Cornel Nistorescu a ajuns ceea ce ura cel mai mult în urmă cu un deceniu: un vadim. O palidă sosie a lui Vadim, pentru că originalul, când nu face spume în colţul gurii, mai are totuşi nişte licăriri de inteligenţă. Nistorescu a devenit însă un vadim cu spume, adică un vadim acut.
Ultimul titlu al atacului vadimist al lui Nistorescu, asupra unuia care are o altă opţiune politică decât a lui, este „Mircea Mihăieş: Între şuturi şi limbi pe bani„.
Spre ruşinea mea, nu-l cunosc prea bine pe Mircea Mihăieş. Meseria pe care o practic de douăzeci de ani, jurnalismul de investigaţie, m-a obligat să mă specializez în arta adulmecării marilor infractori, ceea ce înseamnă că îi cunosc foarte bine pe Patriciu, Vîntu şi Voiculescu.
Am citit, totuşi, mai multe analize ale lui Mihăieş şi mi s-a părut a fi un tip ok...
Citeste mai mult