Arhiva lunara septembrie 2010

Numele societăţilor contestatare au atras atenţia jurnalişilor moldoveni care au dezvăluit, astfel, încă una dintre afacerile dubioase ale lui SOV din Republica Moldova...

Update 2(orele 18.00) Noul ministru de interne este Constantin Traian Igaş, fostul lider al grupului PD-L din Senat.

Update 1 (orele 11.00): Ministrul conspirator, Vasile Blaga, şi-a înaintat demisia de onoare. Urmează fătălăii ierarhic inferiori.  

Vineri, 24 septembrie, am văzut în ce hal de degradare a ajuns poliţia română. Dincolo de faptul că este una dintre cele mai corupte instituţii din România, că toţi şefii caschetelor au, fără excepţie, averi imposibil de justificat, vile, limuzine de lux şi conturi în bănci care nu pot fi obţinute din salariul de bugetar, ci doar din şpăgi, poliţia română este o instituţie al cărei unic scop este de a apăra şi de a  impune legea, nicicum de o încălca.

O informaţie rătăcită în motivarea deciziei de arestare preventivă a lui Sorin Ovidiu Vîntu confirmă ipoteza că Nicolae Popa a fost sprijinit în mod deliberat, de autorităţile romåne din Ministerul Afacerilor Externe, să se stabilească ilegal în Indonezia. Fuga lui Nicolae Popa a rămas, pånă zilele trecute, un mister greu de elucidat datorită lipsei totale de transparenţă a instituţiilor statului care se dovedesc astăzi a fi fost complice cu infractorul condamnat deja definitiv la 15 ani închisoare.

Nu-mi propun să reiau aici tema conturilor lui Ceauşescu, care a fost o temă falsă şi i-a permis lui Dan Voiculescu să câştige un proces împotriva lui PM Băcanu. Ceauşescu nu a avut conturi în străinătate, deci problema este închisă. Au existat însă conturi ale fostului DSS care, sper, au fost recuperate de statul român. Accidentele de genul celui provocat de ex-col. SIE Nădejde, cel care a încercat să recupereze personal, printr-un intermediar, bani din conturi deschise în afara Romaniei, au fost aspru sancţionate. Am scris deja, în volumul Averea Preşedintelui, despre acest aspect.

Dan Voiculescu este însă un caz special asupra căruia voi zăbovi ceva vreme, în măsura în care îmi va permite timpul...

Robert Turcescu este, de departe, cel mai bine plătit jurnalist achiziţionat, la bucată, de Sorin Ovidiu Vîntu. Cum voi arăta mai încolo, preţul lui a crescut brusc, într-o zi, de 17 ori. Şi Turcescu a devenit, instantaneu, tonomat.

Deşi este printre primii oameni ai lui Vîntu din mass media care şi-au trădat stăpånul, el nu este mai puţin vinovat pentru jigodismul de presă practicat de grupul Realitatea-Caţavencu pe care l-a slujit aproape şapte ani.

Oricåt se străduie unii să-l scoată din categoria tonomatelor, doar pentru că a avut, în comparaţie cu restul sclavilor lui SOV, şi tresăriri de luciditate, mă tem că este imposibil de făcut această separaţie. Mai mult, dacă ar fi să-l compar pe Turcescu cu Buşcu, spre exemplu, sau cu Nistorescu, adică să compar un intelectual cu un om de grotă, sau un sculer-matriţer...

Caraman a contestat ceea ce am spus, declarând că afirmaţia mea este „o pură fantezie”...