Despre ziarişti şi şobolani

Sorin Ovidiu Vîntu a făcut, luna trecută, încă o gafă de proporţii ce vine în continuarea aceleia prin care şi-a oficializat legătura cu mercenarul Cozmin Guşă.

Renunţând la discreţia proverbială cu care şi-a acoperit afacerile, el a decis să se afişeze în public şi cu escrocul Maricel Păcuraru, dovedind că efortul deosebit de până acum, de a-şi ascunde acestă relaţie, a fost inutil.

Concret, pe 12 mai 2009, Sorin Vântu a acceptat să figureze la vedere, într-o firmă, alături de fostul puşcăriaş Păcuraru. Asta vine după ce, vreme de mai mulţi ani, relaţia dintre cei doi a fost una conspirativă. Acum, brusc, Sorin Vîntu acceptă să apară asociat într-o firmă cu Păcuraru. Este vorba despre societatea PRESTIGE MEDIA ADVERTISING SRL, firmă în care cei doi deţin câte 50% din părţile sociale.

Cum se ştie deja, Maricel Păcuraru a fost paravanul lui Sorin Vîntu în mai multe afaceri, cea mai importantă fiind patronatul cotidianului GARDIANUL. Relaţia n-a fost recunoscută oficial de niciunul dintre cei doi (la înaintare fiind băgat un off-shore şi un mercenar arhicunoscut al cui plăteşte mai bine), chiar dacă presa a dezvăluit-o din timp, cu argumente destul de solide.

Deşi n-am pretenţia că-l cunosc pe Sorin Vântu, nu-l pot suspecta, totuşi, de prostie sau naivitate. Cu toate astea, după ce a consumat destule resurse pentru a-şi repara imaginea ştirbită de haita asmuţita asupra lui, în anii 2000-2002, de către tripleta Băcanu-Adamescu-Iacob, ce l-o fi determinat să se afişeze din nou, la vedere, cu un escroc? Să fie ceva congenital, care ţine de trecutul său îndepărtat, sau, pur şi simplu, avem de-a face cu o persoană căreia sutele de milioane de euro din conturi i-au slăbit vigilenţa? Să fie asta o recunoaştere, e drept, târzie, a meritelor lui Păcuraru? Un premiu acordat…maurului?

Ca fost ziarist la cotidianul Gardianul, am simţit personal amprenta „maurului” Păcuraru, mai ales după ce eram obligat să pun în pagină tot soiul de turnătorii ale unor cumetri sau subordonaţi de-ai mafiotului, dar şi după jignirile la adresa ziariştilor de la Gardianul proferate de Pacuraru şi apărute în cotidianul Curentul. Materialele comandate erau date, evident, anonime, sau se utilizau tot soiul de pseudonime ceea ce, în limbajul breslei, semnifică neasumarea lor.

Atât de bine s-au executat unele dintre comenzi încât directorul ziarului (Gabriel Stanescu), un personaj de o proverbială obedienţă, avea să ajungă, în scurt timp (februarie 2007), consul al României la Marsilia. Un an mai târziu, acelasi protejat al lui Sorin Roşca Stănescu şi, deci, al guvernului Tăriceanu, avea să fie avansat la gradul de consul general al României la Lyon. Toate atacurile ziarului Gardianul la miniştrii PD căpătau astfel sensul corect.

Au existat însă şi rateuri, care n-au fost socotite în contul obedienţilor lui Păcuraru. Unul dintre acestea, venit de la patronul-paravan, e reprezentat de „comanda” unui atac asupra unuia dintre membrii de bază ai PNTcd, Serban Bubenek. Atacul viza, în ultimă instanţă, preluarea de către amicii din UCS şi BND ai lui Păcuraru a controlului partidului condus pe atunci de Gheorghe Ciuhandu.

Astfel, în aprilie 2006, Maricel Păcuraru (şeful filialei Galaţi aUCS) a transmis conducerii cotidianului Gardianul, detaliat, ordinul de discreditare a lui Bubenek:

Fiind atunci şeful secţiei Investigaţii, am preluat „sarcina” venită pe e-mail de la „paravanul” gălăţean, am demarat o anchetă şi am constatat că poveştile însăilate de Maricel Păcuraru, cu privire la „mafia” coordonată de dr. Bubenek, nu se confirmă. Acesta a fost şi motivul pentru care am refuzat, discret, să onorez comanda, după ce am tot amânat predarea materialului…

Exemplul de mai sus este doar unul ales la întâmplare, venit să justifice, dacă mai era nevoie, caracterul infractorului Păcuraru, scos azi la lumină (după ce a stat, cocoşat, sub offshorul Crown Gate Alliance) de patronul mass media Sorin Ovidiu Vîntu.

Am lăsat pentru final o scurtă dar reprezentativă „poveste” despre obedienţa şi „conspirativitatea” excesivă a unora dintre „presarii” (ziarist e un termen mai pretenţios) din subordinea lui Sorin Vântu.

În urmă cu vreo patru-cinci ani am aflat că un anumit ziarist (R) pregăteşte o echipă de investigaţii pentru Cotidianul, după ce pe piaţa media se lansase deja zvonul că ziarul fusese preluat de Sorin Ovidiu Vântu. Pentru că m-a interesat proiectul, l-am sunat şi mi-a spus că va discuta cu staff-ul editorial al ziarului si ca ma va contacta ulterior. Mi-a dat totuşi de înţeles că i-ar face plăcere să lucrăm împreună. Câteva zile mai încolo, când am reluat legătura, colegul R. mi-a spus că unul dintre şefi (un caţavenc dubios, ajuns azi mare director al Trustului Realitatea Caţavencu) a refuzat să mă accepte în echipă deoarece, zice, „se spune că tu eşti „omul lui Vîntu”, iar aducerea ta în echipă ar fi o dovadă a faptului că şi Cotidianul este ziarul aceluiaşi Vîntu, aşa cum se bârfeşte pe piaţă”. Prin urmare, mai bine nu. Culmea aberaţiei, logică în felul ei, a fost atinsă însă puţin mai târziu, atunci când un fost coleg de la Evenimentul Zilei, Ovidiu H., mi-a mărturisit că a încercat şi el să intre în echipa de la Cotidianul. Răspunsul primit a fost la fel de şobolănesc: „Ne pare rău, dar tu eşti prieten cu Dan Badea, despre care se spune că e omul lui SOV, şi aducerea ta în echipă ar întări zvonul că…”.

Morala e ca, puţin mai încolo, toată şobolănimea presei centrale, cu Cotidianul cu tot, era „omul” sau, mă rog, „femeia” lui SOV.

La fel s-a întâmplat, iată, şi cu „şobolanul” din Galaţi, Maricel Păcuraru.