Posturile de televiziune ale lui Vîntu şi Voiculescu au prezentat, zilele trecute, cu mare satisfacţie, citate de pe un site de aşa-zise „ştiri” despre o aşa-zisă încălcare a libertăţii presei din România prin introducerea, în proiectul pentru Strategia Naţională de Apărare (elaborat de CSAT şi transmis spre aprobare Parlamentului), a unor noi vulnerabilităţi. Concret, este vorba despre „campaniile de presă la comandă cu scopul de a denigra instituții ale statului, prin răspândirea de informații false despre activitatea acestora” şi „presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obținerii de avantaje de natură economică sau în relația cu instituții ale statului„.
Cum am arătat deja, în mai multe rânduri, acestea („campaniile”, „presiunile”) sunt practici cunoscute ale trusturilor mass-media controlate de Vîntu şi Voiculescu. După opinia mea ele sunt, însă, mai mult decât simple vulnerabilităţi, sunt chiar ameninţări la adresa securităţii naţionale. De ce? Pentru că eu nu cred că aceste campanii sunt exclusiv de origine internă („amenințările sunt factori cu origine externă prin care sunt afectate grav interesele, valorile și obiectivele naționale de securitate”- se afirmă în documentul citat). Cel puţin în cazul lui Sorin Ovidiu Vîntu, ale cărui relaţii cu mafia rusă, deci cu Kremlinul, sunt extrem de strânse.
Pe de altă parte, o nouă dovadă a faptului că presa de tip mafiot, promovată de Vîntu&Voiculescu, este o ameninţare la securitatea naţională a României vine tocmai din…Franţa. Atenţia asupra acestui aspect mi-a fost atrasă de o analiză a lui Traian Ungureanu, postată pe blogul personal. TRU a publicat, recent, un punct de vedere pertinent cu privire la ultima campanie diversionistă lansată de vuvuzelele PNL, conduse de Renate Weber, în Parlamentul European, despre „grija deosebită” pe care liberalii o manifestă pentru „libertatea” presei mogulilor (din România). Fostul jurnalist de la BBC dar şi de la Cotidianul lui Vîntu, a semnalat că, pe 9 iulie 2010, vuvuzelele PNL au interpelat Comisia Europeană cu privire la prigoana la care ar fi supusă mass-media românească de către Putere.Ulterior interpelării, pe 13 iulie 2010, ca la comandă, câteva vehicule informaţionale interesate, din Franţa şi Marea Britanie, au preluat întocmai şi la timp mesajul transmis de rusofilii lui Weber. France24 a atacat pe o temă, L’Express a copiat pe aceeaşi temă, un jurnalist pe blogul său de pe Financial Times (similar Vox Publica) pe o alta, The Telegraph pe o alta. Toate în aceeaşi zi lipsită, altfel, de evenimente deosebite. Coincidenţă? Nicicum!
Revenind, aşa se face că, zilele trecute, trusturile de presă ale lui Vîntu&Voiculescu au prezentat, la unison, citate generoase din sursele externe. După ce au epuizat articolul comandat jurnalistului de la Financial Times, sau pe cel din The Telegraph, vuvuzelele au citat copios dintr-un reportaj despre încercarea Puterii de a pune, chipurile, botniţă presei, material apărut pe site-ul France24.
Un alt argument că prostiile debitate de jurnaliştii de la France24 n-au fost întâmplătoare, sau accidentale, ţine chiar de recentul scandal de spionaj declanşat la sfârşitul lunii trecute în SUA. Cum se ştie deja, un jurnalist de la Washington Post (Jerry Marcon) a lansat, într-un articol referitor la reţinerea şi expulzarea de către autorităţile americane a unui presupus spion rus, Alexey Karetnikov, o dezinformare menită să atragă în scandal şi numele României.
„The Facebook page of a person identified as Alexey Karetnikov shows that he is married and graduated from St. Petersburg State Polytechnic University in 2009. He worked for a company called “Neobit” in addition to Microsoft, according to the Facebook page. A St. Petersburg-based software developer called OOO NeoBIT lists Katernikov’s university among its partners and the Federal Security Service, the main successor to the Soviet-era KGB, among its clients, according to the company’s website” – se afirmă pe Bloomberg.
Astfel, compilând după mintea lui afirmaţii făcute de Washington Post şi Bloomberg, presupusul jurnalist de la France24.com, Sebastian Seibt, afirmă că firma românească Neobit la care a lucrat Alexey Karetnikov ar putea avea, „conform agenţiei de ştiri financiare Bloomberg„, legături cu o altă companie cu acelaşi nume din Sankt Petersburg.
„On the other hand, his Facebook profile reveals that, after studying at the Saint Petersburg Polytechnical University, he worked for NeoBit, a Romanian company that specialises in business information technology. According to US financial news organisation Bloomberg, this small corporation could be linked to another company with the same name in Saint Petersburg, which counts the Russian defence minister and chief of Russia’s Federal Security Service (FSB), which replaced the now-defunct KGB, as members”- zice el.
Ori, cum pe site-ul Bloomberg nu se face nicio referire la România, asta înseamnă că aşa-zisul jurnalist Seibt scrie fie după ureche, fie după dictare. Cum aceasta era, însă, a doua dezinformare referitoare la România, lansată de France24 la interval de două zile, e greu de crezut că şi ea e întâmplătoare. Prin urmare ne aflăm în aceeaşi situaţie în care site-ul francez ar fi proprietatea lui Vîntu, a lui Voiculescu, sau a silovikilor lui Putin.
Revenind la reportajul difuzat de France24 pe 13 iulie, mai trebuie adăugat că printre autorii acestuia se află doi jurnalişti apropiaţi de PNL. Ei sunt Mirel Bran şi Jonas Mercier.
Concret, Mirel Bran (foto stânga) este un apropiat încremenit în proiect de-al lui Marius Oprea (foto dreapta), sinecurist şi membru de vază al PNL. Bran a scris chiar o carte elogioasă despre cel numit de el „vânător de securişti”, carte numită „La Roumanie vingt ans après – Le chasseur de la Securitate” („România după douăzeci de ani – Vânătorul Securităţii”) şi l-a susţinut intens pe liberal în războiul împotriva lui Vladimir Tismăneanu.
Dealtfel, cum se ştie, Oprea a fost şi a rămas un răspândac al intereselor celor susţinuţi de Vîntu şi Voiculescu. Mai mult, el a fost unicul consilier al lui Tăriceanu căruia i s-a interzis accesul la secretele de stat, refuzându-i-se certificatul ORNISS şi asta nu doar din motive de alcool. Mirel Bran, corespondent al ziarului comunist „Le Monde” a înfiinţat în Bucureşti agenţia de presă Tadami Press, pe care o controlează 100%. Soţia lui, Tatiana Niculescu-Bran, a fost redactor şef al BBC World Service.
Pe de altă parte, Mirel Bran împreună cu Jonas Mercier (foto stânga) au realizat, anul trecut, un film la fel de elogios despre…”vânătorul de securişti” Marius Oprea. Nu în ultimul rând, acelaşi Jonas Mercier, care a petrecut mai multe luni în România, a fost promovat în trecut de Money Expres, al lui SOV. Astea sunt doar două dintre cozile de topor folosite, când e cazul, de mafia de la Bucureşti şi nu numai, pentru că mai sunt şi altele (trei dintre ele sunt Valentina Pop, Bojan Pancevski, Von Christoph B. Schiltz – despre care am scris AICI)
Aşadar, pornind de la o afirmaţie corectă cu privire la pericolul real pe care-l reprezintă, pentru România, mass media de tip mafiot controlate de persoane lipsite de scrupule precum Sorin Ovidiu Vîntu sau Dan Voiculescu, constatăm că indivizi pe care ne-am obişnuit să-i numim tonomate sunt ascunşi precum şobolanii, peste tot, şi activaţi, unul câte unul, atunci când interesele antiromâneşti o cer.
Dan Badea