Categorie: 
Mai mulţi judecători, membri ai ultimei Comisii de examinare, sunt suspectaţi de vicierea rezultatelor concursului de la instanţe
Concursul organizat de CSM, în perioada 28 octombrie-25 noiembrie 2007, pentru ocuparea funcţiilor de conducere la instanţe a fost viciat grav de incompatibilităţi flagrante şi conflicte de interese între membri ai Comisiei de examinare şi candidaţi.
Gheorghe Buta, judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi membru al Comisiei de examinare, este suspectat că a tras sforile pentru numirea preşedinţilor de instanţe din Cluj şi Bistriţa Năsăud, pentru a-i asigura prietenului său, Viorel Virgil Andreieş, preşedintele Curţii de Apel din Cluj, colaboratorii doriţi. De asemenea, Constantin Diaconu, preşedintele Tribunalului Gorj, a avut şi el posibilitatea oferită de CSM de a-şi alege colaboratorii, folosindu-se de simulacrul de examen cerut de lege. Din filieră mai fac parte Valentin Mitea – vicepreşedintele Curţii de Apel Cluj, Adrian Bordea – judecător la ÎCCJ şi Viorel Voineag – judecător la Curtea de Apel Bucureşti.
În lipsa unor probe concrete, de genul celor aflate deja în dosarele DNA pentru examenele procurorilor, nu putem afirma neapărat că s-a aranjat concursul. Suspiciunile privind existenţa filierelor şi a intereselor sunt însă prea evidente ca să nu atragă atenţia şi să nu distrugă încrederea magistraţ ilor în sistemul meritocratic de accedere în funcţiile de conducere din justiţie.
Existenţa unei adevărate filiere în justiţie, organizată după regulile stricte ale crimei organizate şi care operează după principii străine Codului Penal sau ale interesului public, devine tot mai evidentă de la o zi la alta. Scandalul fraudării concursului pentru ocuparea unor funcţii de conducere de către procurori, instrumentat de DNA, a ridicat unul din colţurile cortinei în spatele căreia operează mafia din justiţie.
Conform informaţiilor, puţine dar concludente, provenite de la DNA, un post de procuror-şef, ofertat cu 50.000 de euro, a fost adjudecat cu 15.000 de euro, intervenţ ia procurorilor anticorupţie dând însă peste cap afacerea mafioţilor implicaţi în acest troc ce seamănă oarecum cu un „târg de vite“. Operaţiunea stopată de DNA, în care sunt direct implicaţi cinci magistraţ i cu state vechi în justiţie, nu este însă unică.
Acesta este doar un simplu caz, care, spre binele public, a putut fi documentat de către procurori, fie datorită unei scurgeri de informaţii din zona „participanţilor“ la fraudă, fie datorită beneficiilor „tehnicii operative“ pe care a călcat, deloc întâmplător, unul dintre cei vizaţi. Directorul Institutului Naţional al Magistraturii a declarat, zilele acestea, că în justiţie „există de trei ani o reţea internă cu ramificaţii care ating orice concurs“.
Prin urmare, informaţii există, numai că îndepărtarea infractorilor în robă este o operaţiune complicată deoarece în majoritatea punctelor-cheie din sistemul judiciar românesc se află indivizi din structura de tip mafiot care a cangrenat justiţia românească. Iată, spre exemplu, la mai puţin de o lună de la ultimul concurs pentru ocuparea posturilor de conducere din instanţe, au apărut informaţii extrem de importante cu privire la modul în care Consiliul Superior al Magistraturii i-a desemnat pe membrii comisiilor de examinare, fără o minimă verificare a incompatibilităţilor în care se scaldă aceştia.
Uniunea Naţională a Judecătorilor din România a contestat deja, fără succes, concursul organizat pentru conducerea instanţelor din Bucureşti, Cluj şi Dolj, indicând starea de incompatibilitate dintre patru membri ai comisiei (Gheorghe Buta, Constantin Diaconu, Valentin Mitea şi Viorel Voineag) şi candidaţii din cadrul instanţelor cu care sunt sau au fost colegi. „Solicităm CSM să dispună anularea în întregime a probelor de concurs şi reluarea acestora în faţa unei noi comisii, din care să nu facă parte persoane care se află în situaţie de incompatibilitate“, au solicitat membrii acestei asociaţii profesionale a magistraţilor.
Alaltăieri, organizaţia Freedom House a invocat şi ea neregului cu privire la acelaşi concurs. Cum vom vedea mai jos, e greu de admis că numirile în comisia de examinare au fost făcute fără a se cunoaşte conflictele de interese sau cumetriile dintre membrii comisiei şi candidaţii la funcţiile scoase la concurs. Asta deoarece, aflăm abia acum, membrii comisiilor de examinare au fost stabiliţi la o săptămånă de la aflarea exactă a listei candidaţilor. Şi e absurd să creadă cineva că atunci când ai un prieten interesat în comisia de examinare poţi risca să pierzi examenul. Aşadar, dacă la concursul pentru desemnarea şefilor unor parchete sa putut descoperi frauda pusă la cale de magistraţi precum Sterian Guli (foto), Eugen Cojocaru, Gabriela Ghiţă, Dumitru Gheorghe sau Gheorghe Cerbeanu, la celălalt concurs, de la instanţe, de-abia acum apar marile semne de întrebare.
Ne vom referi, aşadar, la anumiţi judecători structuraţi într-o reţea similară celei a procurorilor, cu menţiunea că toate informaţiile utilizate de noi sunt publice, deci la îndemana oricui. „Alegerile“ aflate sub lupa „Interesului Public“ sunt cele organizate pentru Curtea de Apel din Cluj şi Tribunalul Dolj.
Sistemul de ocupare a funcţiilor din justiţie, care a permis tipul de fraudă documentată recent de DNA, a fost introdus în iunie 2005 în scopul de a înlătura sistemul arbitrar de dinainte, când pentru numire era suficientă propunerea venită din partea şefilor ierarhici. Evident, că doar trăim în România, infractorii în robă de magistrat au găsit rapid calea prin care să fenteze din nou sistemul şi să permită, pe mai departe, implicarea şefilor ierarhici în numirea şefuleţilor de la parchete sau instanţe. Calea este una extrem de simplă: introducerea şefilor ierarhici în comisiile de examinare pentru a influenţa de acolo rezultatele concursurilor. Altfel spus, nu te numesc eu, că n-am voie, dar… ne întâlnim la examen şi ai nota asigurată!
Pionii reţelei
Dezvăluirile noastre vizează concursul organizat de CSM, pentru conducerea unor instanţe, în perioada 28 octombrie – 25 noiembrie 2007. Personajele centrale implicate în reţeaua de tip clientelar a judecătorilor sunt Gheorghe Buta (ÎCCJ), Viorel Virgil Andreieş (preşedinte Curtea de Apel Cluj), Valentin Mitea (vicepreşedinte CA Cluj), Adrian Bordea (ÎCCJ) şi Constantin Diaconu (preşedinte Tribunalul Dolj), iar modul de operare şi interconexiunile dintre ei vor fi prezentate mai jos.
Vom putea observa faptul că judecătorul de la ÎCCJ, Gheorghe Buta, a fost prezent la toate concursurile organizate în ultimul timp. El a fost preşedinte al Curţii de Apel din Cluj şi membru în fostul CSM. Cum o parte din membrii fostului CSM se regăsesc şi în noua formaţie (Dan Lupaşcu şi Cristian Deliorga), avem o explicaţie a numirii sale în aceste comisii. La fel, cum se ştie deja, locul lui Buta în Cluj a fost lăsat unui prieten, Viorel Virgil Andreieş, un personaj care, spun unii, nu prea ştie ce e acela un examen adevărat pe post. Cei doi sunt din aceeaşi localitate (Bistriţa Năsăud), au fost colegi de instanţă (Tribunalul Bistriţa Năsăud, Curtea de Apel Cluj) şi prieteni, Andreieş fiind actualul preşedinte al Curţii de Apel din Cluj, post lăsat „moştenire“ după ce „şeful“ a plecat la Bucureşti.
Evident, „moştenirea“ s-a menţinut apoi prin introducerea lui Buta, de către CSM, în comisia de examinare a lui Andreieş. Ulterior, însuşi Andrieş avea să intre în CSM. Conform surselor noastre din justiţie, s-a ajuns ca nimeni să nu poată fi numit şef în cele patru judeţe arondate Curţii de Apel din Cluj fără acceptul cuplului Buta-Andreieş, cum, la fel, nimeni nu ajunge şef în cele şase judeţe din raza Curţii de Apel Bucureşti fără acceptul lui Dan Lupaşcu. Menţionăm că una dintre metodele folosite pentru a influenţa rezultatul concursului este micşorarea notelor la oral, singura probă care nu poate fi contestată.
Comisia de examinare – instrumentul mafiei
Pentru concursul organizat în vederea ocupării funcţiilor de conducere la instanţe şi desfăşurat în perioada 28 octombrie-25 noiembrie 2007, comisia de examinare s-a compus din doi judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), doi de la curţile de apel şi trei specialişti în management şi organizare instituţională, conform Legii 303/2004. Membrii comisiei de examinare au fost desemnaţi de CSM pe 18 octombrie 2007, printr-o Hotărâre (708) care nu a fost făcută publică, deşi acest document trebuia publicat, inclusiv pe pagina de Internet a CSM, în maximum 30 de zile de la data în care a fost luată hotărârea.
Tot atunci, când s-au decis membrii comisiei, se ştiau deja şi candidaţii pentru posturile scoase la concurs deoarece, potrivit calendarului postat de INM şi aprobat de CSM, ultima zi de depunere a candidaturilor fusese 12 octombrie 2007. Prin urmare, CSM ar fi trebuit ca pe 18 octombrie să desemneze membri în comisie astfel încât să evite orice conflict de interese sau suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate a acestora. În realitate însă, sunt destule aspecte care dovedesc că anumiţi membri din comisii au fost desemnaţi tocmai pentru a se asigura promovarea în funcţii de conducere a unor persoane agreate.
Filiera reprezentanţilor ÎCCJ
Pentru comisia de examinare, INM făcuse iniţial următoarele propuneri, toţi fiind judecători: pentru titulari au fost propuşi Florin Costiniu (propus şi ca preşedinte al comisiei) şi Adrian Bordea, iar pentru supleanţi Gheorghe Buta, Ion Ionescu şi Mihaela Tăbârca. În mod surprinzător însă, pe 18 octombrie 2007, CSM i-a numit titulari pe judecătorii Gheorghe Buta şi Adrian Bordea. Cum vom vedea însă, aceste numiri nu au fost deloc întâmplătoare. Cum de a ajuns judecătorul Buta să-i ia locul lui Costiniu este o poveste interesantă şi duce la filiera pe care, deocamdată, o vom numi „Andreieş-Buta“. Astfel, cel propus pentru funcţia de preşedinte al Comisiei, judecătorul Florin Costiniu, a anunţat pe 4 octombrie că în perioada 28 noiembrie – 4 decembrie este plecat din ţară. Nu ştim de ce a făcut totuşi această precizare. Cert este că în şedinţa CSM din 18 octombrie se sugerează că dacă tot e plecat Costiniu din ţară, atunci ar fi mai bine să fie numit ca titular Buta.
Buta – şeful perfect al clanului său
Toţi au fost de acord, făcându-se că nu observă faptul că acest concurs se desfăşoară în perioada 28 octombrie – 25 noiembrie 2007, iar Costiniu urma să plece la 3 zile după încheierea sa. Aşadar, prin înţelepciunea sa, CSM-ul a găsit portiţa să-l introducă pe Buta în Comisie.
Cine este însă judecătorul Gheorghe Buta (foto stanga)? Dincolo de impresionanta sa declaraţie de avere, din care rezultă cu certitudine că este un judecător extrem de bogat, Buta este un răsfăţat al funcţiilor de conducere. Un şef „perfect“. Astfel, el a fost preşedintele Tribunalului Bistriţa Năsăud (1990-1998), vicepreşedintele Curţii de Apel Cluj (noiembrie 1998 – februarie 1999) şi preşedintele Curţii de Apel Cluj (februarie 1999 – iunie 2004). A fost, cum altfel?, şi membru în CSM în perioada 2003 – 2005.
Sub conducerea lui Buta, Andreieş este adus în iunie 1999 de la Tribunalul Bistriţa la Curtea de Apel Cluj, unde ajunge direct, la propunerea şefului ierarhic, judecător inspector, apoi preşedinte de secţie penală (iulie 2001 – iulie 2003), apoi vicepreşedinte (iulie 2003 – iulie 2004). După numirea lui Buta la ÎCCJ chiar de către CSM-ul în care era membru, Andreieş este numit preşedinte la CA Cluj, pentru perioada 15.07.2004- 15.07.2008, de către acelaşi CSM în care Buta era membru.
Colac peste pupăză, în ianuarie 2005, Andreieş ajunge el însuşi membru în CSM. Dacă relaţia dintre judecătorii Buta şi Andreieş este clară, legătura lui Buta cu judecătorul Adrian Bordea este şi ea de notorietate. Astfel, Bordea este la ÎCCJ din 2001, iar în ianuarie 2006 el a fost ales membru în colegiul de conducere al acestei instanţe. Cum se ştie, în toamna lui 2005, Buta a devenit coleg de colegiu cu Bordea. Mai mult, cei doi sunt şi colegi de secţie, ambii făcând parte din secţia comercială a ÎCCJ. Prin urmare, pentru un eventual „aranjament“ la recentul concurs din Cluj, Andreieş putea conta pe Buta şi Bordea.
Ca un amănunt esenţial privind sentimentul de clan al lui Buta, reamintim aici faptul că alte patru dintre neamurile sale sunt angajate în acelaşi sistem binefăcător al justiţiei. Astfel, soţia Mariana Buta este notar public, fiul Paul George Buta este consilier juridic la Asociaţia de Drept a Proprietăţii Intelectuale, sora Elena Cârlig este judecător la Curtea de Apel Braşov, iar nepoata Daniela Iorga este notar public. Mai mult, două prietene foarte apropiate ale lui Buta, una de la Curtea de Apel Cluj şi cealaltă de la Tribunalul Bistriţa, au ajuns la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind votate de Andreieş, după ce Buta a ajuns acolo.
Aşa se face că averea judecătorului Buta este corespunzătoare unui şef preocupat de altceva decât de problemele justiţiei. Înşirăm aici doar partea văzută a acestei averi: un teren agricol de 3,8 hectare, deţinut împreună cu sora sa, Elena Cârlig, un teren de 2.900 mp situat în Bistriţa şi cumpărat anul trecut, o vilă de 138 mp şi un apartament în Cluj Napoca, un alt apartament de 116 mp în Bucureşti, aproximativ o treime dintr-o casă din Făgăraş, un autoturism Renault, 10.000 de euro şi 37.000 lei în bănci, precum şi acţiuni la societăţile Ario SA Bistriţa, Carbochim SA Cluj, Teraplast SA Bistriţa, Şantierul Naval Constanţa, Banca Românească SA, Rombat SA Bistriţa, Sofert SA Bacău şi Comelf SA Bistriţa. De remarcat faptul că soţia sa a câştigat, anul trecut, din „servicii notariale“, aproape 12 miliarde de lei vechi.
Nereguli cu privire la reprezentanţii curţilor de apel
Revenind la comisia de examinare, iniţial INM făcuse următoarele propuneri: ca titulari Cezar Hâncu (preşedinte al CA Suceava) şi Valentin Mitea (vicepreşedinte CA Cluj), iar ca supleanţi, Diana Ungureanu (CA Piteşti) şi Constantin Diaconu (preşedinte Tribunalul Dolj). Ca şi în cazul celor de la ÎCCJ, şi aici CSM-ul preferă un supleant, pentru că aşa funcţionează morişca. Astfel, pe 18 octombrie, CSM-ul îi numeşte ca titulari pe Valentin Mitea si Constantin Diaconu. Primul dintre aceştia, judecătorul Mitea, este şi el un apropiat al cuplului Buta- Andreieş.
Mitea este vicepreşedinte al Curţii de Apel Cluj, numit de către CSM în octombrie 2005, pentru o perioadă de trei ani. Din CSM-ul care l-a numit pe Mitea făcea parte şi Andrieş, preşedintele CA Cluj. Chiar dacă numirea s-a făcut prin concursul din septembrie – octombrie 2005, în comisia de examinare a figurat, cum altfel?, judecătorul Gheorghe Buta. Morişca a funcţionat din nou. Aşadar, Buta din Cluj a fost votat de prietenul Andreieş din CSM, dar şi din Cluj, ca să-i dea notă mare lui Mitea de la Cluj. Curat murdar, coană Justiţico!
Filiera Buta-Diaconu
Aşa cum rezultă din datele publice, atât de pe Internet cât şi din CV-ul oficial, judecătorul Constantin Diaconu (foto stanga) nu a activat nicio zi la vreo curte de apel. Ori, conform legii, din comisie trebuie să facă parte judecători de la curţile de apel, nu cu grad de curte de apel. Diaconu a fost numit preşedinte la Tribunalul Dolj prin Hotărârea CSM nr.120/13.04.2006, pentru perioada mai 2006- mai 2009. Din comisia de examinare la acel concurs, la care a obţinut doar 6,57 ca notă la proiect, concurs desfăşurat în perioada 4 – 26 martie 2006, a făcut parte acelaşi nelipsit Buta.
Scandalul generat pe fondul neregulilor din timpul examenului a generat contestaţii inclusiv de la cei care fuseseră admişi la concurs şi a dus la emiterea unei noi hotărari CSM cu privire la organizarea concursului (Hotărârea 320 din 27 aprilie 2007). La următorul concurs, Buta nu a mai fost desemnat în comisie, dar în rest a participat în comisia de examinare la toate concursurile în care au existat concurenţi de la Cluj. Cât despre competenţele manageriale ale lui Diaconu, iată ce declara un judecător din „turma“ păstorită de acesta: „Judecătoria Craiova este un dezastru, haosul pluteşte la orice colţ sub toate aspectele, iar Tribunalul Dolj mai are puţin şi cade, clădirea este o paragină, iar colectivul un butoi cu pulbere. Dezorganizarea şi dezinteresul (sau, mă rog interesul pentru orice altceva decât instanţele) sunt trăsăturile lui definitorii ca şef“.
Aşadar, ca o primă concluzie, în comisie se aflau Buta şi alţi doi judecători (Diaconu şi Mitea) pe care Buta îi examinase la concursurile anterioare, deci „tributari“ acestuia; nu mai vorbim şi de judecătorul Bordea, colegul lui Buta. Ceilalţi membri ai comisiei, însărcinaţi cu „managementul şi organizarea instituţională“, au fost Liviu Ilieş, Ion Popa şi Viorel Voineag. Care e interesul ca anumiţi judecători să fie acum în comisiile de examinare? Pai, „alegerea“ judecătorilor care urmau să ocupe posturile scoase la concurs din raza Curţii de Apel Cluj şi a Tribunalului Dolj. Una dintre modalităţi este, cum am mai spus, influenţarea notei la examenul oral (care nu poate fi contestată de concurenţi, vezi art. 15 alin 5 din Regulamentul de concurs), iar o alta, deja descoperită la „procurori“, poate fi chiar „livrarea“ subiectelor de examen.
Grupul de interese al robelor din Cluj
În Cluj, cuplul Buta-Mitea a decis aşadar care vor fi colaboratorii apropiaţi ai prietenului Andreieş (foto stanga), preşedintele Curţii de Apel. S-au scos posturi la concurs pentru Tribunalul Cluj (concurenţi: Cristi Vasilică Danileţ şi Sorina Siserman) şi Tribunalul Bistriţa Năsăud (Marian Nicolae), Judecătoria Tg. Lăpuş (fără concurenţi), Judecătoria Zalău (fără concurenţi). După „examen“, câştigătorii erau cei care trebuiau să fie: Siserman, pentru postul de preşedinte al Tribunalului Cluj, şi Nicolae, pentru preşedinţia Tribunalului Bistriţa Năsăud. Cine sunt însă cei doi fericiţi câştigători şi de ce există suspiciuni uriaşe cu privire la ei? Primul dintre ei, Sorina Siserman, este preşedintele în funcţie al Tribunalului Cluj, numită prin Hotărârea CSM nr.47/2003, pentru perioada 20.12.2003-20.12.2007. În CSM-ul care a numit-o era membru Gheorghe Buta, şeful de atunci al Curţii de Apel Cluj. După numire, ea a devenit deci subordonata directă a lui Buta.
După plecarea acestuia la ÎCCJ, în iunie 2004, Siserman devine subordonata lui Andrieş (devenit la rându-i preşedinte al Curţii de Apel Cluj) secondat din noiembrie 2005 de judecătorul Mitea (devenit vicepreşedinte al Curţii de Apel Cluj). Cel de-al doilea, Marian Nicolae, este preşedinte al Tribunalului Bistriţa Năsăud, delegat pentru 90 de zile, începâ nd cu 01.09.2007, prin Hotărârea CSM nr. 347/2007. La baza acestei delegări a stat propunerea formulată chiar de preşedintele Curţii de Apel Cluj, Andreieş. De menţionat că Nicolae a fost anterior preşedinte al Judecătoriei Năsăud (1990- 1996), adică în subordinea lui Buta care în perioada 1990-1998, a fost preşedintele Tribunalului Bistriţa Năsăud! După aceea, Buta a plecat la Curtea de Apel Cluj şi în locul lui, ca preşedinte la Tribunalul Bistriţa Năsăud a rămas chiar Marian Nicolae, din decembrie 1998 până în prezent).
Nicolae a fost, aşadar, în subordinea lui Buta când acesta era preşedinte al Curţii de Apel Cluj, iar după plecarea lui Buta la ÎCCJ, Nicolae rămâne în subordinea lui Andreieş, secondat de Mitea. Terminându-i-se mandatul, a fost menţinut în delegaţie. În concluzie, Buta i-a ales pe colaboratorii lui Andreieş. De fapt, i-a confirmat în funcţii pe oamenii puşi de el la conducerea Tribunalului Cluj şi a Tribunalului Bistriţa Năsăud. În acelaşi timp, Mitea, celălalt membru interesat al comisiei, şi-a confirmat şi el colaboratorii.
Grupul de interese al robelor olteneşti
În Dolj, Diaconu şi-a ales şi el colaboratorii de la Tribunal şi din Judecătorii. Cum se ştie, aici s-au scos la concurs posturi pentru funcţia de vicepreşedinte al Tribunalului Dolj (Claudiu Angelo Gherghina, Nicu Mircea, Dumitru Stanciu) şi preşedinte pentru Judecătoria Filiaşi (concurent: Constantin Călin Goşa), Băileşti (Valentina Poenaru), Calafat (fără concurenţi) şi Segarcea (fără concurenţi). Conflictul de interese a fost aici cât clădirea Tribunalului condus de Diaconu şi iată de ce. Cei trei candidaţi la funcţia de vicepreşedinte sunt colegi de instanţă cu Diaconu, la Tribunalul Dolj. Dacă despre notele la proba scrisă se poate spune că sunt corecte (în măsura în care candidaţii nu au cunoscut anterior subiectele, aşa cum s-a întåmplat la procurori), prezenţa lui Diaconu în comisie a dus la influenţarea notelor la prezentarea proiectului de management. Astfel, Stanciu a obţinut 8.85 la proiect şi 6.80 la proba scrisă, deci media 7,82. Gherghina a luat 7 la proiect şi nu a mai participat la proba scrisă, iar Nicu Mircea obţine 5.71 la proiect şi 9 la scris (media 7,35). Câştigător, Stanciu!
Dată fiind relaţia importantă dintre un preşedinte şi un vicepreşedinte de la aceeaşi instanţă, rezultă ca Diaconu şi-a „ales“ colaboratorul. Mai mult, întrucât Nicu Mircea l-a contracandidat pe Diaconu la concursul din martie 2006 pentru funcţia de preşedinte, e uşor de priceput că Diaconu s-a asigurat că fostul concurent nu va ajunge în conducere, dându-i cea mai mică notă la proiect. Conflictul de interese de aici era şi el uriaş. În ceea ce-i priveşte pe Poenaru şi Goşa, candidaţii pentru judecătoriile din Băileşti şi Filiaşi, aceştia sunt deja, la data susţinerii concursului, preşedinţi cu delegaţie, prin intermediul aceluiaşi Diaconu.
Poenaru e preşedinte cu delegaţie, acordată succesiv prin mai multe Hotărâri ale secţiei judeţene a CSM (nr.365/23.11.2006, 124/21.03.2007, 342/5.07.2007 şi 371/25.08.2007). Goşa este şi el preşedinte cu delegaţie, acordată succesiv prin alte Hotărâri ale aceleaşi secţii judeţene a CSM (nr. 365/23.11.2006, 124/21.03.2007, 256/14.06.2007 si 371/25.08.2007).
Judecător căzut la examen, dar trecut prin delegaţie
Dar, atenţie, propunerea pentru delegare în funcţia de conducere pentru pre- şedinţii de judecătorie o face preşedintele de Tribunal, conform art. 14 alin 4 din Regulamentul de transfer, delegare, detaşare adoptat de CSM prin Hotărârea 193/2006. Aşadar, la baza delegării celor doi a stat propunerea favorabilă din partea lui Diaconu. Mai mult, s-a preferat ocuparea celor două posturi cu delegaţie, deşi, fiind vacante, ele trebuiau scoase la concursul din 21 octombrie – 19 noiembrie 2006, propunere ce trebuia să vină din partea preşedintelui Diaconu. Ele s-au scos însă pe „tarabă“ abia la concursul din 12 mai – 10 iunie 2007 şi doar Poenaru concurează singură pentru postul de la Băileşti, dar pierde cu media generală 6.70, în condiţiile în care nota minimă pentru post era 7.00.
Dacă avem în vedere notele obţinute la prezentul concurs la oral (Poenaru 8.57, iar Goşa 9.26) şi notele obţinute la scris (Poenaru 5.40, Goşa 7.80) rezultă că Goşa a luat examenul, dar lui Poenaru, cu media 6,985, îi mai trebuiau 0.015 puncte să atingă pragul minim de trecere. Deci Poenaru a picat. Cum se potriveşte asta cu susţinerea lui Diaconu conform căreia ea are „aptitudini manageriale necesare coordonării activităţii judecătoriei“ din propunerea (vezi facsimil) făcută pentru delegarea ei în funcţie? Şi ocupă această funcţie de un an de zile în baza propunerilor favorabile de delegare din partea lui Diaconu, deşi, la examenul care îi verifică aceste aptitudini, Poenaru, iată, nu reuşeşte să treacă! Să fie adevărată afirmaţia că nu poţi controla cu adevărat instanţele decât dacă în fruntea lor sunt persoane mediocre şi, deci, uşor de manipulat? Numai Constantin Diaconu, de la Dolj, ştie cu exactitate răspunsul corect la această întrebare. Pentru că, nu-i aşa?, ce nu face omul când îşi trage roba pe cap!
Scandalul referitor la fraudarea ultimului concurs pentru ocuparea unor funcţii din conducerea parchetelor şi la gravele suspiciuni de fraudă consemnate în cazul concursului pentru conducerea unor instanţe ia amploare. În articolul nostru „Şarlatani cu robe“, apărut în ediţia din 8 decembrie a.c. a cotidianului „Interesul Public“, am dezvăluit aspecte semnificative din cadrul concursului organizat de CSM, în perioada 28 octombrie-25 noiembrie 2007, pentru ocuparea func- ţiilor de conducere la instanţe, arătând – cu exemple – că au existat grave incompatibilităţi şi conflicte de interese între membri ai comisiei de examinare şi candidaţi.
Gheorghe Buta, judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi membru al Comisiei de examinare, este suspectat că a tras sforile pentru numirea preşedinţilor de instanţe din Cluj şi Bistriţa Năsăud, pentru a-i asigura prietenului său, Viorel Virgil Andreieş, preşedintele Curţii de Apel din Cluj şi membru al CSM, colaboratorii doriţi. De asemenea, Constantin Diaconu, preşedintele Tribunalului Gorj, a avut şi el posibilitatea oferită de CSM de a-şi alege colaboratorii, folosindu-se de simulacrul de examen cerut de lege.
Din filieră mai fac parte Valentin Mitea – vicepre- şedintele Curţii de Apel Cluj, Adrian Bordea – judecător la ÎCCJ şi Viorel Voineag – judecător la Curtea de Apel Bucureşti. A doua zi după apariţia materialului nostru, ca o confirmare a dezvăluirilor noastre, Asociaţia „Societatea pentru Justiţie“ (SoJust) a dat publicităţii o scrisoare deschisă adresată preşedintelui CSM, Anton Pandrea, prin care solicită „măsuri imediate şi radicale pentru anchetarea şi explicarea publică a incidentelor create în legatură cu desfăşurarea concursurilor de promovare în funcţii de conducere la instanţe şi parchete, sesiunea octombrienoiembrie 2007“.
CSM se află în criză de autoritate şi integritate
Conform SoJust, deşi CSM-ul „se află în faţa uneia dintre cele mai evidente crize de autoritate şi integritate din istoria sa, cu consecinţe previzibile dezastruoase asupra încrederii publicului în corectitudinea din justiţie, acesta a avut o atitudine evazivă, ignorând o realitate evidentă şi încercând să scape de răspundere. O astfel de lipsă de reacţ ie din partea autorităţii care garantează independenţa sistemului judiciar lasă publicului, dar şi magistraţ ilor, impresia că funcţiile de conducere la instanţe şi parchete, de la toate concursurile care s-au desfăşurat până acum, pot fi ocupate prin fraudă. De aceea, prin scrisoarea deschisă adresată pre- şedintelui CSM, SoJust a solicitat verificarea în cadrul unei anchete administrative interne a integrităţii tuturor membrilor CSM, precum şi a personalului din aparatul tehnic, din perspectiva normelor şi principiilor conflictului de interese, în legă tură cu organizarea şi desfăşurarea concursului pentru promovarea în funcţii de conducere la instanţe şi parchete, sesiunea octombrienoiembrie 2007, precum şi permiterea unui audit independent, de către organisme ale societaţii civile, asupra cadrului regulamentar, a procedurilor, actelor şi deciziilor emise în legatură cu organizarea şi desfăşurarea concursului.
Toate concursurile la control!
De asemenea, pentru recâştigarea încrederii magistraţilor şi societăţii faţă de modul de organizare a sistemului de numire în funcţii de conducere în justiţie, SoJust consideră că se impune verificarea corectitudinii tuturor concursurilor desfăşurate din 2005 până în prezent, în primul rând sub aspectul integrităţii membrilor comisiilor de examinare. Referitor la neregulile constatate deja la concursul de conducere din parchete, SoJust cere invalidarea acestuia şi demararea acţiunii disciplinare împotriva magistraţilor care se fac vinovaţ i de comiterea unor fapte incompatibile cu demnitatea funcţiei, în timpul şi în legătură cu concursul. De asemenea, reprezentanţ ii SoJust cer reluarea probelor de susţinere a proiectelor corespunză toare exercitării funcţiilor de conducere şi a probei scrise pentru procurori în faţa unei noi comisii de examinare.
În ceea ce priveşte concursul pentru instanţe, SoJust solicită „pronunţarea de îndată a CSM cu privire la dreptul domnului judecător Diaconu Constantin, preşedinte al Tribunalului Dolj, de a participa în comisia de examinare, având în vedere cerinţa legii ca din comisii să facă parte judecători de la ÎCCJ sau de la curţile de apel“. La fel, se cere „invalidarea probelor de concurs în situaţiile în care în comisiile de examinare au participat judecători sau colegi de instanţă sau colaboratori ori şefi pe linie administrativă cu judecătorii care au concurat, pentru a se elimina conflicte de interese şi de favorizare a unor concurenţi“. Totodată, CSM este somat să comunice public „numele şi locul în care îşi desfăşoară activitatea toţi mebrii comisiilor de organizare şi de examinare de la concursurile de numire înfuncţii de conducere, precum şi numele şi locul de muncă al tuturor candidaţilor, începând din 2005 şi până în prezent“, precum şi operarea unor modificări fundamentale în regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursurilor, inclusiv introducerea posibilităţ ii de contestare a rezultatului la proba orală, breşa prin care există suspiciunea că s-au comis cele mai multe dintre fraude.
III CSM a dat verde pentru şarlatanii cu robe
Fără să ţină cont de contestaţii sau suspiciuni, Consiliul Superior al Magistraturii i-a validat rapid pe câştigătorii ultimului examen de ocupare a posturilor de conducere din instanţe.
Consiliul Superior al Magistraturii a dovedit, ieri, prin validarea rezultatelor obţinute la ultimul concurs pentru ocuparea unor funcţii de conducere la instanţe, că nu are voinţa şi nici interesul de a înlătura gravele suspiciuni de corupţie ce planează asupra acestui examen. Dacă la concursul pentru ocuparea unor funcţii de conducere pentru procurori a fost nevoie de intervenţia DNA-ului pentru a bloca validarea numirii unor persoane pentru care s-a putut dovedi, cu probe concrete, că şi-au cumpărat posturile, la examenul pentru judecători s-a aplicat principiul „hoţul neprins de DNA e negustor cinstit“.
Deşi rezultatele examenului pentru instanţele din Cluj şi Dolj au fost contestate şi, în paralel, presa a semnalat mai multe incompatibilităţi şi conflicte de interese constatate între membrii Comisiei de examinare şi candidaţi, majoritarii din CSM refuză să ţină cont de evidenţe şi dovedesc încă o dată că acoperă reţelele de tip mafiot din justiţie. Dacă membrii, CSM nu ar fi aflat de la DNA că magistraţi, precum Gheorghe Dumitru sau Sterian Guli, şi-au cumpărat pe bani grei posturile de şefi în Parchete, azi erau şi ei validaţi. Mai mult, s-a dovedit chiar că probele DNA nu erau suficiente pentru a-i determina pe câţiva dintre membrii CSM să-i lase din braţe pe cei prinşi cu degetele în borcanul cu miere. Au ieşit aşadar la iveală, deocamdată „timid“, complicităţi existente între foşti sau actuali membri ai CSM cu şarlatanii în robe care măsluiesc concursurile pentru a putea controla astfel, din poziţiile de şefi de Parchete sau instanţe, mersul marilor dosare.
În aceste condiţii, instituţia însăşi are o mare problemă de credibilitate. Complicităţile constatate în cazul procurorilor dau serios de gândit celor care mai cred în justiţie. „Întâmplător“, învinuitul Sterian Guli (foto stanga) era prieten apropiat al membrului CSM, Cristian Deliorga (foto dreapta), cum, tot „întâmplător“, membrul CSM, Graţiana Isac, era naşa fiului procurorului învinuit Eugen Cojocaru. Deloc întâmplător însă, membrii CSM i-au numit în comisie pe examinatorii „şarlatanilor în robe“. De ce n-ar fi la fel şi în cazul examenului de la instanţe? Cum justifică membrii CSM conflictele de interese, ciudăţeniile, sau cum le-or numi ei, constatate în cazurile de la Cluj, Dolj şi Bucureşti? Din rezultatul şedinţei CSM, de ieri, aflăm negocieri aprinse, s-a dat verde pentru validarea judecătorilor care au câştigat examenul pentru conducerea instanţelor.
S-a respins contestaţia de la Cluj, a rămas în atenţie contestaţia de la Dolj, dar judecătorii „au primit liber la subunităţi“. Adică s-au cocoţat în funcţii, unii dintre ei fiind într-o deplină complicitate cu pilele grase de la CSM. În ceea ce ne priveşte, continuăm să punem sub semnul întrebării corectitudinea examenului organizat de CSM în perioada 28 octombrie-25 noiembrie 2007, pe care-l considerăm a fi fost măsluit în primul rând datorită neregulilor comise atât cu privire la numirea în Comisia de examinare a celor doi reprezentanţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi cu privire la reprezentanţii Curţilor de Apel. Cum am mai afirmat, „ciudăţeniile“ întâmplate la examenul judecătorilor au început imediat după aflarea candidaţilor pentru posturile scoase la concurs. Asta deoarece, la o săptămână de la aflarea candidaţilor, pe 18 octombrie, în Comisiile de examinare au fost desemnaţi anumiţi membri tocmai pentru a se asigura promovarea în funcţii de conducere a anumitor persoane din cele care se înscriseseră deja.
„Caracatiţa“ şefuleţilor de la Cluj
În cazul concursului de la Cluj, contestat deja fără succes, am descoperit o legătură directă între unul dintre membrii Comisiei de examinare, judecătorul Gheorghe Buta, şi unul dintre membrii CSM, Viorel Virgil Andreieş. Conflictul de interese dezvăluit de noi, dar trecut cu vederea de membrii CSM, era destul de flagrant. Judecătorul de la ÎCCJ, Gheorghe Buta, este un foarte bun prieten al judecătorului Andreieş, a fost preşedintele Curţii de Apel din Cluj şi l-a adus pe Andreieş de la Bistriţa la Cluj, a fost membru CSM (2003-2005) – poziţie din care l-a sprijinit pe Andreieş să ajungă ulterior la conducerea aceleiaşi instanţe – iar acum, ca membru al Comisiei de examinare, a fost pus în situaţia de a decide care va fi echipa de colaboratori apropiaţi ai prietenului său la conducerea CA Cluj.
Putea să fie judecătorul Buta insensibil la nevoile prietenului său din Cluj, cu atât mai mult cu cât prietenul era şi membru al CSM? Sau, la fel, având în vedere că judecătorul Gheorghe Buta, deşi fusese propus de INM ca membru supleant în Comisia de examinare, a ajuns membru plin fără aprobarea lui Andrieş din CSM? Nu ridică semne de întrebare retragerea strategică şi nejustificată din comisia de examinare a judecătorului Florin Costiniu, propus de INM chiar pentru funcţia de preşedinte al comisiei? Judecătorul Costiniu făcuse precizarea că la trei zile de la încheierea examenului va pleca în străinătate, fapt care i-a determinat, de ce oare?, pe membrii CSM să-l înlocuiască rapid cu supleantul Gheorghe Buta.
Nici asta nu e o ciudăţenie? Din aceeaşi Comisie de examinare a făcut parte şi Valentin Mitea, vicepreşedintele Curţii de Apel din Cluj, post în care a fost numit de CSM în octombrie 2005. Cum am mai spus, din CSM-ul care l-a numit pe Mitea făcea parte Andrieş, preşedintele CA Cluj. Evident, din Comisia de examinare de atunci (octombrie-noiembrie 2005) făcea parte, cum altfel?, acelaşi judecător Gheorghe Buta. Iată că acum Mitea şi Buta au devenit colegi de comisie. E normal ca vicele de la CA Cluj să decidă cine va prelua funcţii de conducere la locul său de muncă? Conform CSM, e normal. Că doar suntem colegi, nu-i aşa?
Constantin Diaconu: am grad de Curte de Apel, să trăiţi!
În aceeaşi gaşcă a intrat şi preşedintele Tribunalului Dolj, Constantin Diaconu (foto, stanga, alaturi de judecatorul Aurel Ilie) . Acesta a devenit membru al comisiei, deşi INM îl propusese ca membru supleant, la fel ca în cazul judecătorului Buta. Să fie întâmplătoare această aducere în faţă a celor doi? Greu de crezut. Cum se face că şi în cazul lui Constantin Diaconu în Comisia de examinare din martie 2006, care i-a verificat cunoştinţele necesare pentru ocuparea postului de preşedinte al Tribunalului Dolj, s-a aflat acelaşi Gheorghe Buta, prietenul lui Andreieş şi Mitea? Coincidenţă, pare că spune CSM. Că n-a fost coincidenţă s-a dovedit ulterior, datorită unor contestaţii care, de neînţeles!, au fost luate în seamă şi s-a decis emiterea unei noi hotărâri CSM cu privire la organizarea acelui concurs. La următorul examen, Buta nu a mai fost desemnat în comisie, dar s-a ocupat de audierea tuturor celorlalţi candidaţi din… Cluj.
Nu vorbim aici de competenţele profesionale ale lui Diaconu, deoarece am mai făcut-o (degeaba) întrun material anterior. Numirea lui Diaconu în Comisia de examinare mai are însă o hibă extrem de mare. Deşi, conform CV-ului său şi a datelor publice, Constantin Diaconu nu a activat nicio zi la vreo Curte de Apel, el a fost desemnat totuşi în comisie, ca judecător de la Curtea de Apel. Aşadar, legea a fost interpretată aici, de CSM, după bunul plac: „de la“ Curtea de Apel este identic cu „cu grad de“ Curte de apel.
Faptul că Diaconu de la Dolj are gradul pe care CSM zice că-l are e suficient pentru a-i permite acestuia să decidă, prin încălcarea legalităţii, cine să-i fie subordonaţii? Faptul că, aşa cum am mai arătat, el a decis că un anume judecător (Valentina Poenaru) „are aptitudini manageriale necesare coordonării activităţii judecătoriei“, iar la examen aceasta n-a fost în stare să ia nota 7, nu ridică semne de întrebare cu privire la buna credinţă a judecătorului Diaconu? Sau la adevăratele sale intenţii? Întrebările sunt, evident, retorice, deoarece, cum am văzut, CSM-ul ştie ce face.
El pare să fie coordonatorul real al reţelelor de tip clientelar care include şefi şi şefuleţi ai instanţelor şi Parchetelor din România, reţele ce căpuşează grav dreptatea şi viciază actul de justiţie.
Interesul Public din 8,11 si 14 decembrie 2007