Categorie: 
*“Acesta este inceputul sfarsitului”, avea sa declare unul din importantii capi ai securitatii statului cand o conspiratie de larga inspiratie si sustinere externa a fost descoperita in intimitatea Academiei Partidului Comunist Roman. Mihnea Gheorghiu, Ovidiu Trasnea, Carol Niri, Sergiu Tamas, Dumitru Mazilu, Victor Duculescu, Iosif Boda, Virgil Magureanu, Dorel Sandor, Ioan Mircea Pascu, Vasile Secares, Vladimir Pasti , Elena Zamfirescu, Rodica Culcer sunt printre numele cel mai frecvent vehiculate in legatura cu conspiratia sovieto-anglo-americana de la Academia P.C.R. “Stefan Gheorghiu”*Pepiniera de cadre superioare a Partidului Comunist Roman avea mai multe institute de studii si cercetari pentru acoperirea misiunilor de spionaj. Sustinerea biografiei legendate a spionului “disident” Dumitru Mazilu a fost asigurata de un intitut in care faceau figuratie Iosif Boda, Elena Zamfirescu si altii*Virgil Magureanu, Dorel Sandor & comp. au fost si ei introdusi la “documentare si acoperire’ pentru infiltrarea ulterioara in medii ostile externe*Departamentului Securitatii Statului i s-a ordonat demantelarea “agenturilor straine”, context in care, in mod exceptional, i s-a permis sa-si- creeze institutii de acoperire pe langa Academia P.C.R.*Schimbarea de directie a protagonistilor, in contextul evenimentelor din decembrie 1989 si a celor ulterioare, desi anticipata , a scapat de sub controlul Securitatii. Initiativa a preluat-o insa rapid D.I.A. , structura de informatii care a revenit sub controlul agentilor K.G.B/G.R.U. trecuti de Ceausesu pe “linie moarta”, iar de superiorii de la Moscova in “conservare”, pentru misiunile ce aveau sa vina
In cele ce urmeaza, “Interesul Public” prezinta portretele unora dintre disidentii de opereta, pe care Securitatea, dar si principalele servicii straine cu puternice interese in Romania ii avea in vedere ca alternative la puterea ce urma sa fie rasturnata.
Dorel Sandor, capitanul de securitate de la Baneasa
Dupa aparitia primului episod din “Agentul Victoria”, referitor la consilierul personal Marius Oprea, a existat cel putin o persoana din anturajul premierului Tariceanu care n-a putut sa-si reprime satisfactia la citirea materialului nostru. Este vorba despre consilierul personal al premierului, Dorel Sandor.
“In sfarsit, s-a gasit cineva sa i-o faca si (…) astuia”, ar fi declarat cu “netarmurita satisfactie”, conform unor surse audio, Sandor. Ulterior insa, cand dezvaluirile au continuat si au surprins aspecte delicate ale posibilitatii alterarii actului guvernamental de decizie, consilierul lui Tariceanu a intrat in criza.
Ne-am tot intrebat, de atunci, care ar fi motivul pentru care s-a “crizat” Dorel Sandor si, dupa investigatii prelungite, am gasit pana la urma o explicatie. Am gasit-o cu greu, in boschetii din Gradina Icoanei, datorita memoriei nealterate a unui general de moda veche. O puteti citi in ultimul subcapitol al acestui material. Pana atunci insa, vom parcurge impreuna treptele devenirii plenare ale unui consilier al puterii care a pornit de jos de tot, de la gradul de capitan, in greaua sarcina de influentare a inaltelor decizii din stat.
Aparitia, la inceptul anilor ‘70 IN UNIFORMA DE CAPITAN DE SECURITATE, a celui care astazi se mai bucura de un important rating pe piata analistilor politici si se numara printre agentii secreti de soi pe care Tariceanu a trebuit sa-l includa in corpul sau de consilieri, dupa o scurta escala la Cotroceni, a starnit o oarecare valva printre mult prea conformistii profesori si elevi ai Scolii Militare de Ofiteri Activi nr.1 a Ministerului de Interne.
Dorel Sandor functiona acolo ca asistent universitar civil, la catedra de stiinte sociale, fiind una dintre rarisimile figuri nonconformiste acceptate in acea institutie de elita a invatamantului militar, in care erau pregatiti viitorii ofiteri ai securitatii statului.
Ca formator ideologic marxist-leninist al cadetilor se pare ca a excelat, din moment ce stagiul lui ca civil nu a durat prea mult, fiind incadrat ofiter, cu gradul de capitan de securitate. In uniforma era o aparitie insolita, dar nu avea sa o poarte prea mult.
Merituosul formator ideologic avea sa fie transferat la Academia de Stiinte Social-Politice “Stefan Gheorghiu” de pe langa Comitetul Central al al Partidului Comunist Roman.
Profesori ai numitei academii aveau ore si la”Scoala Baneasa”, fiind conducatori de doctorate ai unora dintre asistentii si lectorii securitatii, iar eroul investigatiei noastre aspira si el sa intre in galeria doctorilor in stiinte ai securitatii pe care a deschis-o, printr-un plagiat de pomina, fostul comandant al Scolii Baneasa, capitanul de securitate Dumitru Mazilu, dupa intoarcerea sa de la un stagiu “universitar” la Moscova.
Transferat “la ordin” in Academia “Fane Babanu”Sandor, remarcat de conducatorul stiintific de la“Stefan Gheorghiu”, a fost usor convins sa se alature “profesorilor vizitatori”din Dealul Cotrocenilor, fara sa stie ca unii dintre acestia erau si recrutori ai spionajului autohton , dar si de aiurea, care naturalizau introducerea la acoperire si documentare in cadrul academiei in vederea penetrarii si infiltrarii “mediilor ostile externe”, interesate si ele de pepiniera cadrelor superioare ale P.C.R.
Oricum, transferul sau a fost conditionat de pastrarea disponibilitatii de “a accepta misiuni specifice la momentul oportun”. Este una din regulile ce trebuie acceptate, ca sa poti parasi formal sistemul. Informal, sistemul nu te abandoneaza niciodata.
Incadrarea nonconformistului Sandor in securitate a parut multora cel putin o curiozitate. Seful personalului din Baneasa, pe atunci maiorul Iancu Milisesnkaia, avea o aversiune nereprimabila fata de “rebeli” precum Dorel.
Mai tarziu insa, curiozitatea a fost satisfacuta. Milisenskaia il avea pe lista angajarilor din categoria “impuse”. De cine ? Greu de spus acum. Pentru a i se pierde urma, Milisesnkaia si-a schimbat numele in Magureanu, apoi si-a descoperit neamuri pe alte meridiane si a intrat, ori poate a iesit, din “legenda”.
Dorel Sandor, proaspata achizitie a Academiei P.C.R. a intrat cu “brio” in mediul academic al favorizatilor soartei. Favorizati, datorita numeroaselor relatii pe care profesorii de aici le aveau in randurile nomenclaturii superioare a partidului, pe care ei o formasera intelectual si ideologic. Nu le lipsea nimic pentru o viata pe care cvasitotalitatea populatiei Romaniei nici macar nu o cunostea.
Fermele, gospodariile si economatele partidului le erau in permanenta deschise. Nu exista capitala de judet, municipiu sau fost centru de raion care sa nu fi avut “studenti” la “Stefan Gheorghiu”. Descinderile profesorilor erau un minunat prilej pentru oligarhiile politice locale de a se intrece in lucrari gastronomice pantagruelice si in tot felul de alte atentii locale ce nu aveau nimic in comun cu “normele eticii si echitatii socialiste” propavaduite fostilor invatacei. Calatoriile peste hotare si relatiile cu strainii nu le erau cenzurate. Dimpotriva, “domnii tovarasi”, find cei mai de incedere fii ai patriei nu erau supravegheati nici de securitate, iar plecarile lor in exterior erau, nu-i asa, o dovada a libertatii de circulatie.
Cam acestea au fost, in liniile cele mai generale, conditiile in care grupul conspiratorilor de la “Stefan Gheorghiu”, asa zisa “aripa politica”, au mimat disidenta. Merita sa ne intrebam si ce fel de disidenta? Cea mai rudimentara cu putinta, rezumata prin formula “Scoala-te tu, ca sa ma asez eu !”. Nimic mai mult decat aceasta expresie a ascensiunii instinctului primordial, dar si a decaderii idealurilor morale.
Un astfel de mediu a devenit, instantaneu, emblematic pentru “decaderea in putreziciunea ideologica” a elitei nomenclaturii, care a retinut atentia si interesul serviciilor secrete straine avide de exploatarea vulnerabilitatilor lumesti.
Sandor era pregatit pentru o infiltrare in exterior
Cand mai multi agenti ai serviciilor straine au avut tentative reusite de corupere pe drumul fara de intoarcere al tradarii, inclusiv prin sectiile Comitetului Central al P.C.R., Departamentului Securitatii Statului i-au fost dezlegate strictele interdictii formale de a nu-i supraveghea pe elitistii partidului, decat cu aprobari speciale solid motivate.
Contraspionajul a devenit mult mai ofensiv in crearea dispozitivelor de protectie contrainformativa si securitate, iar efectul a fost cel al panzei de paianjen la insecte sau al lampii la fluturi.
Care puteau fi, intr-un asemenea context, locul, rolul si misiunile ofiterilor de securitate in rezerva detasati acolo, nu sunt greu de intuit.
Unii s-au impus ori au fost impusi atentiei unor servicii secrete straine. Asa a ajuns sa circule, la inceput zvonul, mai apoi apoi stirea care in cele din urma s-a confirmat, potrivit careia Dorel Sandor figura in evidenta operativa a ‘specialilor’ introdusi la documentare si acoperire in vederea unei misiuni externe importante si de lunga durata, poate chiar pentru totdeauna.
Precipitarea istoriei l-a surprins, insa, pe Sandor, ca si pe colegul sau de catedra, Virgil Magureanu. Nestiind, chipurile, ce evenimente importante vor urma, acestea l-au gasit pe meleagurile natale la Ignat si la pomana porcului si nicidecum la vreo intalnire cu Laszlo Tokes .
Daca mai inainte vreme, Iosif Boda sau Dorel Sandor au pus sau nu umarul la decizia politica a “mutarii cu serviciul” a lui Virgil Magureanu la Muzeul judetean Focsani, ca sa fie impreuna cu Gabriel Andreescu si amandoi mai aproape de exilatul de lux, Andrei Plesu, filosoful de Tescani, sursele noastre s-au abtinut, cu subintelesuri tainice de a nega ori confirma.
Oricum, prezenta lui Dorel Sandor in anturajul monstrilor sacri ai marxistilor asa zis nedogmatici, apropiati ideilor disidentilor marxisti adevarati, care parasisera Belgradul, Budapesta, Varsovia ori Praga, pentru a se impune la bursa occidentala a ideilor noii stangi neocomuniste, nu putea ramane nevalorificata, au tinut sa precizeze sursele noastre care au fost direct implicate in monitorizarea si controlul evolutiilor alarmante ale situatiei operative din obiectivul special “Leul” – codificarea Academiei Stefan Gheorghiu.
Schimbarea macazului
Anii au trecut, iar vremurile schimbatoare oricat au redirectionat traiectoria vietii si carierei fostului capitan de securitate. Cu toate acestea, el a ramas intotdeauna numai si numai in preajma puterii, de parca ar fi urmat firul rosu al unui ordin de misiune.
Dorel Sandor dispune in prezent de cele mai complete si diversificate baze de date de interes politic despre tot ce misca si nu misca in Romania. Cunoaste valoarea informatiei mai bine ca orice alt confrate de profesie.
Discret, cu aparitii publice tot mai putine si cu parcimonie calculate, Dorel Sandor a devenit un profesionist al produselor informative analitice cu cea mai apreciata cota de piata. Nu oricine isi poate permite luxul sa i le cumpere, iar el isi poate permite luxul sa-si aleaga clientii.
Procesator de informatii analitice secrete din surse deschise, Dorel Sandor este furnizorul preferat al unor ambasade acreditate la Bucuresti, carora normele dreptului international le interzic sa-si indeplineasca functia de informare prin mijloace ilicite.
Intalnire de gradul zero in boschetii din Gradina IcoaneiRiscul utilizarii cailor ilicite pentru realizarea functiilor informative secrete este apanajul exclusiv al spionajului. Dintr-un asemenea rationament simplu, nu putem sa nu reflectam la un episod de care lui Dorel Sandor nu-i place sa-si aminteasca. Sub protectia anonimatului, o sursa de prima mana, ne-a relatat cum, “la adapostul intunericului de dupa miezul noptii, reputatul analist politic s-a intalnit prin boschetii unui parc din zona centrala a orasului (nu chiar in curtea ambasadei ! ) cu ofiterul unui serviciu de informatii, protejat de acoperirea si imunitatea diplomatica a unui regat European”.
Desi un fost sef de serviciu secret si-a admonestat oamenii care, la datorie fiind, i-au surprins pe cei doi, la orele 01:03 am., un general cu demnitate nationala si vana profesionala, a carui coloana vertebrala nu s-a incovoiat dupa schimbarea directiei furtunilor, si-a facut datoria convocandu-si “omologul” strain pentru explicatii. Intalnirea a avut loc, evident, cu videogramele “in infrarosu” pe masa. Redam un fragment sugestiv din dialogul purtat de cei doi:
Intrebare: “De ce asa, ca infractorii, si nu civilizat, la lumina zilei, domnule(…) ?!
Raspuns : “O, nu-i ceea ce credeti. Domnul” S “ este analistul nostru(…) Am preluat ultimele evaluri si ne-am onorat obligatiile financiare(…)
Intrebare: Dupa miezul noptii, in boscheti ? Daca eu, generalul (…) eram surprins de contraspionajul dumneavoastra intr-o asemenea ipostaza, sa fi fost in locul meu ce mi-ati fi facut ?”
Raspuns : “Ceream sa fiti expulzati, domnule (…) “
Orice alte comentarii sunt de prisos. Acesta este Dorel Sandor, consilier al primului ministru al Romaniei suverane si independente, sau septarul de inima rosie (foto) din pachetul ca cartile de joc lansate de Asociatia “Civic Media” in campania “Voci curate”.
Desi este cunoscut episodul cu “boschetii”, nu stim cine il tine in fruntea piramidei pe Dorel Sandor. Nu incetam sa ne intrebam totusi, in naivitatea noastra, daca este normal ca premierul Tariceanu sa fie inconjurat de atatea persoane asupra carora se ridica mari semne de intrebare cu privire la loialitatea fata de interesele nationale ale Romaniei.
Dan Badea