea Priboi a dezvoltat si alte societati: Megmaris Cons Trading SRL si Management Marketing L SRL. A devenit apoi actionar la SNP Petrom SA si la Finansbank. La prima dintre aceste societati detinea 371.810 de actiuni in valoare de peste 370 de milioane de lei. Pe de alta parte, in 1996, ofiterul SIE Ristea Priboi a infiintat Asociatia Romana pentru Educatie Democratica (ARED) ale carei obiective erau “educatia si invatamantul, apararea drepturilor cetatenesti, cooperarea internationala”. Ulterior, sub egida acestei asociatii au fost publicate mai multe dintre operele lui Adrian Nastase, precum si ale altor patrioti romani.

Experienta dobandita de Ristea Priboi in munca de informatii, dublata de destoinicia in afaceri, l-a propulsat printre membrii echipei centrale de campanie electorala a PDSR, din 2000, functia lui fiind aceea de sef al Directiei Resurse Financiare, ajungAnd apoi deputat de Vrancea in noua legislatura. Un an mai tarziu, a vrut mai mult decat ii era permis: presedintia Comisiei parlamentare pentru controlul asupra Serviciului de Informatii Externe, dar a intrat in colimatorul presei, care a dezvaluit trecutul sau de ofiter de informatii, despre care s-a scris ca a fost implicat in Dosarul “Eterul”, ce facea referire la supravegherea informativa antedecembrista asupra “Europei Libere” de catre securitatea comunista. Obligat sa se retraga din fruntea Comisiei SIE, Priboi a ramas totusi membru al acesteia.

Doua scandaluri l-au transformat pe Costel Bobic (dintr-un simplu detailist focsanean, care conducea intr-o vreme echipa de fotbal Unirea, prin firma sa, Acord) in persoana publica: in 1995-1996, in plin scandal “S.AN.CA-Bancorex”, era prezentat drept victima adeptilor lui Ion Iliescu. Bobic a facut atunci dezvaluiri in “Ziua” despre afacerile necurate cu gir prezidential de la Bancorex, dar n-a pomenit despre creditele de milioane de dolari de care a beneficiat si el. Numele lui a fost vehiculat in Afacerea Tigareta II. Bobic s-a aflat pe schema data de Trutulescu, iar presa a scris ca Bobic ar fi participat, impreuna cu Trutulescu si altii, la o intalnire de taina, la Focsani, putin inainte de arestarea fostului colonel SPP. La finele anului 2002, Armaghedonul vamesilor, lansat pe Internet, care trata coruptia si relatiile de tip mafiot patronate de Dinu Gheorghe, pomenea despre implicarea lui Bobic in contrabanda cu tigari. Recent, Bobic l-a cununat pe procurorul focsanean Adam jr., fiul procurorului Ion Adam de la Parchetul General. Bobic a beneficiat logistic de serviciile unei foste eminente cenusii a Securitatii, generalul Gheorghe Diaconescu, fost colonel in Directia a III-a de Contraspionaj din DSS, devenit, dupa decembrie 1989, adjunctul directorului SRI Virgil Magureanu. (sursa: EvZ, 11.04.2003)

Pretextand presiunea UE, Guvernul a dat o ordonanta de urgenta prin care desfiinteaza magazinele duty-free de pe Aeroportul Otopeni, unde opereaza Tarom, companie condusa de cumnata lui Adrian Nastase, Rodica Odobescu, nascuta Miculescu, dupa numele tatalui ei, Angelo Miculescu. La celelalte puncte de frontiera, duty-free-urile raman pe maini bune, cum arata site-ul Anchete.ro, pe 23 august 2004. Maini precum ale lui Costel Bobic. Totusi, pe cursele Tarom exista o firma, Sky Sensation, care vinde prin divizia In-flight. Doi mari dusmani are sora Danei Nastase, Rodica Miculescu: Sky Services si EDF Asro. Ambele firme “stau ca un cui in jocul de interese de pe Otopeni”, apreciaza Anchete.ro. Marco Maximillian Katz, directorul EDF Asro, imputernicit EDF Services LTD., a explicat pentru acest site: “Societati locale care opereaza pe frontierele terestre, precum GFS (apartinand lui Razvan Petrovici si Costel Bobic), si care au fost punctate de presa romana ca fiind implicate in contrabanda cu bunuri duty-free, isi pot continua activitatea, protejate fiind de insusi Guvernul Romaniei”. Ziarul de Iasi explica, pe 15 septembrie 2002, ca Sky Services “are de 10 ani magazine duty-free pe Otopeni, inaugurand, practic, aceasta activitate pe un aeroport din Romania”. Activitatea de pe aeroport a acestei firme a fost suspendata de Miron Mitrea, iar pentru aceasta demnitarul a fost dat in judecata. Procesul e in curs. In schimb, publicitatea de pe Aeroportul Otopeni a fost incredintata, tot de Mitrea, lui Cristian Burci in felul urmator: “Prima licitatie a fost anulata, intrucat doar o singura firma din cele zece care au cumparat caietul de sarcini a depus o oferta. Dar nu era firma “din carti”. A urmat o alta licitatie, apoi inca una si tot asa”, arata anchete.ro.

“A acumulat o experienta deloc neglijabila. E greu insa sa cresti in umbra nucului batran”, spune analistul politic Iosif Boda, referindu-se la Nastase si la apropierea sa de Ion Iliescu. Boda mai spune ca Adrian Nastase are “un simt cu totul deosebit de adaptare politica”, insa “nu are multe din ceea ce are dl. Iliescu”, adica, de exemplu, “aceeasi priza la public”, deoarece “pentru Nastase baile de multime nu sunt un lucru reconfortant”.

Ion Iliescu a fost omul politic care a marcat cel mai puternic ultimii 14 ani ai Romaniei. Totusi nimeni nu-i cunoaste exact biografia. In schimb, sunt cunocuti oamenii de afaceri care au incercat sa se apropie de actualul presedinte al tarii

Ovidiu Tender afirma despre sine ca afacerile sunt unicul lui hobby. S-a impus dupa 2000, prin preluarea de la APAPS a unor societati din constructii si montaj de echipamente nucleare, prospectiuni geologice si geofizice si industria petroliera. Cifra de afaceri pentru companiile in care Tender sau Tender SA e actionar direct: circa 75.000.000 dolari/an, la care se adauga cifra de afaceri a companiilor unde e actionar indirect, prin companiile achizitionate.

Fostul inginer minier Ovidiu Tender si-a inceput afacerile ca sef de unitate la fostul hotel PCR din Timisoara, dupa ce ocupase aceeasi functie la Hotelul Victoria din Jimbolia. In paralel: activitati de turism pe relatia Iugoslavia. La sfarsitul lui 1991, alaturi de un alt om de afaceri local, a preluat in locatie de gestiune Restaurantul Palace din centrul Timisoarei si a infiintat societatea Palace SRL. Aici a lansat, impreuna cu alti parteneri, printre care si fratele sau, Tiberiu Tender, primul salon de bingo din Romania, prin infiintarea firmei Corobing SRL, in sediul Restaurantului Palace. Corobing a fost fondata cu sprijinul firmei spaniole Eleval Electronicos Valencia SA (61,27%). Afacerea s-a dovedit un succes. Ulterior, Tender avea sa preia controlul total al societatii Palace, devenind unic actionar. Cu banii din jocuri de noroc, Tender s-a lansat in afaceri de anvergura. Tot in 1991 a mai infiintat patru firme, din care doua exclusiv in agricultura: Agroindustriala Km.6 SA, Industria Lanii SA, Agroindustriala Santim Sinandrei SA si Tender SA. Ultima avea sa devina nucleul imperiului Tender, iar patronul ei unul din cei mai mari latifundiari din zona, cu peste 100.000 ha de teren agricol. Pana in 2000, Tender a mai infiintat sapte firme.

Numele lui Tender este legat de embargo

Implicarea lui Tender in afacerile cu petrol a inceput din timpul embargoului impus Iugoslaviei. El era pe atunci detinatorul unui pachet de actiuni la SC Solventul SA. Ulterior, a exploatat relatia destul de profitabila dintre Solventul si VGB Impex SRL, firma scutita de plata accizelor pe carburantii din depozitul inchiriat de la Solventul, in baza unei licente de procesare. Afacerile lui Ovidiu Tender au proliferat dupa ce a intrat in relatii cu fosta firma de stat Nuclearmontaj SA, al carei presedinte era Aurel Ovezea (cooptat si administrator-director general al societatii All Tender SA). Ovezea e un apropiat al lui Tender, caruia i-a permis in 2000 sa includa Nuclearmontaj si cele 14 subsidiare in grupul Tender. Inainte ca Nuclearmontaj sa intre in grupul Tender, au fost incercari esuate de contracarare a actiunilor lui, atat la nivelul serviciilor de informatii, cat si din partea unor membri din fosta conducere Nuclearmontaj. In 2002 a preluat de la norvegienii de la Kvaerner si Fabrica de Echipamente pentru Centrale Nucleare (FECNE). Alta achizitie profitabila si strategica a fost preluarea Prospectiuni SA, ce detine monopolul romanesc in prospectiuni geologice si geofizice. Au urmat: Atlas GIP SA Ploiesti (industria petroliera) si Vulcan SA (producator de generatoare de aburi, preluata de la APAPS la sfarsitul 2002). Prin preluarea FECNE si Vulcan, Tender devenea partener strategic in relatia cu o investitie strategica: Vulcan, alaturi de FECNE, produce componente, iar Nuclearmontaj asigura montajul lor la Centrala Nuclearo-Electrica de la Cernavoda.

Tender a preluat si controlul societatii de asigurari ARDAF SA Cluj si s-a implicat inclusiv in afaceri cu arme. Anul trecut, ca distribuitor pentru Romania al produselor concernului Steyr-Mannlicher, a livrat arme SPP. O relatie interesanta a fost cea cu Frank Timis, fostul presedinte de la Gabriel Resources, firma ce vrea sa exploateze zacamintele aurifere de la Rosia Montana. Relatie care, conform declaratiilor lui Ovidiu Tender, ar fi inceput in 2000. Tender a mai afirmat ca intrarea in conducerea Gabriel Resources, o firma listata la bursa canadiana, s-a facut in februarie 2002. Un an mai tarziu, prin Regal Petroleum PLC si Prospectiuni SA, Tender a obtinut, alaturi de Frank Timis, licenta de exploatare a petrolului si gazelor naturale dintr-o zona a judetului Suceava. A deschis filiale ale societatilor Prospectiuni SA si Atlas GIP SA in Kazahstan, fiind numit si reprezentantul Uniunii Camerelor de Comert si Industrie din aceasta tara in Romania.

Toate aceste achizitii i-au sporit influenta, asa incat omul de afaceri din Timisoara s-a considerat indreptatit, conform unor surse neoficiale, sa preia si “perla coroanei”, SNP Petrom. Desi avea sa esueze in preluarea pachetului de actiuni detinut de stat la Petrom, Tender si-a pregatit din vreme terenul pentru marea privatizare. O metoda interesanta de intrare in actionariatul unor societati aflate in relatii cu Petrom o constituie cumpararea creantelor. Prin aceasta metoda, a achizitionat deja, in 2002, creantele de 340 de miliarde de lei pe care CAROM Onesti le avea la Arpechim, preluand ulterior controlul societatii. Anul trecut, Tender a cumparat creantele de 1.500 de miliarde de lei ale RAFO Onesti la Petrom. El e si autorul moral al proiectului de lege privind functionarea Bursei Creantelor. Relatia privilegiata cu Corneliu Iacubov si RAFO Onesti, precum si asocierea ulterioara cu grupul american reprezentat de Halliburton, n-au fost suficiente pentru a fi inclus printre fericitii finalisti ai privatizarii Petrom.

Ioan Talpes, azi ministru de stat fara portofoliu, considerat omul lui Iliescu in Cabinetul Nastase, e calificat de Dinu Patriciu, in Jurnalul National (JN) din 3.06.04, “creierul conspiratiei menite sa controleze piata petrolului romanesc”. JN rezuma astfel afirmatiile lui Patriciu: “Talpes l-a adus pe Matser sa preia compania Petrom”, iar “Tender si Iancu (n.r.: Marian Iancu, ultimul presedinte de la Balkan Petroleum, firma implicata in afacerea CAROM – RAFO) sunt pionii aceluiasi Talpes”, in timp ce “Frank Timis, care se afla in spatele defunctei RAFO, e “ghidonat” tot de fostul sef de servicii speciale (n.r.: Ioan Talpes), care a avut o pozitie-cheie la Cotroceni”. Dinu Patriciu, seful Grupului Rompetrol, sustine ca a fost “santajat si amenintat de Ovidiu Tender, presedintele UGIR 1903, pentru a accepta fuziunea Rompetrol-RAFO”, scopul declarat fiind “salvarea de la datorii si faliment a rafinariei RAFO Onesti”. Patriciu afirma pentru JN ca scandalul loveste si Administratia Prezidentiala, de unde “s-ar fi pus la cale, prin Departamentul Securitatii Nationale si cu acceptul lui Ioan Talpes, memorandumul care a stat la baza santajului pus la cale de conducerea RAFO si Ovidiu Tender impotriva Rompetrol”.

La sfarsitul lui iulie 2004, Finantele au dat publicitatii datoriile marilor firme. Firmele lui Tender sunt in top. CAROM Onesti: 1.300 de mld. de lei la bugetul de stat (BS); Atlas-Gip Ploiesti: 650 mld. de lei la BS + 184 de mld. de lei la bugetul asigurarilor sociale (BAS); Prospectiuni SA Bucuresti: 137 de mld. de lei la BS + 65 de mld. de lei la BAS; Vulcan SA: 228,75 de mld. de lei la BS + 39 de mld. de lei la BAS si Videlmar: 67 de mld. de lei la BS + 64 mld. de lei la BAS. (Curentul, 1-3.08.2004)

La inceputul anului 2003, un inalt functionar NATO olandez, maiorul Jan Willem Matser, a atras Tender SA intr-o operatiune internationala de spalare de bani. Dupa arestarea lui Matser, au fost dezvaluite legaturile speciale Tender-Matser-Talpes. Prietenia Tender-Talpes si prezenta lui Tender in majoritatea delegatiilor externe ale presedintelui Iliescu pot explica mai usor ascensiunea rapida a afacerilor lui Ovidiu Tender, dupa alegerile din 2000. Matser a fost arestat pentru spalare de bani si fals in documente. Avocata lui Tender, Mariana Stefan, a declarat pe 1 martie 2003: “Sunt convinsa ca nevinovatia clientului meu va fi lamurita la prima intalnire cu procurorii olandezi. E posibil ca aceasta inscenare sa-i fi fost regizata clientului meu, pentru inlaturarea unuia dintre cei mai importanti concurenti ce si-au exprimat dorinta de a participa la privatizarea Petrom” (Softpedia.com). Pe 12 martie 2003, arata Adevarul, procurorii olandezi care l-au arestat pe Matser i-au luat lui Tender, la Bucuresti, o depozitie, in care acesta arata ca in aprilie 2002 Matser l-a contactat, ca oficial NATO, “prin seful Administratiei Prezidentiale, Ioan Talpes”. Intalnirea a avut loc la restaurantul Hotelului Hilton, de fata cu doi generali: unul din SIE, unul din SRI. Matser i-a propus lui Tender sa preia 45% din Tender SA, contra a 100 de milioane de dolari. Tender le-a spus olandezilor ca pentru perfectarea afacerii i-a dat lui Matser documente de firma pe care nu si-a inchipuit “ca Matser le va falsifica” si a negat “orice legatura cu Banca Santander din Columbia (n.r.: Banca Santander e o banca spaniola, iar Matser a vrut sa foloseasca serviciile filialei sale de la Bogot‡, din Columbia), de unde proveneau certificatele de depozit pe numele Tender SA”. Aceste documente au fost “interceptate” in octombrie anul trecut.

Iosif Boda spune despre Ion Iliescu: “Seamana cu un jucator de pocher caruia, oricum ar decarta, chiar daca porneste cu un as si-un septar de aceeasi culoare, tot ii intra “royala”. Indiferent ce-ar face, isi pastreaza un grad de popularitate in anumite medii. Daca ne uitam pe scena politica din aceasta zona a lumii, e singurul care a ramas, care pierzand o data prezidentialele a revenit cu o forta teribila. Singurul care, dupa ce-si epuizeaza posibilitatile de a candida la Presedintie, reuseste, cu trei luni inainte de-a i se termina mandatul, sa se impuna ca presedinte al celui mai mare partid din Romania.” Stelian Tanase il vede altfel pe actalul presedinte:”E un supravietuitor, asta-i cuvantul-cheie. Iliescu e un aparatcik cu experienta, cu o capacitate de metamorfozare surprinzatoare. Foarte versatil, e un supravietuitor de exceptie al tuturor conjuncturilor politice. A fost un supravietuitor si in anii ‘50, ‘60, ‘70, ‘80, dar si in anii ‘90. Ganditi-va cati oameni a tocat, cati au fost in jurul lui si cati au si disparut intre timp”, afirma Stelian Tanase.

Ziua, 28.02.2004: 1970 – Ioan Talpes absolva Universitatea din Cluj, Facultatea de Istorie-Filosofie; 1980 – absolva Scoala de Ofiteri “Nicolae Balcescu” din Sibiu; doctor in istorie. Unul din istoricii favoriti ai lui Ilie Ceausescu, propagandistul Armatei. De la inceputul anilor ‘80, coautor/contributor la carti si studii de istorie extrem de controversate, cu pronuntat caracter nationalist-comunist. Suspectat de Occident ca facea parte din grupul istoricilor revizionisti ce scriau la comanda ideologica a PCR. 1992: director SIE in locul cunoscutului Mihai Caraman. Avansat general, conduce SIE prin generalii Anghelescu, Nanescu, Tanasescu si Silinescu, spioni cunoscuti pentru culegerea de informatii din spatiul NATO inainte de 1990. Cand Victor Nanescu e pensionat, in locul sau vine alt personaj celebru: gen. Dumitru Ciobanu. 21.12.01: consilier prezidential, sef al Administratiei Prezidentiale, sef al Departamentului Securitatii Nationale, protagonist al incercarii de creare a unei comunitati informationale, al strategiei de dirijare, dezinformare si influentare a mass-media prin campanii de presa si al afacerii Matser.

“Face parte din categoria persoanelor “special construite” sa-si salveze capacitatea de actiune in orice conditii si cu orice sacrificii, dar nu personale. Cu o remarcabila abilitate, isi transfera rapid culpabilitatea si se orienteaza in gasirea tapilor ispasitori. A depasit cu greu perioada “terorii” cand, conform modelului comunist, oricine putea fi facut vinovat de orice. Acest personaj politic ne-a oferit atatea clisee incat, in acest moment, nu i se poate face un portret psihologic fara a iesi o caricatura. Trasatura definitorie pe care am observat-o cu totii e ca se agata de putere. Varsta si un fel de automultumire supraevaluata dau senzatia ca nu mai poate spune nimic nou.

Florin Budescu si Dan Badea (revista Bilanț nr.1, oct. 2004)