Averea lui Theodor Stolojan

Theodor Stolojan a reintrat in arena politica dupa ce, vreme de aproape un an si jumatate, a stat in umbra presedintelui Traian Basescu. Daca intrarea lui in anonimat s-a facut, inaintea alegerilor din 2004, din motive de sanatate, revenirea a avut aceeasi motivatie, numai ca, de aceasta data, cel bonav a fost presedintele Basescu, si nu de stres, ci de hernie de disc.

Stolojan a facut o serie de declaratii publice, mai ales cu privire la incalcarea intelegerilor si a protocolului Aliantei DA de catre liderul PNL Calin Popescu Tariceanu, si a primit deja replici dure din partea sustinatorilor premierului.

Finantist de succes, cu o practica indelungata la Banca Mondiala, Theodor Stolojan n-a reusit totusi sa fie suficient de transparent in privinta finantelor proprii, precum si a afacerilor de familie in care s-a implicat inca de pe vremea cand era primul-ministru al Romaniei.

Conform estimarilor facute de revista „Bilant“, Stolojan ar avea de justificat suma de peste 800.000 de dolari, ca diferenta dintre veniturile si cheltuielile din ultimii 16 ani, un bilant realizat pe baza informatiilor si a documentelor accesibile din surse publice. O explicatie plauzibila a minusului bilantier consemnat in acest caz poate fi gasita in castigurile nedeclarate ale familiei, fonduri care pot fi astfel justificate.

Carte de vizita

Theodor Stolojan s-a nascut la Targoviste pe 24 octombrie 1943, este casatorit cu Elena (61 ani) si are doi copii, Ada (32 ani) si Vlad (34 ani). A absolvit in 1966 Academia de Studii Economice (ASE) Bucuresti, Facultatea de Finante si Contabilitate. In perioada 1966-1968, a fost economist la Frigotehnica Bucuresti, iar ulterior, pana in 1971, economist in cadrul Ministerului Industriei Alimentare (MIA).

In perioada 1972-1991, a fost angajat al Ministerului Finantelor, unde a parcurs succesiv toate treptele, pana la functia de ministru. Astfel, a fost economist (1972-1977) si sef de serviciu (1978-1982) la Directia bugetului statului, director adjunct si director al Directiei valutare si a relatiilor financiare internationale (1983-1987), inspector general in Directia veniturilor statului si consilier al ministrului finantelor (1988-1989), prim-adjunct al ministrului finantelor (29 decembrie 1989-aprilie 1990) si ministru al finantelor in perioada mai 1990-aprilie 1991.

In perioada mai – septembrie 1991, a fost presedintele Agentiei Nationale de Privatizare, iar in perioada octombrie 1991-noiembrie 1992 a detinut functia de prim-ministru al Guvernului Romaniei.

Din decembrie 1992 pana in 1998, a functionat ca economist si senior economist la Banca Mondiala. Aici s-a ocupat, printre altele, de dezvoltarea si implementarea programelor de privatizare in Republica Moldova si Uzbekistan, precum si de programele de privatizare din Kirghistan, Ucraina si Etiopia. Din 1996, a devenit director in Consiliul de administratie al Fondului Romano-American, el figurand si azi ca membru in boardul acestui fond de investitii.

Dupa revenirea in tara (1999), a infiintat firma de consultanta Strategic Consulting SRL si a fost numit presedinte al societatii Tofan Corporate Finance SA, din cadrul grupului de firme al lui Gelu (Gheorghe) Tofan, functie pe care a detinut-o pana in august 2000. Tot in 1999, a fost numit director in Consiliul de administratie al Bancii Romanesti. In acelasi timp, a fost si consultant la Banca Mondiala pentru Republica Moldova, in domeniul creditelor pentru ajustarea structurala.

In 2001, a detinut functia de consultant pentru societatea italiana Tomex SEL SRL Bucuresti, iar din 2002, functioneaza ca profesor universitar la Universitatea Transilvania din Brasov si, ulterior, la Universitatea Romano-Germana din Sibiu. Dupa ce, in iulie 2000, a devenit membru al PNL, in august 2002 a fost ales presedinte al acestui partid, functie pe care a detinut-o pana in august 2004, cand a delegat atributiile de presedinte al PNL lui Calin Popescu Tariceanu.

Veniturile familiei Stolojan: 1.504.808 dolari

Venituri din salarii: 1.291.861 dolari
Dintre toti demnitarii de pe scena politica romaneasca, Theodor Stolojan a avut, de departe, cele mai mari venituri din salarii, el fiind, poate, singurul politician care, la o adica, poate sa-si justifice capitalul plasat in afaceri doar din retributia de pe statul de plata.

Totalul castigurilor salariale in perioada 1990-1992, ani in care Stolojan a fost, succesiv, prim-adjunct al ministrului finantelor, ministrul finantelor si prim-ministru, este de aproximativ 19.400 dolari. Din decembrie 2002 insa, Stolojan a lucrat, vreme de sase ani, ca economist si senior-economist la Banca Mondiala. Intrebat despre salariul primit de la Banca Mondiala, intr-un interviu realizat de Marius Tuca, Stolojan a refuzat sa dezvaluie cuantumul acestuia. „Am fost platit foarte bine acolo, nu numai comparativ cu standardele din Romania, ci si cu standardele din SUA.

Nu am voie sa spun public suma pe care o primeam anual de la Banca Mondiala, nu este moral, dar nivelurile de retribuire se situeaza intre cele mai bune din administratia de inalt nivel din SUA. Banii pe care i-am castigat la Banca Mondiala si cei pe care i-am castigat lucrand apoi, doi ani, in sectorul privat, daca i-as fi pus intr-un cont in strainatate, traiam eu si, in mare masura, copiii mei, fara griji deosebite, numai din dobanzi“ – a declarat Theodor Stolojan. Intr-adevar, postul ocupat de Stolojan la Banca Mondiala este platit cu sume cuprinse intre 10.000 si 15.000 de dolari lunar.

La aceasta se adauga diverse alte beneficii: asigurarea transportului cu avionul, diurna, scolarizarea baiatului sau. Luand in calcul numai salariul estimat, inseamna ca, in cei sase ani cat a fost angajat al institutiei amintite, Stolojan a castigat, in medie, 150.000 de dolari anual, adica 900.000 de dolari. De asemenea, dupa revenirea in tara, Stolojan a continuat sa primeasca bani de la Banca Mondiala, cu titlu de pensie pentru anii lucrati efectiv. Conform declaratiilor de avere din anii 2005 si 2006, pensia primita de la Banca Mondiala a fost de aproximativ 1.300 dolari/lunar, adica de aproximativ 109.000 dolari in ultimii sapte ani.

In perioada 1999 – august 2000, ca director al Tofan Corporate Finance, estimam un salariu lunar de 5.000 dolari, adica un total de 100.000 dolari. Cum, in 2001, Stolojan a fost consultant pentru societatea italiana Tomex SEL SRL, iar un asemenea post este retribuit cu aproximativ 2.000 de dolari lunar, se mai poate adauga la castigurile salariale din acel an si suma de 24.000 dolari. Pentru perioada 2000-2003, estimam castigurile obtinute din activitatea didactica la aproximativ 15.000 dolari anual, ceea ce mai adauga inca 60.000 de dolari la totalul veniturilor salariale.

Conform declaratiei de avere, castigurile salariale din 2004 au fost de 765.686.286 lei, adica de 23.461 dolari. In 2005, functia de consilier prezidential i-a adus lui Stolojan, la o valoare medie lunara a salariului de 33,4 milioane lei, inca 400,8 milioane lei vechi, plus 502,5 milioane lei vechi din activitati didactice, ca profesor universitar la Universitatea Transilvania din Brasov si Universitatea Romano-Germana din Sibiu, ceea ce inseamna, in total, inca 31.000 dolari. La aceste castiguri se adauga si pensia sotiei care, incepand din 2002, a adus la bugetul familiei, anual, aproximativ 200 milioane lei vechi, deci inca 800 milioane lei vechi in ultimii patru ani, adica aproximativ 25.000 dolari.

Conturi in banci: 43.579 dolari
Conform declaratiei de avere din 10 ianuarie 2006, Stolojan avea in conturi la Misr Romanian Bank 8.421 dolari, 26.424 euro, 89 lire sterline si 35.910.000 lei vechi. La cursul din 20 mai 2006, aceasta inseamna 43.579 dolari. De mentionat ca, in urma cu un an, Theodor Stolojan avea in conturi bancare 71.870 dolari.

Venituri din dividende: 169.368 dolari
Societatea Strategic Consulting SRL, ai carei actionari sunt Elena si Theodor Stolojan, a functionat cu pierderi in primii doi ani de activitate (1999-2000). In 2001, profitul net a fost de un milion lei, pentru ca in 2002 acesta sa creasca la 1,042 miliarde lei (31.523 dolari). In 2003, profitul net a fost de 1,292 miliarde lei (38.916 dolari), in 2004 a fost de 1,020 miliarde lei (31.253 dolari). In 2005, Stolojan a incasat dividende de 750 milioane lei vechi, bani pe care i-a investit, conform propriei declaratii, in achizitia de actiuni de pe piata libera. Anul trecut, societatea a avut un profit asemanator, Stolojan afirmand in ultima declaratie de avere ca a incasat dividende de 921,52 milioane lei vechi (31.628 dolari), bani pe care i-a utilizat pentru finantarea constructiei vilei din Ilfov a fiului sau.

Aparent, o alta sursa de castiguri ar fi societatea Pavcrib Clabucet Sosire din Predeal, numai ca aceasta era cat pe ce sa falimenteze, avand in vedere imensele datorii rostogolite in perioada 1999-2005. Astfel, daca in 1999 aceasta firma avea pierderi de 1,529 miliarde lei si datorii de 7,318 miliarde lei, in anul 2001 pierderile s-au redus la 121,7 milioane lei, iar datoriile au crescut la 10,825 miliarde lei.

In 2002, desi societatea a inregistrat un profit net de 569 milioane lei, datoriile s-au ridicat la 28,755 miliarde lei. In 2003, profitul s-a dublat, ajungand la 1,072 miliarde, iar datoriile au crescut si ele la 32,094 miliarde. In 2004, cuantumul datoriilor a ajuns la 33,894 miliarde lei, adica aproximativ un milion de euro si este de inteles de ce a fost nevoie de interventia lui Theodor Stolojan care a facut o infuzie de 23,1 miliarde lei, justificand imprumutul ca fiind „finantarea unui obiectiv de turism avand ca proprietari pe cei doi copii ai mei (90%) si o terta persoana“.
Firma Tofan Agro SRL a avut profit doar in 2001, de 289,3 milioane lei, in anii urmatori inregistrand pierderi. Dividendele cuvenite lui Stolojan reprezinta 72,3 milioane lei vechi (2.488 dolari).

Societatea romano-italiana Sepal SA, transformata ulterior in Kronospan Sepal SA, la care Elena Stolojan detinea 0,0195%, a avut pierderi pana in 2004 cand, dupa schimbarea actionariatului (Elena Stolojan nu se mai regaseste printre actionarii firmei), a ajuns la un profit de 218,375 miliarde lei.

Firma Ropan SEL SA, la care Elena Stolojan detinea 60% din actiuni, este in lichidare si nu a depus bilanturi in perioada 2002-2004.

Unipan SA, firma controlata de Gelu Tofan si la care Stolojan detinea 10,09% din capitalul social, a avut in 2000 un profit de 5,328 miliarde lei, dupa ce cu un an in urma acumulase pierderi de 35,337 miliarde lei. Dividendele pe anul 2000, care i se cuveneau lui Stolojan, au fost de 528 milioane lei vechi (24.340 dolari), el renuntand, ulterior, la calitatea de actionar la Unipan SA.

La aceste sume se mai adauga 284,78 milioane lei (9.220 dolari), incasati de Elena Stolojan in 2004 si 2005, in calitate de administrator la societatea italiana Tomex SEL SRL. Specificam faptul ca, in lipsa unor documente oficiale, nu ne putem pronunta asupra celorlalte castiguri obtinute de membrii familiei Stolojan din partea firmelor in care au fost actionari sau administratori.

Cheltuielile familiei Stolojan: 2.315.817 dolari

Cosul zilnic in 15 ani: 288.000 dolari
Modul de viata al familiei Stolojan, care n-a iesit in evidenta, de-a lungul anilor, prin excese mondene sau de alt tip, dezvaluie un spirit cumpatat in cheltuirea banilor. Pe de alta parte, cheltuielile familiei au fost mult diminuate, cel putin in anii in care acesta a functionat la Banca Mondiala, deoarece, pe langa salariu, Stolojan a beneficiat si de diurne consistente. In aceste conditii, o estimare a cheltuielilor lunare ale familiei, in care intra atat cheltuielile curente, cat si cele legate de diverse deplasari in tara sau strainatate, precum si de petrecerea concediilor de odihna, indica o medie de 1.500 dolari. Aceasta inseamna ca, in perioada 1990-2005, totalul acestor cheltuieli se ridica la 288.000 dolari.

Achizitii imobile: 233.200 dolari
Conform declaratiei de avere, Theodor Stolojan detine, in comuna damboviteana Razvad, un teren intravilan cu o suprafata totala de 10.284 mp, achizitionat, pe parcele, in anii 1992, 1996 si 2004. Valoarea de piata a acestui teren este de aproximativ 92.000 de dolari (7 euro/mp). El mai declara o cota de jumatate dintr-o casa de 46 mp, situata in Bucuresti, pe str. Izlaz nr. 7, precum si jumatate din terenul aferent de 113 mp de la aceeasi adresa. Valoarea de impozitare a celor doua imobile, mostenite in 1997 de Elena Stolojan, este de 235 milioane lei vechi, adica de 8.514 dolari.

In anul 2002, Theodor Stolojan a terminat de construit o vila/casa de vacanta de 178 mp in Predeal, imobil pe care l-a donat, in octombrie 2004, fiului sau Vlad. Impreuna cu vila, Stolojan i-a donat fiului sau si cei 640 mp aferenti constructiei. Valoarea de impozitare a imobilului este de 2,9 miliarde lei vechi, adica 105.000 dolari, iar valoarea de piata este de aproximativ 300.000 dolari. Anul trecut, Stolojan a mai finantat constructia unei case de odihna (din lemn) in judetul Ilfov, pentru Vlad Stolojan, costurile declarate fiind de un miliard de lei vechi, adica 36.200 dolari. Familia Stolojan a mai achizitionat, in 1991, un apartament de sapte camere cu o suprafata de 218 mp. Pretul de achizitie este infim fata de valoarea de azi a imobilului situat pe str. Aurel Vlaicu nr. 42-46 din centrul Capitalei, valoare care se ridica la aproximativ 350.000 dolari.

Investitii in actiuni: 1.173.184 dolari
In ultima declaratie de avere, Stolojan a afirmat ca detine actiuni la Banca Transilvania (383.933 actiuni), Petrom SA (69.000 actiuni), IPROEB Bistrita (10.000 actiuni), Alprom Slatina (4.500 actiuni) si Strategic Consulting SRL (411 parti sociale), ultima dintre societati fiind proprietatea familiei. Valoarea acestor actiuni era, pe 20 mai a.c., de 459.488, 695 RON, repartizata astfel: 351.298, 695 RON – Banca Transilvania (0,915), 35.190 RON – Petrom SA (0,51), 10.800 RON – IPROEB Bistrita (1,08), 21.100 RON – Alprom Slatina (societate inchisa) si 41.100 RON – Strategic Consulting SRL.

In octombrie 2004, Theodor Stolojan a transferat fiicei sale Ada „prin vanzare-cumparare la bursa“, actiuni in valoare de 200.000 RON, iar ginerelui sau, Ovidiu Palea, actiuni in valoare de 150.000 RON.

De asemenea, consultand declaratiile de avere din ultimii trei ani ale lui Stolojan, constatam ca el a mai detinut actiuni la SIF Oltenia (70.000 actiuni in 2004), Ardaf (500.000 actiuni in 2004 si 200.000 actiuni in mai 2005) si la Electrocontact Botosani (100.000 actiuni in 2005). Valoarea totala a acestor actiuni, inscrisa in declaratiile de avere, era de 118.500 RON repartizata dupa cum urmeaza: 51.500 RON – Ardaf, 58.400 RON – SIF Oltenia si 8.600 RON – Electrocontact. In concluzie, folosind ca baza de calcul declaratiile de avere ale lui Stolojan, constatam ca investitiile sale pe piata bursiera se ridica la aproximativ 927.989 RON, si aceasta doar in ultimii trei ani.

Tot la acest capitol, se poate adauga si investitia de 2.310.000 RON facuta in 2004 la hotelul „Premier“ din Predeal, in numele societatii Pavcrib Clabucet Sosire SRL, firma controlata in proportie de 90% de catre Vlad Stolojan (fiu) si Ada Palea (fiica).

Investitii in firme: 621.433 dolari
Familia Stolojan a participat, de-a lungul anilor, la infiintarea sau/si administrarea a cel putin zece firme, prin depunerea de diverse sume drept capital social.

Astfel, in 1991, Elena Stolojan a contribuit cu 600.000 lei vechi (7.846 dolari) la infiintarea societatii Dragon Medical Complex, iar Vlad Stolojan a depus 15.000 lei vechi (196 dolari) la capitalul social al firmei Rompower SRL.

In 1992, cei doi copii ai lui Stolojan, Ada si Vlad, au contribuit cu 110 milioane lei vechi (357.200 dolari la valoarea medie anuala de de 307,95 lei/dolar) la capitalul social al firmei Pavcrib Clabucet Sosire SRL, iar Ada Stolojan a investit 40.000 lei (130 dolari) la firma Lory-Ada Import Export Co SRL.

In 1994, Elena Stolojan a contribuit cu 1.350.000 lei (816 dolari) la IT & International Trade & Investment Co SRL, iar Theodor Stolojan cu 344 milioane lei (207.844 dolari) la Unipan SA. In 1998, cei doi soti au depus 414 milioane lei vechi (46.645 dolari) la infiintarea firmei de familie Strategic Consulting SRL, Elena Stolojan investind, in plus, 18,591 milioane lei (2.095 dolari) in Sepal SA.

Un an mai tarziu, Theodor Stolojan a contribuit cu cate 500.000 lei (65 dolari in total) la infiintarea firmelor G & G Mercato SRL si Tofan Agro SRL. In 2000, Elena Stolojan a mai depus 15 milioane lei vechi (691 dolari), ca aport social la infiintarea firmei Ropan SEL SA. In total, membrii familiei Stolojan au investit, astfel, ca aport la capitalul social al firmelor de mai sus, suma de 621.433 dolari.

Afacerile familiei Stolojan

Afacerea locativa a premierului Stolojan
Intr-un interviu acordat in urma cu cativa ani postului de radio BBC, Theodor Stolojan afirma, printre altele, ca epoca marilor potlogarii din Romania postdecembrista ar fi inceput in 1992. „(…)Asta este sansa mea, ca eu am plecat in 1992 din Romania, si sapte ani am lucrat in alta parte. Deci, in epoca marilor potlogarii din Romania eu am lipsit (…)“ – spunea Stolojan.

Pentru cei care au trait in Romania ultimilor ani si au urmarit modul in care s-au nascut si dezvoltat capitalistii autohtoni, afirmatia lui Stolojan are valoarea unei „aiureli“ bine ticluite. Nu se poate ca finantistul Stolojan sa nu stie care este valoarea si statutul primului milion de lei (de dolari – la altii) pentru un afacerist. Ei bine, marea majoritate a multimiliardarilor romani de azi au facut „primul milion“ exact in perioada ’90 – ’92, aceasta in vreme ce BRCE (viitoarea Bancorex) facea „pierdut“ primul milion de dolari, potlogarie ramasa neelucidata pina in ziua de azi.

Inainte de a lipsi din Romania, pentru cei „sapte ani“, Theodor Stolojan a fost, pe rand, ministru de finante, presedinte al Agentiei Romane pentru Privatizare si, in sfarsit, prim-ministru in a doua epoca Iliescu.

Afacerile familiei Stolojan, din anii 1991-1992, s-au concretizat in infiintarea a patru firme, basca o improprietarire cu un superb apartament de sapte camere in Aurel Vlaicu nr. 42-46. Locuinta i-a fost atribuita lui Stolojan de catre Secretariatul General al Guvernului (SGG) in 7 mai 1991, desi, la acea data, demnitarul mai avea un apartament in cartierul bucurestean Drumul Taberei, pe care, in 1995, l-a donat fiicei sale, Ada. La doua saptamani dupa ce a parasit functia de prim-ministru, Theodor Stolojan a cumparat apartamentul primit de la SGG, devenind astfel proprietar cu acte in regula pe doua apartamente din Capitala.

Escrocheria „Megapower“

Conform modei lansate in tranzitie, Stolojan si-a implicat in afaceri atat sotia, cat si cei doi copii. Astfel, prima afacere de anvergura in care a aparut numele Stolojan a fost „Megapower“, care, in esenta, s-a dovedit a fi o escrocherie de proportii facuta de cativa demnitari ai regimului Iliescu, in vremea guvernarilor Roman-Stolojan-Vacaroiu. Printre demnitarii implicati in afacere a fost insa si Theodor Stolojan. Implicarea acestuia s-a facut in calitate de ministru al finantelor, de prim-ministru, de tata si de sot.

Reamintim ca, prin afacerea „Megapower“, statul roman a pierdut peste 11 milioane de dolari, bani care au umflat conturile unora dintre cei implicati. Pe scurt, afacerea Megapower a pornit de la crearea unei societati mixte romano-americane, cu scopul declarat de a produce, prin utilizarea de inalta tehnologie, surse electronice de alimentare necesare unor domenii sensibile de activitate. Pe baza unei hotarari din 1990 a guvernului Roman, ministrul Stolojan a identificat si asigurat personal, printr-o nota semnata in 1991, atat sursa de finantare a afacerii cat si suma necesara.

Era vorba despre un imprumut in valoare de 2,5 miliarde de lei (12,4 milioane dolari) de la Banca Romana pentru Dezvoltare, bani cu care a fost inzestrat IIRUC, partenerul roman, pentru a-i transfera peste Ocean. Nota amintita s-a facut dupa ce unul dintre initiatorii proiectului, Robert Deutsch, l-a vizitat personal pe ministrul Stolojan. Desi Stolojan a afirmat tot timpul ca n-a avut nici un interes in escrocheria Megapower, acelasi Robert Deutsch a infiintat in Romania anului 1991 un satelit al firmei Megapower in care si l-a luat drept asociat pe tanarul de 19 ani, Vlad Stolojan (foto stanga), fiul proaspatului prim-ministru Theodor Stolojan.

Firma in care Stolojan si-a plasat mostenitorul se numeste „Rompower“ SRL si a avut urmatorii actionari: Vlad Stolojan (9%), Mihai Tudor Baltac (9%), Cotar Aurica (6%), Damian Sorin (9%) Deutsch Robert (36,3%), Hurduc Mihai Dan (9%), Iosif Nicolae Mihai (9%), Maiereanu Vlad Dan (3%) si Moldovan Corina (9%).

Relatia lui Stolojan cu un alt initiator al proiectului Megapower, americanizatul Cristian Lazarovici, s-a facut prin Elena Stolojan, sotia demnitarului. Aceasta a fost colega, la Facultatea de Electrotehnica, promotia 1968, cu Lazarovici. Intrebat despre implicarea sa in afacerea Megapower, Stolojan a considerat ca singurul lucru pe care si-l reproseaza este faptul ca fiul sau a fost implicat in Rompower: „Apreciez ca a fost o greseala ca am acceptat acea participare a fiului meu, pentru ca in asemenea situatii se creeaza un asa-numit conflict de interese, de care orice persoana publica trebuie sa se fereasca“.

Daca singura implicare a lui Stolojan in itele „Megapower“ ar fi doar aceasta, cum a lasat sa se inteleaga, mai treaca-mearga. Ce te faci insa daca descoperi ca si sotia lui Stolojan a intrat intr-o afacere impreuna cu partenerul roman al lui „Megapower Corporation“, anume cu IIRUC, firma pe care Stolojan gasise de cuviinta ca trebuie imprumutata cu cei aproape 12 milioane de dolari?

In tandem cu Dragomir Corleone
Tot in 1991, sotia ministrului finantelor Theodor Stolojan participa la infiintarea firmei „Dragon Medical Complex“ SA. Societatea, cu un capital social de 356,1 milioane lei vechi are sediul in str. Garlei nr.1, adresa care, partitionata ulterior cu 1A, 1B, adaposteste sediile unor importante firme ale lui Dan Voiculescu. Dintre obiectele de activitate ale firmei „Dragon“, inscrise la Registrul Comertului, amintim „asistenta spitaliceasca, sanatoriala si medicala ambulatorie“.

Firma ii avea ca asociati persoane fizice pe urmatorii: Elena Stolojan, Dumitru Dragomir, Dumitru Carmen, Gheorghe V. Hogas, Leonard Nicolae Bratila, Clement Florin Bratila si Paulian Leonard Bratila. Ca asociati persoane juridice au fost: „Apecim“, „Business Trade and Travel“, „Centrocoop“, „Dacia Felix Tour“ SA, „IIRUC“ SA si „Regia Autonoma a Tutunului“.
Pe de alta parte, legatura dintre Stolojan si IIRUC este mai mult decit evidenta. Pentru a inlatura orice urma de indoiala, trebuie sa observam ca directorul general de la IIRUC, Cornel Moldovan, este unul dintre administratorii firmei „Dragon Medical Complex“ (din 21 martie 1991).

El a fost si membru in Consiliul de administratie al „Megapower“, afacere in urma careia acelasi Moldovan a fost trimis in judecata pentru infractiunea de „abuz in serviciu contra intereselor publice“, prejudiciul constatat de procurorul, pe atunci, Victor Ponta, fiind cei 11,773 milioane dolari cu care a fost finantata (via IIRUC), in 1991, firma de peste Ocean. Revenind la „Dragon Medical Complex“, remarcam inca o stranie coincidenta: directorul economic al firmei poarta un nume inconfundabil: Gheorghe Hogas.

Este chiar numele colonelului CIE (Centrul de Informatii Externe) care, conform unei surse din serviciile secrete, a lucrat in cadrul Diviziei SUA si a fost apoi adjunct al unitatii independente UM 0107 AVS din cadrul aceluiasi serviciu de informatii al DSS, unitate al carei ultim comandant a fost lt. col Constantin Anghelache. Potrivit unor surse anonime, Gheorghe Hogas a fost unul dintre principalii ofiteri de legatura „pe profil financiar“ ai lui Stolojan, pe timpul cat era in Ministerul Finantelor, in cadrul Departamentului Relatii Valutare si Financiare Internationale.

Evident, spune sursa citata, relatia era „in deplina si constienta cooperare cu Departamentul Securitatii Statului, care asigura sumele reprezentand transele datoriei externe platite de Romania, conform indicatiilor directe, personale, ale lui Nicolae Ceausescu“. Daca mai spunem si ca mult cautatele conturi ale Securitatii, altele decat cele din scriptele preluate de SRI, au fost gestionate chiar de unitatea din care a facut parte Hogas si Anghelache, parca intelegem „aiureala“ decretata in 1992 de catre Stolojan.

O investitie de peste 350.000 dolari

Dincolo de „Rompower“, Stolojan si-a indrumat copiii spre alte doua firme. Prima dintre acestea se numeste „Lory-Ada Import Export Co“ SRL, o firma infiintata in 1992 cu 100.000 lei si ai carei asociati au fost Loreley Antonella Petrescu (60%) si Ada Stolojan (40%). La 18 ani, fiica lui Stolojan era deja administrator al acestei firme. In 1996, insa, Ada Stolojan s-a retras din firma, cu putin inainte de izbucnirea unui scandal in urma caruia zeci de familii au fost escrocate de Loreley Petrescu, impreuna cu tatal vitreg al acesteia, Ion Suteu. Cei doi imprumutasera bani de la camatari si reusisera sa convinga mai multe persoane sa gireze imprumutul cu propriile lor locuinte, iar la scadenta girantii aveau sa-si piarda locuintele gajate.

A doua dintre societati este Pavcrib Clabucet Sosire SRL din Predeal, firma in care apar ca asociati atat Vlad Stolojan (45%) cu 54 milioane lei vechi, cat si Ada Palea (fosta Stolojan), cu alte 54 milioane lei vechi. Al treilea asociat al firmei este Vasile Paval, cu o participare de 10 % la capitalul social. Aceasta ultima afacere, in care Stolojan a depus, la incheierea mandatului de premier, echivalentul a aproximativ 350.000 dolari, este constituita din exploatarea hotelului Premier din Predeal. Cum am aratat deja, firma a avut mari probleme si a inregistrat pierderi care, in 2004, ajunsesera la un milion de euro, si numai interventia directa a lui Theodor Stolojan, prin infuzie de capital, a mai stabilizat situatia la Predeal.

Societatea Pavcrib Clabucet a mai atras atentia, de-a lungul ultimilor ani, fie pentru ca a beneficiat de fonduri bugetare nerambursabile, fie pentru ca a obtinut, de la Ministerul Finantelor, amanari la plata unor datorii acumulate la bugetul de stat.
Astfel, la inceputul lui 2004, Pavcrib Clabucet Sosire a depus un proiect la Ministerul Integrarii Europene (MIE), pe baza caruia a solicitat finantare din fonduri nerambursabile.

Titlul proiectului realizat de Ada si Vlad este „Stimularea dezvoltarii economice a Predealului prin sprijinirea unei investitii a unei firme turistice locale“. Contractul de finantare a fost incheiat cu Agentia pentru Dezvoltare Regionala (ADR) Centru si a fost avizat de MIE, iar ajutorul de stat aprobat a fost cuprins intre 350 milioane lei si 3,5 miliarde lei vechi, cu termen de decontare a cheltuielilor pe 10 decembrie 2004.

De asemenea, recent, Mugur Ciuvica a dezvaluit ca, in august 2002, Pavcrib Clabucet a beneficiat de esalonarea unei datorii la bugetul de stat de 392,8 milioane lei.

Afaceri fratesti cu petrol
La inceputul anului 1999, dupa expirarea contractului cu Banca Mondiala, Stolojan intra in afaceri alaturi de Gelu Tofan. Oficial, a preluat conducerea activitatii de expertiza, strategie si negociere in domeniul investitiilor si politicilor de dezvoltare din cadrul companiei Tofan Grup. Ulterior, devine presedintele uneia dintre firmele grupului, Tofan Corporate Finance (TCF), cu care participa la preluarea unei societati de distributie a petrolului din Republica Moldova, Tirex Petrol. Ca economist la Banca Mondiala, in cadrul Departamentului de Dezvoltare a Sectorului Privat, Theodor Stolojan s-a ocupat cu „dezvoltarea si implementarea programelor de dezvoltare“ in Republica Moldova si Uzbekistan.

A oferit, de asemenea, in acelasi for, consultanta in politicile economice pentru Republica Moldova. Iata de ce, spre sfarsitul anului 1999, firma „Tofan Corporate Finance“ SA se alatura SNP Petrom, Franciza Petrom SA, Petroserv SA si Petrostar SA constituind Societatea Romana de Petrol (SRP), societate care demareaza negocierile privind preluarea controlului asupra Tirex Petrol. Afacerea, gandita in stilul specific ministrului industriilor de atunci, Radu Berceanu, s-a vrut a fi un soi de „preluare prin compensare“, avand in vedere ca Moldova datora catre societatea romana de electricitate (datoare si ea la SNP Petrom), pentru energia distribuita, o suma de peste 20 milioane dolari, datorie care s-ar fi anulat in cazul preluarii de catre CRP a societatii Tirex. Numai ca „fratii“ nu s-au prea inteles la pret.

Moldovenii, in baza unei evaluari de atunci, au solicitat pentru Tirex o suma cuprinsa intre 15 si 20 milioane dolari, iar romanii s-au gindit la o oferta de zece ori mai mica. Negocierile au mai fost blocate si de vestea primita pe parcurs, conform careia Tirex datora unei societati ruso-germane suma de 7 milioane dolari.

Stolojan l-a descoperit si pe Marin Anton, cel care avea sa preia, cativa ani mai tarziu, prin societatea V&V Trading Company SA, managementul societatii Rafo Onesti si sa coabiteze mai multa vreme cu fratii Marian si Octavian Iancu. Pana in anul 2000, Marin Anton a fost manager general la Uzina de Anvelope Danubiana din Popesti Leordeni si vicepresedinte al Tofan Grup. Introdus de Stolojan pe listele PNL, Marin Anton avea sa devina deputat de Ilfov si sa se implice in afaceri de anvergura sub haina parlamentara.

Stolojan a administrat paine si placinte pentru Tofan
Dincolo de afacerile cu petrol, Stolojan s-a implicat si in afaceri cu produse de panificatie. Astfel, el a fost actionar in doua firme al caror obiect de activitate este circumscris produselor de panificatie si patiserie. Prima dintre aceste firme a fost infiintata in 1994 si se numeste Unipan SA. Stolojan a fost aici actionar si administrator, detinand 10,09% din capitalul social, ceea ce inseamna o contributie de 344 milioane lei vechi. In aceeasi pozitie, se ragaseste si fosta purtatoare de cuvant a Guvernului din 1992, Virginia Gheorghiu, care controla 5,31% din capitalul social al firmei.

Virginia Gherghiu detinea, de altfel ca si Stolojan, o pozitie foarte inalta in cadrul Grupului Tofan, aceea de vicepresedinte executiv. Actionarul majoritar la Unipan este Gheorghe (Gelu) Tofan (foto dreapta) cu 60,17%. A doua firma a triadei Stolojan-Gheorghiu-Tofan a fost infiintata in 1999, sub numele de G & G Mercato SRL, cu un capital de 2 milioane lei vechi.
Ulterior, Theodor Stolojan a parasit aceste firme, cedand actiunile celorlalti asociati.

Sotia, asociata cu afaceristi italieni pentru productia de mobilier

Sotia lui Stolojan s-a implicat, ca actionar, in nu mai putin de cinci firme. Am aratat deja implicarea in Dragon Medical. Celelalte societati sunt: IT & I International Trade & Investment CO SRL, Strategic Consulting SRL, Ropan Sel SA si Sepal SA.
Firma IT & I infiintata in 1994 are sediul in Constanta si o sucursala in Bucuresti. Elena Stolojan a detinut la aceasta firma 45% din capitalul social, asociatii sai fiind constantenii Doru Dan Preda (45%) si Elena Preda (10%). Pozitia in firma a sotiei lui Stolojan a fost de „administrator sucursala“.

Strategic Consulting SRL este firma de familie a sotilor Stolojan. Sediul firmei este chiar apartamentul celor doi, situat pe str. Aurel Vlaicu din Bucuresti. Capitalul social al societatii este de 414 milioane lei, din care 41.400 dolari, repartizat astfel: sotul – 99,28%, sotia – restul.
Firma Ropan Sel SA pare a fi un soi de „capusa“ pentru Sepal SA. Aflata azi in lichidare, societatea cu sediul in Sebes, judetul Alba, a fost infiintata in anul 2000 si a avut ca obiect de activitate productia de mobilier pentru birou si magazine (exclusiv cele din metal). Aportul Elenei Stolojan la capitalul social al firmei este de numai 15 milioane lei vechi, adica 60%.

Ceilalti asociati sunt: Victor Mihai Iliescu (10%), Daniela Ostopovici (10%), Mihaila Stan (10%) si Angela Teleoaca (10%). Firma are o stransa legatura cu societatea Sepal SA infiintata in 1998, la aceeasi adresa din Sebes – Alba ( str. M Kogalniceanu nr. 59). Cu un capital social subscris de 97,673 miliarde lei vechi si varsat de doar 24,727 miliarde, din care 18,49 milioane lei si 1,27 milioane dolari, firma are ca obiect de activitate prelucrarea bruta si impregnarea lemnului. Asociatii societatii Sepal erau Elena Stolojan (0,01%) si italienii Frati Dante (0,09%), Frati Luigi (0,09%) si Tarana Alberto (0,09%). Ca asociat persoana juridica, aparea firma Pir Projet Industriels de Roumanie SA cu un aport la capitalul social de 94,378 miliarde lei vechi, din care 5,267 milioane dolari, adica 99,687%. Actionarul majoritar este inregistrat in str. Val des Bons Malades nr. 231 din Kirchberg – Luxemburg.

Theodor Stolojan – groparul conturilor Securitatii din bancile straine

Fost inalt functionar al finantelor in „epoca Ceausescu“, Theodor Stolojan a blocat, in 1992, actiunea de cautare a fondurilor deturnate de la bugetul statului de catre apropiatii clanului Ceausescu. Fara a-si motiva, cu argumente solide, teoria conform careia „era imposibil sa se fi deturnat fonduri“ de catre reprezentanti ai regimului Ceausescu, Stolojan a decretat drept „o aiureala“ intreaga operatiune de cautare a acestor fonduri, ridiculizand astfel incercarile de recuperare, pentru bugetul de stat, a unor sume estimate la mai multe sute de milioane de dolari.

Aceasta cu atat mai mult, cu cat functiile detinute de Stolojan, incepand din 1972, au gravitat in jurul Directiei Bugetului de Stat, respectiv Directia Veniturilor Statului din cadrul Ministerului Finantelor. Regimul Ceausescu a creat o masinarie bine pusa la punct pentru obtinerea de fonduri valutare din operatiuni ilegale desfasurate pe intreg mapamondul. Au fost infiintate in strainatate o puzderie de firme fie mixte, fie cu statut de firme fantoma, societati care-si derulau activitatile financiare prin intermediul unor banci straine si ale caror conturi erau cunoscute de un numar restrans de persoane.

Masina de facut bani a lui Ceausescu, cu toate terminalele din bancile straine, a ramas ascunsa opiniei publice si din cauza „expertizei“ lui Stolojan, ca sa nu spunem a complicitatii cu mostenitorii acestei masinarii valutare. Cunostintele lui privind modul in care a fost achitata „datoria externa“ a Romaniei ceausiste nu puteau ocoli mecanismele si procedeele ilegale de obtinere a fondurilor valutare necesare acoperirii acelei datorii, mecanisme coordonate unitar de specialisti din cadrul fostului DSS, indeosebi din partea fostului compartiment AVS din Centrul de Informatii Externe.

E absurd sa credem ca toate aceste operatiuni, aflate in desfasurare in decembrie 1989, puteau inceta brusc in urma „schimbarii“ de sistem din 1990. Toate conturile romanesti din strainatate au ramas neatinse, si, daca o parte dintre acestea au fost golite de catre reprezentantii romani sau straini care le-au deschis, cu siguranta au mai ramas multe dintre ele neatinse. Un exemplu cunoscut este cazul ofiterului CIE, Nicolae Nadejde, care, in 1993, a fost trimis in instanta de catre conducerea SIE pentru recuperarea unei sume de peste 250.000 dolari, suma aflata in contul unei firme a securitatii infiintate de un panamez inainte de 1989.

Dan Badea

Revista BILANŢ nr. 21, iunie 2006