Categorie: 
Arestarea pentru 29 de zile a celor şase paravane ale lui SOV, de la fosta Petromservice, scoate la iveală o nouă operaţiune ce poartă ştampila inconfundabilă a maesssssstrului combinaţiilor din strada Paris 34. Procurorii DIICOT au identificat modul în care interpuşii lui Vîntu din conducerea Petromservice au scos, în perioada 2006-2008, aproape cinci milioane de euro (19,74 milioane de lei) din conturile Petromservice. Banii au fost viraţi în conturile uneia dintre firmele grupului infracţional, SC CARD VISION MEDIA SRL, iar ulterior au fost retraşi în numerar şi folosiţi ca bani de buzunar de către beneficiari.
„Potrivit constatării tehnico-ştiinţifice întocmite în cauză, în perioada menţionată (2006-2008), din conturile PSV COMPANY SA a fost transferată către SC CARD VISION MEDIA SRL suma de 19.787.925,20, lei care ulterior a fost retrasă în totalitate în numerar de către inculpaţii MIHAELA NACU, TATIANA DINU, IOAN PETRAN, CI ş.a.“ – se arată în cererea de arestare preventivă a membrilor grupului, întocmită de procurorii DIICOT.
Faptul că banii nu au fost plimbaţi prin mai multe conturi, aşa cum îi stătea în caracter lui Vîntu, nu trebuie să ne inducă în eroare şi să credem că nu este a lui „mâna“ care i-a sustras. El controla Petromservice, prin Elbahold Ltd (54%), dar şi prin asociaţia lui Liviu Luca, iar dacă-şi închipuie cineva că Mihai Sorin, cunoscut
ca interpus al lui, ar fi scos cinci milioane de euro cash, de capul său, s-ar afla într-o mare eroare. În urmă cu un deceniu, atunci când a plasat în conturile paravanului Călin Mailat 64 miliarde lei (trei milioane de dolari) obţinuţi de la FNI, Vîntu a fracţionat lichidităţile în „porţii“ mai mici de 10.000 de dolari, pentru a nu intra în vizorul Oficiului de Combatere a Spălării Banilor.
Banii aveau să fie scoşi apoi cash, după ce fuseseră rostogoliţi prin alte conturi. Acum s-a procedat la fel. Cei cinci milioane de euro au fost „despărţiţi“ din nou, în „aşchii“, şi este de presupus că au mers, apoi, la reîntregirea „familiei“ din seiful lui SOV.
Pionii folosiţi aici, arestaţi vineri noaptea pentru 29 de zile, sunt Mihai Sorin (fost director general al Petromservice), Ionuţ Călinescu, Tatiana Dinu, Ioan Petran, Ioan Ciucă şi Mihaela Nacu. Al şaptelea dintre ei, Ionuţ Adrian Eftime, a scăpat din arest deoarece probele împotriva sa nu erau suficient de solide. Eftime este însă, şi el, un membru al aceluiaşi grup de interese, tatăl lui, Ioan Eftime, fiind administrator la Realitatea Media SA şi plasat de Vîntu la conducerea reţelei Alpha Tv Piteşti, lăsată ulterior în grija fiului Ionuţ Adrian.
Modul de operare al inculpaţilor este specific delapidatorilor ordinari, nimic sofisticat nefiind descoperit aici. S-a furat aproape pe faţă şi cu acordul conducerii. Acesta este şi motivul pentru care avem convingerea că furtul a fost ordonat chiar de către patron (SOV), pentru a-şi scoate banii dintr-o afacere care urma să fie închisă. Modalitatea aleasă a fost încheierea unor contracte fictive între Petromservice şi firme ale membrilor grupului infracţional.
„Este vorba de un contract încheiat între SC Petromservice cu cunoştinţa directorului general din acea perioadă, respectiv inculpatul Sorin Mihai, şi semnat de către directorul IT, Ciucă Ioan, avånd ca şi obiect de activitate prestaţii fictive către această societate prin intermediul societăţilor coordonate de către Tatiana Dinu, Ionuţ Călinescu, Ioan Petran şi Mihaela Nacu“, arată procurorii DIICOT în materialul ajuns în faţa instanţei.
Că toată operaţiunea a fost coordonată direct chiar de către doi dintre conducătorii societăţii ce a fost devalizată, adică de directorul general şi de directorul IT, aceasta rezultă nu numai din verificarea semnăturilor de pe contractele fictive, ci şi din declaraţii de martor.
Mihai Sorin – contrazis de proprii angajaţi
Fostul director general al Petromservice, Mihai Sorin, a negat că ar fi avut cunoştinţă de contractul fictiv
încheiat cu societatea prin care s-au sifonat cei cinci milioane de euro. Dimpotrivă, instanţa a arătat că există indicii „care probează contrariul“ declaraţiei fostului director Sorin, precum declaraţiile lui Ionuţ Călinescu, ale învinuiţilor D.C.V. şi A. Z., dar şi a doi martori din cauză.
„Fără a face o analiză în detaliu a declaraţiilor acestora, aflåndu-ne la momentul la care doar palpăm fondul cauzei, arătăm că este semnificativă declaraţia inculpatului Ciucă Ioan., potrivit căreia «… în urma unei discuţii pe care am avut-o cu directorul adjunct al direcţiei, R.V., am propus directorului general Mihai Sorin identificarea unei firme care să asigure servicii de mentenanţă la calculatoare, imprimante şi echipamentele din reţelele de date şi voce. Domnul Mihai Sorin a luat această problemă spre analiză, iar ulterior mi-a parvenit contractul după ce era semnat de jurişti, iar eu l-am semnat şi l-am înaintat directorului economic, prin secretariat»“, a notat magistratul în motivarea arestării celor şase. Astfel, arată judecătorul, din declaraţia lui Ionuţ Călinescu, „care se coroborează cu cea a învinuitului D.C.V., a rezultat că la momentul semnării directorul Direcţiei IT a confirmat celui din urmă, că Mihai Sorin „… avea cunoştinţă de încheierea contractului cu societatea Card Vision Media şi fusese de acord cu acest lucru…“ şi „… precizez că am fost ferm convins de acest lucru deoarece contractul mi-a parvenit de la departamentul juridic, iar aceştia nu redactau contractele decåt din dispoziţia directorului M.S.», acest ultim aspect fiind confirmat şi de către învinuitul A.Z., care arată că «Precizez că regula cu privire la încheierea unui contract era ca directorul general, la iniţiativa acestuia sau a direcţiei de specialitate, să solicite departamentului juridic redactarea contractului, după care urma circuitul: semnarea de către responsabilul de contract, direcţie economică din punct de vedere al respectării legislaţiei în domeniul fiscal, după care se întorcea la directorul general, pentru ultima semnătur㻓.
„De altfel, învinuitul D.C.V. a declarat că «l-am întrebat pe Ciucă Ioan dacă directorul general, respectiv Mihai Sorin, are cunoştinţă despre acest contract, iar Ciucă Ioan mi-a spus că ştie. Eu nu am discutat cu Mihai Sorin pentru că, într-adevăr dacă avea cunoştinţă de acest contract, potrivit modului general de lucru, Ciucă Ioan nu putea să demareze negocierile, redactarea contractului şi transmiterea acestuia spre semnare, fără a avea o aprobare a domnului Mihai Sorin»“, mai reţine magistratul în documentul citat.
5.999.999 – cifra corectă
Un alt argument conform căruia furtul a fost pus la cale de conducerea societăţii Petromservice, actuala PSV Company, este chiar alegerea sumei care urma să fie sustrasă. Conform actului constitutiv al societăţii, orice contract care depăşea 6 milioane de euro trebuia trecut prin consiliul de administraţie, valorile mai mici fiind de competenţa directorului general. Altfel spus, dacă se fura mai mult de 6 milioane, furtul trebuia aprobat de membrii CA, iar asta ar fi mărit riscul hoţilor de a fi prinşi. Acesta a fost motivul pentru care valoarea contractului fictiv s-a situat sub 5 milioane de lei, adică 6 milioane de euro dacă-i adăugăm şi TVA de 19% (1 milion de euro!).
„Ca un ultim argument, arătăm faptul că, în propriile declaraţii, acest inculpat (Mihai Sorin – n.n.) arată că a aflat de încheierea contractului în cadrul unui consiliu de administraţie. Situaţia de fapt este infirmată pe de o parte, pentru că din înregistrările acestei şedinţe nu rezultă situaţia învederată de inculpat, iar pe de altă parte nici nu ar fi avut de ce să se discute acest contract în şedinţa consiliului de administraţie, în condiţiile în care avea o valoare sub 6 milioane de euro, iar potrivit actului constitutiv, aceste contracte puteau fi încheiate de directorul general“.
Conform Registrului Comerţului, Mihai Sorin mai figurează astăzi ca acţionar doar în trei societăţi comerciale, Eolian Greean Energy SRL, Union Oil Software şi Teo Industrial Park SRL, iar ca administrator în PSV Company. Cele mai multe participaţii în firme le are Ionuţ Adrian Eftime, fiul administratorului de la Realitatea TV, Ioan Eftime. Juniorul este acţionar la 13 societăţi: Broadcasting Systems, Broadcasting Media, Video Media Entertainment, Attack Vision, Global Science Institute, Cine-Video, Studio Serv-Impex, Studioul TVC, Video Media International, Cinemar, Agrement Vidraru, Sulina Turism şi IT & Media Solutions SRL.
Iată, mai jos, încheierea de şedinţă prin care s-a decis arestarea preventivă a „lotului” Mihai Sorin.
DOSAR NR. 48519/3/2010
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA I PENALĂ
Şedinţa din Camera de Consiliu din data de 09.10.2010
JUDECĂTOR: TÂRŢĂU LUMINIŢA SPERANŢA
GREFIER: ŞERBAN DANIELA
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Îanlta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de către d-na procuror Mustafa Reyhan.
Pe rol soluţionarea propunerii formulate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii CI, cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup, prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 C.p., complicitate la delapidare prev. de art.26 C.p. rap. la art.215 ind.1 al.1 şi 2 C.p., cu aplic. art.41 al.2 C.p., evaziune fiscală, prev. de art. 9alin.1 lit.a şi alin.2 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 al.2 C.p., spălare de bani, prev. de art.23 lit. a şi c din Legea nr.656/2002 şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 C.p., cu aplic. art.41 al.2 C.p.şi art.33 lit.a Cod penal; DT, cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup, prev. de art.8 din Legea nr.39/2003, rap. la art.323 C.p., complicitate la delapidare prev. de art.26 C.p. rap. la art.215 ind.1 al.1 şi 2 C.p., cu aplic. art.41 al.2 C.p., evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin.1 lit.a, alin.2 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 al.2 C.p., spălare de bani, prev. de art.23 lit. a şi c din Legea nr.656/2002 şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 C.p., cu aplic. art.41 al.2 C.p.şi art.33 lit.a Cod penal; NM, cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup, prev. de art.8 din Legea nr.39/2003, rap. la art.323 C.p., complicitate la delapidare prev. de art.26 C.p. rap. la art.215 ind.1 al.1 şi 2 C.p., cu aplic. art.41 al.2 C.p., evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 al.2 C.p., spălare de bani, prev. de art.23 lit. a şi c din Legea nr.656/2002 şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 C.p., cu aplic. art.41 al.2 C.p.şi art.33 lit.a Cod penal; PI, cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup, prev. de art.8 din Legea nr.39/2003, rap. la art.323 C.p., complicitate la delapidare prev. de art.26 C.p. rap. la art.215 ind.1 al.1 şi 2 C.p., cu aplic. art.41 al.2 C.p., evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin.1 lit.a,alin.2 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 al.2 C.p., spălare de bani, prev. de art.23 lit. a şi c din Legea nr.656/2002 cu aplic. art.33 lit.a Cod penal; MS, cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup, prev. de art.8 din Legea nr.39/2003, rap. la art.323 C.p., delapidare prev. de art..215 ind.1 al.1 şi 2 C.p., cu aplic. art.41 al.2 C.p.şi art.33 lit.a Cod penal; CI, cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup, prev. de art.8 din Legea nr.39/2003, rap. la art.323 C.p., complicitate la delapidare prev. de art. 26 C.p. rap. la art..215 ind.1 al.1 şi 2 C.p., cu aplic. art.41 al.2 C.p., şi art.33 lit.a Cod penal; EIA, cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la delapidare, prev. de art.26 C.p. rap. la art.215 ind. 1 al.1 şi 2 C.p. şi spălare de bani prev. de art.23 al.1 lit. a din Legea 656/2002 cu aplic. art.33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în şedinţa din camera de consiliu au răspuns inculpaţii: CI, personal, aflat în stare de reţinere şi asistat de apărător ales – av. Constantin Petru, CI, personal, aflat în stare de reţinere şi asistat de apărător ales – av. Iacob Mihai Bogdan, DT, personal, aflată în stare de reţinere şi asistată de apărător desemnat din oficiu – av. Arbănaş Daniela, MS, personal, aflat în stare de reţinere şi asistat de apărător ales – av. Aramă Ionel, PI, personal, aflat în stare de reţinere şi asistat de apărător ales – av. Iacob Mihai Bogdan, NM, personal, aflată în stare de reţinere şi asistată de apărător desemnat din oficiu – av. Arbănaş Daniela, EIA, personal, aflat în stare de reţinere şi asistat de apărători aleşi – av. Florea Constantin/Lupu Valentin.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:
Apărătorul inculpaţilor CI şi PI depune înscrisuri la dosar, precizând, totodată, că inculpaţii pe care îi apără nu au interese contrare.
La întrebarea instanţei, inculpatele DT şi NM au arătat că sunt de acord să fie asistate de către apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul inculpaţilor CI şi PI, având cuvântul, apreciază că propunerea de arestare formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este nelegală, întrucât organul de urmărire penală care a formulat această propunere este necompetent din punct de vedere material. Precizează că formulează această cerere ca şi o excepţie.
Tribunalul califică această excepţie ca şi o apărare de fond.
Apărătorul inculpaţilor CI şi PI, având cuvântul, arată că va dezvolta această critică la momentul când se va pune în discuţie propunerea de arestare preventivă.
Apărătorul inculpatului EIA – av. Florea, având cuvântul, arată că cea mai mare parte dintre inculpaţii de astăzi au fost luate manu militari, respectiv foarte devreme, însă legea de organizare a poliţie spune că în condiţiile în care persoanele sunt supuse manu militari într-o anumită formulă, există un alt termen de promovare şi a propunerii de arestare şi a măsurii până la care opera durata reţinerii, care este limitată. Astfel că inculpatul pe care îl apără se află la limita acestei reţineri, respectiv nu se mai află în termenul de 24 de ore.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, arată că apărătorii inculpaţilor nu se adresează organului competent, plângerile care privesc ordonanţele de reţinere se adresează procurorului-şef. Prin urmare, solicită respingerea acestei plângeri, ca inadmisibilă.
Apărătorul inculpatului EIA – av. Florea, având cuvântul, arată că nu se plânge de ordonanţă, care din punct de vedere al măsurii luate este legală, însă apreciază că această măsură a reţinerii a expirat.
Tribunalul, deliberând, apreciază că la acest moment, potrivit orelor conceptate pe ordonanţele de reţinere, această măsură nu a încetat pentru nici unul dintre inculpaţi, prima încetând în jurul orelor 19:00. Însă pentru eventualele perioade ce ar fi trebuit deduse din ordonanţele de reţinere, dacă această situaţie se identifică, părţile abilitate au posibilitatea să se adreseze organului de urmărire penală, singurul răspunzător pentru actul procesual emis, instanţa fiind datoare doar să verifice, conform ordonanţelor de reţinere, momentul la care cele 24 de ore au încetat şi să dispună măsurile de scoatere din boxa inculpaţilor şi de punere în libertate.
Apărătorul inculpatului EIA – av. Florea, având cuvântul, arată că menţiunile din ordonanţele de reţinere au valoare, fiind un înscris oficial, însă legea de organizare a poliţiei şi dispoziţiile codului de procedură penală arată că se verifică, fiind vorba de deducere şi de prelungire a termenului.
În conformitate cu disp. art. 70 alin. 2 C.p.p., Tribunalul a adus la cunoştinţă inculpaţilor faptele pentru care sunt cercetaţi, încadrarea juridică a acestora şi drepturile lor procesuale, inclusiv dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-li-se, totodată, atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva lor.
La întrebarea instanţei, inculpaţii arată că sunt de acord să dea declaraţii în prezenta cauză.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită, faţă de contrarietatea de interese, audierea separată a inculpaţilor conform art. 324 Cod proc.pen.
Apărătorii tuturor inculpaţilor, având pe rând cuvântul, arată că nu se opun acestei solicitări.
Tribunalul dispune audierea separată a inculpaţilor conform art. 324 Cod proc.pen., urmând să dea citire, la finalul audierilor, tuturor declaraţiilor date de inculpaţi.
Astfel fiind, s-a procedat la audierea separată a inculpaţilor, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.
Judecatorul a dat citire tuturor declaraţiilor date de inculpaţi.
Nefiind cereri prealabile de formulat, judecătorul a acordat cuvântul asupra propunerii de luare a măsurii arestării preventive.
Apărătorul inculpaţilor CI şi PI, având cuvântul, apreciază că propunerea de arestare formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este nelegală, întrucât organul de urmărire penală care a formulat această propunere este necompetent din punct de vedere material. Apreciază că această competenţă aparţine D.N.A., fiind vorba despre fapte de evaziune fiscală, al căror prejudiciu a fost indicat de D.I.I.C.O.T. ca fiind superior celui de 1 milion de euro.
Solicită ca reprezentanta Ministerului Public să formuleze concluzii şi pe acest aspect.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, arată că, potrivit art. 12 din Legea nr. 508/2004, D.I.I.C.O.T. este singurul organ competent să soluţioneze infracţiunile prev. de art.8 din Legea nr. 39/2003, infracţiuni pentru care sunt cercetaţi toţi inculpaţii din prezenta cauză. Totodată, solicită a se avea în vedere că în cauză sunt aplicabile disp. art. 35 Cod proc.pen., astfel că în cazul de indivizibilitate şi conexitate competenţa revine organului de urmărire penală mai întâi sesizat, mai ales că D.I.I.C.O.T. este un organ de acelaşi grad cu D.N.A.
Prin urmare, solicită respingerea acestei excepţii, ca nefondate.
Cu privire la propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor CI, DT, NM, PI, MS, C I şi EIA, în baza art. 1491 Cod proc.pen., solicită admiterea acesteia şi arestarea preventivă a celor şapte inculpaţi pe o durată de 29 de zile începând cu data de astăzi, apreciind că există cel puţin indicii cu privire la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina acestora.
Referitor la situaţia de fapt, arată că este vorba de un contract încheiat între SC PS cu cunoştinţa directorului general din acea perioadă, respectiv inculpatul MS, şi semnat de către directorul IT CI, având ca şi obiect de activitate prestaţii fictive către această societate prin intermediul societăţilor coordonate de către DT, CI, PI, NM. Aceste aspecte sunt probate prin declaraţiile martorilor RV şi AF, care au arătat că inculpatul MS avea cunoştinţă de existenţa acestui contract, de altfel şi învinuiţii D şi A Z au afirmat aceleaşi chestiuni, ca de altfel şi inculpatul C. Solicită a se avea în vedere şi contradicţiile din declaraţiile inculpatului că ar fi aflat de existenţa acestui contract ad-hoc cu ocazia unei şedinţe din consiliul de administraţie, deşi înregistrările acelor şedinţe nu evidenţiază discuţii cu privire la acest subiect, cu atât mai mult cu cât acest contract, conform statului, putea fi încheiat de către directorul general fără a fi discutat în consiliul de administraţie cât avea o valoare sub şase milioane de euro.
În ceea ce priveşte caracterul fictiv al prestaţiilor care fac obiectul acestui contract, solicită a se avea în vedere declaraţiile date de către cei patru inculpaţi coordonatori ai societăţilor comerciale, faptul că aceste activităţi erau subcontractate unor societăţi comerciale pe care tot aceştia le controlau.
Cu privire la activitatea inculpatului EIA, solicită a se avea în vedere declaraţiile martorei I M, care a arătat că inculpatul era reprezentantul SC C V, declaraţia martorului K L, în sensul că banii i-au fost viraţi acestui inculpat.
Având în vedere toate aceste aspecte, apreciază că există suficiente indicii în sensul prev. de art. 143 Cod proc.pen., urmând a se constata că inculpaţii prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, prejudiciul creat prin activitatea lor infracţională, durata mare de timp de-a lungul căreia s-au derulat această activitate infracţională, respectiv acel contract, siguranţa şi profesionalismul de care au dat dovadă aceşti inculpaţi în activitatea infracţională şi, mai ales, de siguranţa că represiunea statului va fi minimă.
Totodată, solicită a se avea în vedere că, la momentul efectuării percheziţiilor domiciliare s-au ridicat o serie de înscrisuri care vor necesita audierea unor alte persoane, ce pot fi influenţate prin lăsarea în libertate a inculpaţilor. Apreciază, astfel că inculpaţii prezintă pericol concret pentru ordinea publică în sensul disp. art. 148 lit. f Cod proc.pen., şi, totodată, se justifică şi necesitatea luării măsurii arestării prevenive în sensul disp. art. 136 alin. 8 Cod proc.pen. pentru buna desfăşurare a urmăririi penale.
Apărătorul inculpaţilor CI şi PI, având cuvântul, solicită respingerea propunerii de arestare preventivă, ca nelegala, în subsidiar, ca neîntemeiată.
Apreciază că propunerea de arestare este nelegală, fiind încălcate disp. art. 144 alin. 4 Cod proc.pen., care obligau procurorii să formuleze propunerea de arestare în termen de 10 ore de la data la care s-a luat măsura reţinerii, iar în cazul inculpaţilor pe care îi apără aceste dispoziţii au fost încălcate.
Arată că este o nulitate relativă, însă vătămarea adusă acestor inculpaţi poate fi înlăturată numai prin respingerea propunerii de arestare preventivă, cu precizarea că dispoziţiile Codului de procedură penală a prevăzut acest termen de 10 ore pentru a nu se întâmpla cum s-a întâmplat astăzi. Însă în cazul acestor doi inculpaţi, termenul de 10 ore a fost încălcat, astfel că propunerea de arestare este nelegală.
Totodată, arată că propunerea de arestare preventivă este nelegală şi pentru faptul că organul de urmărire penală este necompetent material. Astfel, arată că s-au reţinut în sarcina inculpaţilor mai multe infracţiuni, printre care şi evaziunea fiscală, cu precizarea că celelalte infracţiuni nu au legătură cu suma ce constituie prejudiciu. Arată că, constituirea unui grup infracţional organizat întotdeauna se petrece înainte de a se realiza prejudiciul. Infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este o infracţiune mijloc, iar infracţiunea de delapidare nu constituie decât modalitatea prin care inculpaţii şi-au însuşit suma de bani; disimularea sau spălarea banilor nu constituie decât modalitatea în care inculpaţii au pus obiectul infracţiunii în circuitul legal.
Prin urmare, infracţiunea centrală este evaziunea fiscală, iar potrivit art. 13 alin. 12 competenţa exclusivă ar fi revenit D.N.A., şi nu D.I.I.C.O.T.
Susţinerea reprezentantei parchetului în sensul că D.I.I.C.O.T. este singurul organ să soluţioneze infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi că ar fi aplicabile dispoziţiile art. 35 Cod proc.pen., arată că în toate dosarele D.I.I.C.O.T. este prevăzută infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, însă solicită ca această infracţiune reţinută în sarcina inculpaţilor să fie analizată prin prisma probelor aflate la dosar, precizând că nu s-a făcut dovada existenţei unei înţelegeri cu privire la săvârşirea acestei infracţiuni.
În ceea ce priveşte netemeinicia propunerii de arestare, arată că, deşi infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor sunt grave, nu este îndeplinită cea de-a doua teză a art. 148 lit. f Cod proc.pen., în sensul că inculpaţii ar prezenta pericol pentru ordinea publică, neexistând dovezi în acest sens, mai ales că presupusele fapte s-au săvârşit în intervalul 2006-2008, solicitând respingerea susţinerilor reprezentantei parchetului. Din probe nu rezultă că ulterior acestei perioade, în care s-a reţinut această activitate infracţională, s-au mai săvârşit alte infracţiuni, astfel că motivările parchetului pentru a justifica pericolul concret pe care l-ar prezenta inculpaţii în libertate nu sunt decât simple considerente, simple afirmaţii, în absenţa unor probe certe.
Nu există nici o dovadă că acea conduită a inculpaţilor din 2006-2008 (în caz contrar s-ar încălca prezumţia de nevinovăţie) reprezintă o dovadă că vor săvârşi şi alte infracţiuni, iar gravitatea abstractă a infracţiunilor nu justifică arestarea.
În ceea ce priveşte temerea că ar fi influenţaţi martorii din cauză, arată că propunerea de arestare este întemeiată doar pe art. 148 lit. f Cod proc.pen. Invocă încheierea nr. 386 a Curţii de Apel Bucureşti, pe care o depune la dosar şi care se referă la o situaţie identică cu cea din prezentul dosar. Apreciază că soluţiile trebuie să fie unitare, nefiind normal ca soluţiile să fie diferite în cauze identice.
Solicită respingerea propunerii de arestare preventivă faţă de aspecte invocate.
Apărătorul inculpatelor DT şi NM, având cuvântul, solicită respingerea propunerii de arestare preventivă şi cercetarea inculpatelor în stare de libertate, arătând că măsurile preventive se iau pentru buna desfăşurare a procesului penal sau pentru ca inculpatul să fie împiedicat să se sustragă. Însă, apreciază că trebuie să existe probe sau indicii că inculpatele au săvârşit faptele ce le-au fost reţinute în sarcină.
Arată că, deşi parchetul îşi întemeiază propunerea de arestare pe disp. art. 148 lit. f Cod proc.pen., cea de-a doua teză a acestui articol nu este îndeplinită, nefiind probe care să releve pericolul pentru ordinea publică, care nu poate fi prezumat.
Totodată, solicită a se avea în vedere că inculpatele nu sunt cunoscute cu antecedente penale, provin din familii organizate, au domicilii cunoscute, iar inculpata N are în întreţinere un copil minor.
Invocă art. 5 din C.E.D.O. şi art. 23 din Constituţia României, care prevăd că lipsirea de libertate trebuie să aibă loc doar când sunt motive verosimile că s-a comis o infracţiune, însă la acest moment nu există suficiente probe pentru luarea măsurii arestării, inculpatele putând fi cercetate şi în stare de libertate, întrucât nu ar influenţa buna desfăşurare a procesului penal.
În subsidiar, solicită a se lua măsura obligării de a nu părăsi ţara prev. de art. 136 alin. 1 Cod proc.pen.
Apărătorul inculpatului MS, având cuvântul, arată că acestui inculpat nu îi este reţinută şi infracţiunea de evaziune fiscală, dacă singurul motiv invocat de reprezentanta parchetului este fapta prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi niciodată nu va fi fundamentul unei arestări.
Cu privire la propunerea de arestare, solicită respingerea acesteia, arătând că în referatul parchetul se face referire şi la instrumente de plată electronice, ceea ce înseamnă că s-a luat cu „copy-paste”.
Precizează că după începerea urmăririi penale, se strâng probele, însă susţinerea procurorului că există cel puţin indicii este o susţinere incorectă, având în vedere că s-a trecut la urmărirea penală. Arată că probele împotriva inculpatului sunt doar două declaraţii de martor, însă este mult prea puţin, având în vedere că acest inculpat nu a semnat acel contract, nu a participat la încheierea acestuia şi nu a semnat nici actele adiţionale, şi, de asemenea, nu a direcţionat plăţile.
Tot astfel, arată că se susţine ideea hilară că inculpatul este profesionist în săvârşirea de infracţiuni şi că a afişat o anumită siguranţă de sine, în sensul că represiunea statului va fi minimă, însă se pune întrebarea cum s-ar fi putut asocia inculpatul MS cu aceste persoane „care nu au putut lega două vorbe?” De asemenea, siguranţa de sine la o persoană educată deranjează, întrucât, după părerea parchetului acesta ar trebui să fie slugarnic, modest şi tăcut.
Solicită a se avea în vedere că asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni presupune anumite elemente, respectiv un plan, o ierarhizare, un lider, însă în acest dosar aceste elemente nu se regăsesc, acuzaţia fiind gravă. Invocă practica CEDO şi obligativitatea instanţelor de a respecta dispoziţiile acestei convenţii, care prevăd că instanţele trebuie să motiveze de ce o altă măsură nu este valabilă, şi este necesară arestarea preventivă.
Tot astfel, cu privire la art. 1 Cod proc.pen., arată că inculpatul nu se va sustrage şi nu va influenţa aflarea adevărului în cauză, mai ales că acesta are o vârstă, nu este cunoscut cu antecedente penale, are o familie organizată şi o anumită funcţie, neprezentând pericol pentru ordinea publică, neexistând probe în acest sens, întrucât sunt nişte fapte insuficient probate.
În concluzie, solicită respingerea propunerii de arestare preventivă şi cercetarea inculpatului în libertate.
Apărătorul inculpatului EIA – av. Florea, având cuvântul, arată că nu există nici un element care să arate ce anume i se impută acestui inculpat, iar martorul K nu a declarat că i-ar fi dat bani inculpatului E. Apreciază că nu există probe că inculpatul E are legătură cu aceste persoane, iar împrejurarea că la percheziţia domiciliară s-au găsit nişte poze în care inculpatul apare la pescuit împreună cu alte persoane mai puţin agreabile, nu are nici o relevanţă.
Apreciază că in cazul inculpatului E s-a creat o mare nedreptate.
Cu privire la necompetenţa materială a organului de urmărire penală, arată că acest lucru conduce la nulitate, fiind greu de acceptat susţinerea referitoare la infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.
Referitor la disp. art. 148 lit. f Cod proc.pen., arată că acesta trebuie dovedit, fiind vorba de fapte comise în perioada 2006-2007, trecând trei ani de la acel moment, astfel că teza pericolului pentru ordinea publică trebuie părăsită, fiind dreptul fiecărei persoane să-şi formuleze apărările.
Solicită ca instanţa să facă dreptate, fiind necesară o anumită rigoare.
Apărătorul inculpatului EIA – av. L V, având cuvântul, arată că ne aflăm pe tărâmul de a se verifica dacă este un folos real pentru instrucţia acestui dosar arestarea preventivă a inculpatului, mai ales că din referatul parchetului acest lucru nu se impune.
Arată că inculpatului i se impută comiterea unor fapte, respectiv delapidare şi spălare de bani, însă procurorul H inserează în propunerea de arestare şi alte chestiuni care nu au legătură cu speţa dedusă judecăţii, fiind copiate din alte dosare, ceea ce este un lucru grav, astfel că se pune întrebarea dacă se impune arestarea preventivă.
În concluzie, solicită respingerea propunerii de arestare preventivă, iar în subsidiar, solicită luarea unei măsuri mai puţin restrictive, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara.
Apărătorul inculpatului CI, având cuvântul, arată că dreptul se aplică cu raţiune, nu cu pasiune (Aristotel), însă parchetul acţionează mai mult cu pasiune, deşi ar trebui să existe probe pentru a formula o propunere de arestare preventivă. Arată că urmărirea penală a început la 05.10.2010, iar ordonanţa de reţinere este din 08.10.2010 (se dă citire unor paragrafe din ordonanţa de reţinere).
Cu privire la prevederile art. 148 lit. f Cod proc.pen., arată că prima condiţie nu este îndeplinită, întrucât ar fi trebuit să existe probe, în ordonanţă menţionându-se că sunt date şi indicii care întemeiază o suspiciune rezonabilă că inculpaţii au comis faptele. Apreciază că nu se justifică această primă condiţie a art. 148 lit. f Cod proc.pen., în condiţiile în care nu există probe de vinovăţie. Deşi se reţine că inculpatul C s-a asociat, din probe rezultă că acesta nu îl cunoştea decât pe fostul director şi pe inculpatul P, astfel că urmează ca instanţa să analizeze contribuţia fiecărui inculpat şi dacă există un grad de periculozitate.
În ceea ce priveşte infracţiunea de delapidare, arată că nu există nici o probă că inculpatul C a avut intenţia să-şi însuşească o sumă de bani, deşi i se poate reţine o culpă sau o neglijenţă, dar nu un interes în delapidare, inculpatul nefiind un pericol pentru ordinea publică, respectiv acesta nu este „un monstru”.
Totodată, solicită a se avea în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale, îi este teamă pentru că se consideră nevinovat, întrucât nu a negociat acel contract, s-a discutat la nivel de consiliu de administraţie, dar nu inculpatul a decis că ar fi nevoie de o firmă de mentenanţă. Tot astfel, nu inculpatul C a ales firma respectivă, nu a negociat preţul, doar a semnat formal, de uzanţă, şi nu l-a interesat valoarea economică a contractului, neavând în atribuţii să verifice modalitatea de executare a acelui contract. Mai arată că acesta a avut o discuţie sau două cu inculpatul P legate de stornarea unor facturi şi nu şi-a însuşit nici un ban din acea sumă mare menţionată de parchet. Se mai arată că obligaţia de a face plăţile o avea directorul economic şi nu este drept ca inculpatul C să fie acuzat de constituire a unui grup infracţional organizat.
Solicită respingerea propunerii de arestare preventivă, pentru care nu există temei legal şi argumente care să justifice arestarea.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea cererilor de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara, ca eventuale masuri alternative.
Inculpatul CI, având cuvântul, arată că se raliază la concluziile apărătorului său, că nu prezintă un pericol pentru ordinea publică şi nu va distruge probele, mai ales că hard-ul şi laptop-ul i-au fost ridicate. Arată că este mai util în libertate, trebuind să aibă grijă şi de o nepoată.
Inculpata DT, având cuvântul, arată că se raliază la concluziile apărătorului său şi că nu va influenţa buna desfăşurare a procesului penal.
Inculpatul PI, având cuvântul, arată că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, că este nevinovat şi s-a prezentat singur la organele de urmărire penală, punându-le la dispoziţie toate documentele şi le-a stat la dispoziţie acestora direct sau prin reprezentant atunci când nu se afla în ţară. Mai arată că tot ce ar fi putut schimba cursul anchetei a fost ridicat.
Solicită a se avea în vedere că asigura pensia alimentară unui minor şi că avea activitate comercială intensă.
Inculpatul MS, având cuvântul, arată că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, conducea o organizaţie de 400 de angajaţi şi este mult mai util în libertate. Mai arată că are încredere in justiţie.
Inculpata NM, având cuvântul, solicită a se avea în vedere că are un copil minor în întreţinere, locuieşte cu mama sa care este pensionată pe caz de boală, a obţinut un post de învăţător suplinitor şi urma să înceapă activitatea săptămâna viitoare.
Solicită cercetarea sa în libertate.
Inculpatul C I, având cuvântul, arată că este căsătorit, are doi copii majori, lucra la tabelul final al creditorilor şi nu ştie de ce acest lucru a fost interpretat in defavoarea sa. Mai arată că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul EIA, având cuvântul, arată că se raliază la concluziile apărătorilor săi.
J U D E C Ă T O R U L
Deliberând asupra propunerii privind luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii CI, DT, NM, PI, MS, C I şi EIA, constată următoarele:
Prin cererea nr. 155D/P/2007, înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 08.10.2010 sub nr. 48519/3/2010, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Îanlta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat, prin referatul depus la dosar, arestarea preventivă a inculpaţilor CI, DT, NM, PI, MS, C I şi EIA, pentru 29 de zile, respectiv de la data de 08.10.2010 până la la data de 05.11. 2010.
În drept şi în fapt, s-au reţinut în sarcina inculpaţilor următoarele:
Inculpatul CI este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup, prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 C.p., complicitate la delapidare prev. de art.26 C.p. rap. la art.215 ind.1 al.1 şi 2 C.p., cu aplic. art.41 al.2 C.p., evaziune fiscală, prev. de art. 9alin.1 lit.a şi alin.2 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 al.2 C.p., spălare de bani, prev. de art.23 lit. a şi c din Legea nr.656/2002 şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 C.p., cu aplic. art.41 al.2 C.p.şi art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în perioada 2006-2008, inculpatul a constituit un grup având ca scop săvârşirea de infracţiuni, a ajutat la traficarea şi însuşirea sumei de 19.787.925,20 RON, din conturile SC PSSA, s-a sustras în calitate de administrator al SC IMSRL de la plata sumei totale de 687.999 RON, datorate bugetului de stat, depunând la organele fiscale bilanţuri anuale, deconturi de TVA, declaraţii privind obligaţiile de plată falsificate şi a transferat şi retras sume de bani, în vederea disimulării originii acestora, în calitate de administrator a cinci societăţi comerciale şi împuternicit pe cont pentru şapte societăţi comerciale. Infracţiunile au fost săvârşite în formă continuată şi în concurs real.
În perioada 2006-2008, împreună cu DT, NM, PI, PC, MS, DCV, AZşi CI au constituit un grup având ca scop săvârşirea de infracţiuni, a ajutat la traficarea şi însuşirea sumei de 19.787.925,20 RON, din conturile SC PS SA, s-a sustras în calitate de administrator al SC IMSRL de la plata sumei totale de 687999 RON, datorate bugetului de stat, depunând la organele fiscale bilanţuri anuale, deconturi de TVA, declaraţii privind obligaţiile de plată falsificate şi a transferat şi retras sume de bani, în vederea disimulării originii acestora, în calitate de administrator a cinci societăţi comerciale şi împuternicit pe cont pentru şapte societăţi comerciale. Infracţiunile au fost săvârşite în formă continuată şi în concurs real.
Inculpata DT este cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup, prev. de art.8 din Legea nr.39/2003, rap. la art.323 C.p., complicitate la delapidare prev. de art.26 C.p. rap. la art.215 ind.1 al.1 şi 2 C.p., cu aplic. art.41 al.2 C.p., evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin.1 lit.a, alin.2 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 al.2 C.p., spălare de bani, prev. de art.23 lit. a şi c din Legea nr.656/2002 şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 C.p., cu aplic. art.41 al.2 C.p.şi art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în perioada 2006-2008 inculpata a constituit un grup având ca scop săvârşirea de infracţiuni, a ajutat la traficarea şi însuşirea sumei de 19.787.925,20 RON, din conturile SC PSSA, s-a sustras în calitate de administrator al SC RMPSRL de la plata sumei totale de 1177213 RON, datorate bugetului de stat, depunând la organele fiscale bilanţuri anuale, deconturi de TVA, declaraţii privind obligaţiile de plată pe care le-a falsificat şi a transferat şi retras sume de bani, în vederea disimulării originii acestora, în calitate de administrator a şapte societăţi comerciale şi împuternicită pe cont pentru opt societăţi comerciale. Infracţiunile au fost săvârşite în formă continuată şi în concurs real.
În perioada 2006-2008, împreună cu CI, NM, PI, PC, MS, DCV, AZ şi CI au constituit un grup având ca scop săvârşirea de infracţiuni, a ajutat la traficarea şi însuşirea sumei de 19.787.925,20 RON, din conturile SC PSSA, s-a sustras în calitate de administrator al SC RMPSRL de la plata sumei totale de 1177213 RON, datorate bugetului de stat, depunând la organele fiscale bilanţuri anuale, deconturi de TVA, declaraţii privind obligaţiile de plată pe care le-a falsificat şi a transferat şi retras sume de bani, în vederea disimulării originii acestora, în calitate de administrator a şapte societăţi comerciale şi împuternicită pe cont pentru opt societăţi comerciale. Infracţiunile au fost săvârşite în formă continuată şi în concurs real.
Inculpata NM este cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup, prev. de art.8 din Legea nr.39/2003, rap. la art.323 C.p., complicitate la delapidare prev. de art.26 C.p. rap. la art.215 ind.1 al.1 şi 2 C.p., cu aplic. art.41 al.2 C.p., evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 al.2 C.p., spălare de bani, prev. de art.23 lit. a şi c din Legea nr.656/2002 şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 C.p., cu aplic. art.41 al.2 C.p.şi art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în perioada 2006-2008 inculpata a constituit un grup având ca scop săvârşirea de infracţiuni, a ajutat la traficarea şi însuşirea sumei de 19.787.925,20 RON, din conturile SC PSSA, s-a sustras în calitate de administrator al SC ACSRL de la plata sumei totale de 413617 RON, datorate bugetului de stat, depunând la organele fiscale bilanţuri anuale, deconturi de TVA, declaraţii privind obligaţiile de plată falsificate şi a transferat şi retras sume de bani, în vederea disimulării originii acestora, în calitate de administrator a trei societăţi comerciale şi împuternicită pe cont pentru trei societăţi comerciale. Infracţiunile au fost săvârşite în formă continuată şi în concurs real.
În perioada 2006-2008, împreună cu CI, DT, PI, PC, MS, DCV, AZşi CI au constituit un grup având ca scop săvârşirea de infracţiuni, a ajutat la traficarea şi însuşirea sumei de 19.787.925,20 RON, din conturile SC PSSA, s-a sustras în calitate de administrator al SC ACSRL de la plata sumei totale de 413617 RON, datorate bugetului de stat, depunând la organele fiscale bilanţuri anuale, deconturi de TVA, declaraţii privind obligaţiile de plată falsificate şi a transferat şi retras sume de bani, în vederea disimulării originii acestora, în calitate de administrator a trei societăţi comerciale şi împuternicită pe cont pentru trei societăţi comerciale. Infracţiunile au fost săvârşite în formă continuată şi în concurs real.
Inculpatul PI este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup, prev. de art.8 din Legea nr.39/2003, rap. la art.323 C.p., complicitate la delapidare prev. de art.26 C.p. rap. la art.215 ind.1 al.1 şi 2 C.p., cu aplic. art.41 al.2 C.p., evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin.1 lit.a,alin.2 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 al.2 C.p., spălare de bani, prev. de art.23 lit. a şi c din Legea nr.656/2002 cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în perioada 2006-2008 acest inculpat a constituit un grup având ca scop săvârşirea de infracţiuni, a ajutat la traficarea şi însuşirea sumei de 19.787.925,20 RON, din conturile SC PSSA, s-a sustras în calitate de administrator al SC TM SRL de la plata sumei totale de 789559 RON, datorate bugetului de stat şi a transferat şi retras sume de bani, în vederea disimulării originii acestora, în calitate de administrator a unei societăţi comerciale şi împuternicit pe cont pentru două societăţi comerciale. Infracţiunile au fost săvârşite în formă continuată şi în concurs real.
În perioada 2006-2008 împreună cu CI, DT, NM, P C, MS, DCV, AZşi C I, au constituit un grup având ca scop săvârşirea de infracţiuni, a ajutat la traficarea şi însuşirea sumei de 19.787.925,20 RON, din conturile SC PSSA, s-a sustras în calitate de administrator al SC TM SRL de la plata sumei totale de 789559 RON, datorate bugetului de stat şi a transferat şi retras sume de bani, în vederea disimulării originii acestora, în calitate de administrator a unei societăţi comerciale şi împuternicit pe cont pentru două societăţi comerciale. Infracţiunile au fost săvârşite în formă continuată şi în concurs real.
Inculpatul MS este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup, prev. de art.8 din Legea nr.39/2003, rap. la art.323 C.p., delapidare prev. de art..215 ind.1 al.1 şi 2 C.p., cu aplic. art.41 al.2 C.p.şi art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în perioada 2006-17.04.2007 inculpatul a constituit un grup având ca scop săvârşirea de infracţiuni, a traficat şi şi-a însuşit, pentru sine sau pentru altul, suma de 19.787.925,20 RON, din conturile SC PSSA, în calitate de director general al acestei societăţi, prin încheierea unor contracte fictive.
În perioada 2006-17.04.2007, împreună cu CI, DT, NM, PI, PC, DCV, AZŞI C I, au constituit un grup având ca scop săvârşirea de infracţiuni, a traficat şi şi-a însuşit,pentru sine sau pentru altul, suma de 19.787.925,20 RON, din conturile SC PSSA, în calitate de director general al acestei societăţi, prin încheierea unor contracte fictive.
Inculpatul CI este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup, prev. de art.8 din Legea nr.39/2003, rap. la art.323 C.p., complicitate la delapidare prev. de art. 26 C.p. rap. la art..215 ind.1 al.1 şi 2 C.p., cu aplic. art.41 al.2 C.p., şi art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că în perioada 2006-2008 a constituit un grup având ca scop săvârşirea de infracţiuni, şi a ajutat la însuşirea şi traficarea sumei de 19.787.925,20 RON, din conturile SC PSSA, în calitate de director IT al acestei societăţi, prin încheierea unor contracte fictive pe care le-a semnat în această calitate.
În perioada 2006-2008, împreună cu CI, DT, N M, PI, PC, MS, DCV şi AZau constituit un grup având ca scop săvârşirea de infracţiuni, şi a ajutat la însuşirea şi traficarea sumei de 19.787.925,20 RON, din conturile SC PSSA, în calitate de director IT al acestei societăţi, prin încheierea unor contracte fictive pe care le-a semnat în această calitate.
Inculpatul EIA este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la delapidare, prev. de art.26 C.p. rap. la art.215 ind. 1 al.1 şi 2 C.p. şi spălare de bani prev. de art.23 al.1 lit. a din Legea 656/2002 cu aplic. art.33 lit. a Cod penal, constând în aceea că în perioada 11.01.2007 – 11.01.2008, a intermediat încheierea unui contract între SC CVMSRL şi SC L SRL, acţionând pentru disimularea originii ilicite a sumei de 790.000 RON, provenită din delapidarea patrimoniului SC PSSA.
Astfel, între cele două societăţi a fost încheiat un contract fictiv nr. 138/11.01.2007, având ca obiect servicii de informare cu privire la evoluţia pieţei publicităţii în media audiovizuală în ultimele 12 luni, în Ungaria, Cehia, Polonia şi Austria, prestaţiile neexistând în realitate.
Faţă de inculpatul CI s-a dispus măsura reţinerii pe o perioadă de 24 H, prin ordonanţa nr. 205, începând cu 07.10.2010, ora 19.00; pentru inculpata DT s-a dispus măsura reţinerii pe o perioadă de 24 H, prin ordonanţa nr. 206 începând cu 08.10.2010, ora 00.40; pentru inculpata NM s-a dispus măsura reţinerii pe o perioadă de 24 H, prin ordonanţa nr. 208, începând cu 08.10.2010, ora 03.55; pentru inculpatul PI s-a dispus măsura reţinerii pe o perioadă de 24 H, prin ordonanţa nr. 207, începând cu 08.10.2010, ora 02.36; pentru inculpatul MS s-a dispus măsura reţinerii pe o perioadă de 24 H, prin ordonanţa nr. 210, începând cu 08.10.2010, ora 05.35; pentru inculpatul CI s-a dispus măsura reţinerii pe o perioadă de 24 H, prin ordonanţa nr. 211, începând cu 08.10.2010, ora 07.00; pentru inculpatul EIA s-a dispus măsura reţinerii pe o perioadă de 24 H, prin ordonanţa nr. 209, începând cu 08.10.2010, ora 04.58.
Prin rezoluţia nr. 476/05.10.2010 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpaţii CI, DT, NM, PI, MS, C Ion.
Prin ordonanţa nr. 470/07.10.2010, s-a dispus extinderea cercetărilor şi începerea urmăririri penale faţă de EIA cu privire la săvârşirea infracţiunilor de complicitate la delapidare, prev. de art.26 C.p. rap. la art.215 ind. 1 al.1 şi 2 C.p. şi spălare de bani prev. de art.23 al.1 lit. a din Legea 656/2002 cu aplic. art.33 lit. a C.p.
Faţă de inculpaţii CI, DT, NM, PI, MS, C I şi EIA la datele de 07.10.2010 şi 08.10.2010 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale pentru aceleaşi infracţiuni.
Din analiza dosarului cauzei se constată urmatoarele aspecte:
Prioritar, Tribunalul urmează a se pronunţa pe cele două aspecte de nelegalitate calificate ca şi apărări de fond invocate in susţinerile orale ale apărătorului inculpaţilor CI şi P I.
Astfel, primul aspect de nelegalitate invocat în opinia apărării îl constituie necompetenţa organului de urmărire penală, care a efectuat cercetările şi a formulat propunere de arestare preventivă, în condiţiile în care, în mod normal, competenţa ar fi trebuie să revină DNA, şi nu DIICOT, fiind vorba în cauză de existenţa infracţiunii de bază a evaziunii fiscale care, prin cuantumul reţinut atrage competenţa acelui organ.
Din perspectiva acestei apărări, tribunalul o va aprecia ca nefondată, pentru cel puţin două argumente:
– primul aspect esenţial, susţinem noi, este acela că prejudiciul care ar atrage competenţa DNA în raport de infracţiunea de evaziune fiscală, nu depăşeşte plafonul minim ce atrage această competenţă; apărătorii inculpaţilor sunt într-o confuzie vis-a-vis de sumele la care face trimitere, invocând probabil suma pentru care se reţine infracţiunea de delapidare (cu forma de participaţie specifică fiecărui inculpat), şi nu sumele reţinute ca prejudiciu al infracţiunii de evaziune fiscală. Ori, în această ipoteză, chiar dacă s-ar reţine doar infracţiunea de evaziune fiscală organul competent nu ar fi DNA.
– cel de-al doilea argument constă în faptul că alăturat infracţiunii la care am făcut trimitere mai sus, s-au făcut cercetări pentru infracţiuni din legi speciale care atrag competenţa DIICOT, respectiv Legea nr. 656/2002, respectiv Legea nr. 39/2003, condiţii în care, fănd referire şi la cazurile de indivizibilitate prev. de art. 35 Cod proc.pen., competenţa ar reveni tot DIICOT.
O a doua problemă invocată pe nelegalitate, face trimitere la dispoziţiile art. 144 alin. 4 Cod proc.pen., susţinând apărătorul aceloraşi inculpaţi că procurorul avea obligaţia să ceară arestarea preventivă în primele 10 ore de la reţinere, termen cu mult încălcat.
Din perspectiva acestei critici, tribunalul va constata pe baza conţinutului normativ al dispoziţiilor invocate că acestea sunt aplicabile strict instituţiei reţinerii învinuitului, şi nu a inculpatului, cum este cazul celor şapte inculpaţi reţinuţi.
Instituţia arestării inculpatului este reglementată în disp. art. 1491 Cod proc.pen., din a căror interpretare se poate observa că nu se mai face trimitere la disp. art. 144 Cod proc.pen.
Analizând sub aspectul temeiniciei propunerii de arestare preventivă, tribunalul va surprinde următoarele elemente de fapt şi de drept:
Potrivit art. 148 C.p.p. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 C.p.p. şi există vreunul din cazurile prev. la lit a-f. În cursul urmăririi penale, conform art. 1491 C.p.p., arestarea preventivă a inculpatului se dispune la propunerea motivată a procurorului.
Astfel, există date şi indicii temeinice, potrivit art. 143 Cod proc. pen. rap. la art. 681 Cod proc.pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpaţii CI, DT, NM, PI, MS, C I şi EIA au săvârşit faptele pentru care sunt cercetaţi, relevante în acest sens fiind următoarele mijloace de probă: declaraţii de învinuiţi, declaraţii de inculpaţi, declaraţii de martori, procese-verbale de percheziţie, constatări tehnico-ştiinţifice financiar contabile şi în domeniul spălării banilor, înscrisuri contabile, înscrisuri de la unităţi bancare, de la organe fiscale şi de la registrul comerţului.
Pentru o facilă subliniere a indiciilor de vinovăţie cu raportare la mijloacele de probă administrate vom structura activitatea inculpaţilor pe trei paliere.
Primul palier îl ocupă inculpaţii MS şi CI, în sarcina cărora se reţine că ar fi semnat contractul cu SC C V SRL, contract fictiv, manopere care au avut ca finalitate delapidarea fondurilor SC PSSA.
Al doilea palier îl reprezintă activitatea inculpaţilor CI, DT, NM şi PI, persoane care împreună cu cei doi aflaţi în primul eşalon infracţional, s-au asociat, având ca scop acela de a ajuta la traficarea sumelor din conturile SC PSSA, sustrăgându-se, totodată, în calităţile de administratori la societăţile comerciale pe care le aveau de la plata sumelor datorate bugetului de stat.
În fine, cel de-al treilea şi ultimul palier este reprezentat de activitatea inculpatului EIA, despre care se susţine că ar fi intermediat încheierea unui contract între SC CVMSRL şi SC L SRL, acţionând pentru disimularea origini ilicite a sumei de bani provenite din delapidarea patrimoniului SC PSSA.
Din perspectiva indiciilor de vinovăţie ce au rezultat din probele identificate mai sus, vom reţine pentru fiecare palier în parte câteva elemente esenţiale, plecând de la premisa că nivelul de certitudine al probelor nu se impune a fi tot atât de ridicat la momentul arestării preventive ca cel din momentul soluţionării pe fond a cauzei.
Ca o generalitate specifică palierelor 1 şi 2 se reţine că în perioada 2006-2008, inculpaţii au acţionat în cadrul unui grup pentru traficarea şi însuşirea în mod ilegal de sume de bani din patrimoniului societăţilor pe care le administrau sau ale căror resurse financiare le gestionau, dar şi în vederea sustragerii de la plata impozitelor şi taxelor către bugetul de stat prin ascunderea surselor impozabile sau taxabile, precum şi pentru disimularea originii ilicite a sumelor de bani obţinute în acest fel, prin transferuri bancare succesive, urmate de retragerea în numerar.
Referitor la inculpatul MS, precizăm că apărarea pe care şi-o face vis-a-vis de poziţia de nerecunoaştere a infracţiunilor, se bazează pe împrejurarea că acesta nu a semnat nici un contract între SC PSSA şi SC CVMSRL, la data semnării contractului acesta nefiind la serviciu.
Ca şi indicii care probează contrariul susţinerilor acestuia, stau declaraţiile inculpatului CI, ale învinuiţilor DCV şi A’ Z’, precum şi a martorilor RVşi A’ N’ F’.
Fără a face o analiză în detaliu a declaraţiilor acestora, aflându-ne la momentul la care doar palpăm fondul cauzei, arătăm că este semnificativă declaraţia inculpatului CI, potrivit căreia ” … în urma unei discuţii pe care am avut-o cu directorul adjunct al direcţiei, R’ V’, am propus directorului general MS, identificarea unei firme care să asigure servicii de mentenanţă la calculatoare, imprimante şi echipamentele din reţelele de date şi voce.
Dl.MS a luat această problemă spre analiză, iar ulterior mi-a parvenit contractul după ce era semnat de jurişti, iar eu l-am semnat şi l-am înaintat directorului economic, prin secretariat.”
Astfel, din declaraţia inc. CI, care se coroborează cu cea a învinuitului DCV, a rezultat că la momentul semnării directorul Direcţiei IT a confirmat celui din urmă, că inc. MS ”….avea cunoştinţă de încheierea contractului cu SC CVMSRL, şi fusese de acord cu acest lucru…”, ”…Precizez că am fost ferm convins de acest lucru deoarece contractul mi-a parvenit de la departamentul juridic, iar aceştia nu redactau contractele decât din dispoziţia directorului MS”. Acest ultim aspect este confirmat şi de către înv. AZ, care arată că ” Precizez că regula cu privire la încheierea unui contract era ca directorul general, la iniţiativa acestuia sau a direcţiei de specialitate, să solicite departamentului juridic redactarea contractului, după care urma circuitul: semnarea de către responsabilul de contract, direcţie economică din punct de vedere al respectării legislaţiei în domeniul fiscal, după care se întorcea la directorul general, pentru ultima semnătură.”
De altfel, înv. DCV a declarat că ”l-am întrebat pe CI, dacă directorul general, respectiv MS are cunoştinţă despre acest contract, iar CI mi-a spus că ştie. Eu nu am discutat cu MS pentru că, într-adevăr dacă avea cunoştinţă de acest contract, potrivit modului general de lucru, dl. CI nu putea să demareze negocierile, redactarea contractului şi transmiterea acestuia spre semnare, fără a avea o aprobare a dl. MS”.
Relevante în cauză sunt, de asemenea, pentru demonstrarea fictivităţii contractului încheiat şi declaraţiile martorilor RVşi ANF, care în egală măsură declară să şi după semnarea acestui contract tot angajaţii firmei lor se ocupau de prestarea serviciilor şi a intervenţiilor de care ar fi trebuit să se ocupe SC CVMSRL, declaraţii care. Spunem noi, că sunt cu atât mai edificatoare cu cât chiar ei se ocupau de infrastructura IT şi în această calitate nu au avut cunoştinţă de nici o activitate desfăşurată de societatea contractoare sau de cele subcontractoare.
În fine, toate aceste elemente sunt de natura a ne creiona convingerea că inculpatul MS avea cunoştinţă de existenţa acestui contract fictiv, care a avut drept scop delapidarea unor sume de bani.
Ca un ultim argument, arătăm faptul că în propriile declaraţii, acest inculpat arată că a aflat de încheierea contractului în cadrul unui consiliu de administraţie. Situaţia de fapt este infirmată pe de o parte, pentru că din înregistrările acestei şedinţe nu rezultă situaţia învederată de inculpat, iar pe de altă parte nici nu ar fi avut de ce să se discute acest contract în şedinţa consiliului de administraţie, în condiţiile în care avea o valoare sub 6 milioane euro, iar potrivit actului constitutiv aceste contracte puteau fi încheiate de directorul general.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul CI, mijloacele de probă la care am făcut referire mai sus se constituie în indicii rezonabile de vinovăţie, fiind evident că o persoană care lucrează în specialitatea vizată de contractul încheiat nu avea cum să nu observe inexistenţa prestaţiilor contractate şi să nu realizeze fictivitatea contractului. Nu lipsită de relevanţă este contraprestaţia pecuniară ce urma a fi plătită, respectiv 200.000 euro lunar, sumă deloc de neglijat şi pentru care se presupune că firmele prestatoare ar fi trebuit să efectueze anumite lucrări ce nu puteau fi trecute neobservate.
Un alt indiciu de vinovăţie al acestuia îl constituie aceea că era persoana îndrituită să semneze, să-şi dea acceptul de plată pentru facturile lunare, însă nu verifica niciodată dacă notele de acceptanţă sunt reale (în condiţiile în care angajaţii IT audiaţi în calitate de martori susţin că în continuare lucrările erau efectuate de departamentul lor, şi nu de alte firme).
Modul practic în care a acţionat, dacă a fost determinat de cineva să semneze acel contract cum a participat efectiv la actul de delapidare, – sunt elemente ce urmează a fi completate de urmărirea penală, dar, în accepţiunea noastră, la acest moment, sunt suficiente elemente care să determine din perspectiva ingerinţelor prev. de art. 143 Cod proc.pen. măsura arestului preventiv.
Cei patru inculpaţi care alcătuiesc al doilea palier infracţional, în calităţile de asociaţi şi administratori pe care le deţineau, au derulat atât operaţiuni prin care s-a procedat la sprijinirea funcţionarilor din cadrul SC PSV C SA (fostă PSSA), pentru delapidarea acestei societăţi prin înregistrarea unor operaţiuni fictive în vederea creării aparenţei prestării unor servicii în domeniul IT, dar şi pentru ascunderea sursei impozabile sau taxabile, prin declararea inexactă, în bilanţurile anuale şi situaţiile financiare depuse la organele fiscale, de date nereale cu privire la profitul impozabil şi livrările, prestările de servicii.
Se reţine că pentru a putea proceda în această modalitate, aceştia au folosit un număr de 18 societăţi comerciale, o mare parte din ele fiind înregistrate chiar în anul 2006, în acest scop. Relevante în cauză sunt declaraţiile date în faţa judecătorului cu ocazia prezentei propuneri, în care o parte din inculpaţi nu au fost în măsură să dea nici o relaţie cu privire la eventualele activităţi pe care ar fi trebuit să le presteze, iar alţii, cum ar fi inculpatul C, a încercat să inducă ideea că ar fi monitorizat o activitate de devirusare de la distanţă, în condiţiile în care inculpatul C declară că u a pus la dispoziţia societăţilor IP-urile PSV C ori alte parole.
Nici una din societăţilor reprezentate de cei patru inculpaţi nu au fost în măsură să prezinte rapoarte de activitate, situaţii de lucrări detaliate, studii de fezabilitate, cu excepţia unor fişe de acceptanţă a preţului.
Tot pentru fictivitatea operaţiunilor este relevantă şi declaraţia martorei N C M persoană pentru care inc. CI a depus la dosarul cauzei o convenţie de prestări servicii încheiată cu SC A M SRL, cu privire la care a arătat că ”nu am avut cunoştinţă de această convenţie….că nu am efectuat lucrările descrise în obiectul convenţiei civile susmenţionate, că nu am fost angajata SC A M SRL şi SC P SA sau altei societăţi administrate sau reprezentate de către CI. Totodată, semnătura de pe convenţia civilă nr. 14/02.01.2007, care mi-a fost prezentată de către organele de urmărire penală nu-mi aparţine”. De asemenea, martora a arătat că şi convenţia nr. 6 ce are acelaşi obiect, dar care este încheiată între soţul său şi SC A M SRL este un fals, soţul acesteia nefiind angajat şi nici nu a prestat vreun fel de activitate pentru această societate.
De asemenea, deşi veniturile realizate de aceste persoane trebuiau declarate organelor fiscale, iar contribuţiile aferente remuneraţiilor primite trebuiau achitate faţă de bugetul de stat, din răspunsurile primite de la organele fiscale în raza cărora aceştia îşi au domiciliul a rezultat că niciuna dintre aceste persoane nu a declarat aceste venituri. Mai mult, potrivit adresei nr. 507341/20.05.2010 a Administraţiei Finanţelor Publice Sector 2 rezultă că SC A M SRL „nu figurează în evidenţele instituţiei cu declaraţia informativă privind impozitul pe venit reţinut pe veniturile cu regim de reţinere la sursă a acestuia aferentă anilor 2007 şi 2008”, rezultând astfel că toate aceste contracte de servicii sunt false şi au fost întocmite ulterior, aspect ce este susţinut şi cu declaraţia martorei N M, cu scopul de a crea aparenţa că au existat toate resursele pentru a putea fi efectuat contractul nr. 4/01.07.2010.
O altă probă în acest sens este faptul că în toate convenţiile civile de prestări servicii, depuse la dosarul cauzei de către CI, la punctul IV, se stabileşte că durata convenţiei civile este până la 31.05.2008, acestea fiind încheiate în luna ianuarie 2007.
Se dovedeşte astfel, că toate aceste convenţii au fost întocmite ulterior datei de 31.05.2008, pentru a se crea aparenţa că SC AM SRL a avut personalul necesar pentru prestarea serviciilor la care s-a obligat prin contractele încheiate, deoarece era imposibil ca la dată încheierii acestora să se prevadă data la care urma să se rezilieze contractul încheiat între SC C V M SRL şi SC PSV C SRL (fostă SC PS SA).
De altfel, nici măcar reprezentanţii acestor două societăţi nu stabiliseră ca, contractul nr. 4/01.07.2006 să expire la 31.05.2008. Astfel, acest contract a intrat în vigoare la data semnării (01.07.2006), fiind încheiat pe o perioada de un an. Prin actul adiţional nr. 3/29.06.2007 se prelungeşte valabilitatea contractului până la 31.01.2008. Prin actul adiţional nr. 5 la contract, se prelungeşte durata de valabilitate a contractului de prestări servicii începând cu 01.02.2008 şi până la 31.12.2008, iar prin actul adiţional nr. 6/28.05.2008, părţile hotărăsc încetarea contractului începând cu 01.06.2008.
Astfel, este imposibil ca pe 02.01.2007, CI să fi ştiut că la 31.05.2008, urmează a se înceta valabilitatea contractului nr. 4/01.07.2006, încheiat între două societăţi în care nu avea nicio calitate, şi pentru care perioada de valabilitate a fost modificată ulterior prin trei acte adiţionale.
În fine, un alt argument care să susţină indiciile de vinovăţie este acela că în susţinerea prestării deservicii pentru beneficiara acestora cei patru inculpaţii au redactat în fals o serie de contracte încheiate între societăţile pe care le coordonau existente la dosarul de urmărire penală, respectiv contractul nr. 16/04.10.2006, contractul 116 din aceeaşi dată, contractul 316 din aceeaşi dată, contractul 216 din aceeaşi dată, contractul A16/03.01.2007, contractul A-01 din aceeaşi dată, contractul nr. 15 din 04.10.2006, contractul nr. 14 din aceeaşi dată, contractele nr. 13,14 şi 11 din aceeaşi dată, contractul nr. 9/20.07.2006, contractele nr. 5 şi 6 din aceeaşi dată, contractele nr. 101, 102, 109, 110, 201, 202, 207, 208, 209, 313, 113, 213, 214, 114, 314, 115, 308 din 04.10.2006, contractele A-08, A-09, A-10, A-11, A-12, A-14, A-15 din 03.01.2007, contractul nr. 21082007/21.08.2007, contractul nr. 11102006/11.10.2006, contractul nr. 25092007/25.09.2007, contractul nr. 21082007/21.08.2007, contractul nr. 10/20.07.2006, contractul nr. 20122006/20.12.2006.
Totodată, din compararea datelor declarate organelor fiscale cu cele din balanţele depuse la dosarul cauzei de către inc. CI, persoană care s-a ocupat de întocmirea evidenţei contabile pentru toate societăţile menţionate anterior, se constată că pentru ascunderea operaţiunilor înregistrate în contabilitatea fiecărei societăţi şi în acest fel a surselor impozabile sau taxabile, inculpaţii CI, NM, DT şi PI au falsificat şi depus la organele fiscale, bilanţuri anuale, deconturi de TVA, declaraţii privind obligaţiile de plată faţă de bugetul de stat, conturi de profit şi pierdere aferente perioadei 2006 – 2008, ce conţineau date nereale, în care erau declarate impozite şi taxe minime, de ordinul sutelor de lei, sau se declara că societăţile nu au desfăşurat niciun fel de activitate.
Aceste aspecte se probează cu documentele ridicate de la organele fiscale, dar şi cu cele depuse la dosarul cauzei de către CI, din analiza cărora au rezultat diferenţe între activitatea ilustrată în balanţele de verificare şi cea declarată. Conform constatării tehnico-ştiinţifice existente la dosarul de urmărire penală, evidenţiindu-se sumele reprezentând impozit/profit şi TVA, de la care societăţile reprezentate de cei patru inculpaţi s-au sustras.
Nu în ultimă instanţă, arătăm că potrivit constatării tehnico-ştiinţifice întocmite în cauză, în perioada menţionată, din conturile PSV C SA a fost transferată către SC CVMSRL suma de 19.787.925,20, care ulterior a fost retrasă în totalitate în numerar de către inculpaţii NM, DT, PI, CI ş.a.
În fine, cel de-al treilea palier infracţional este reprezentat de inculpatul EIA.
Din perspectiva indiciilor de vinovăţie se constată că în ceea ce îl priveşte probele incriminatoare constau practic în declaraţia unei martore care cunoaşte câteva elemente de fapt şi esenţial de declaraţia martorului K L.
Astfel, se reţine că pentru a crea aparenţa unei activităţi normale şi pentru a disimula originea ilicită a sumelor obţinute din activităţi infracţionale, derulate de gruparea, inculpatul a încheiat un contract fictiv cu nr. 138/11.01.2007, având ca obiect servicii de informare cu privire la evoluţia pieţei publicităţii în media audiovizuală în ultimele 12 luni, în Ungaria, Cehia, Polonia şi Austria, prestaţiile neexistând în realitate, între SC CVMSRL şi SC L SRL.
SC L SRL a fost reprezentată de către martora I M, iar SC CVMSRL a fost reprezentată de către inc. EIA. Cu privire la aceasta, martora declară că ” În perioada respectivă, anterior datei încheierii contractului la punctul de lucru unde îşi desfăşura activitatea societatea, a venit un domn, despre care ulterior am aflat că se numeşte IEcare a avut o discuţie cu domnul K L. Nu am participat la discuţia respectivă însă ulterior, nu-mi amintesc sub ce formă (mail, personal prin memory stick) IEmi-a pus la dispoziţie un draft al acestui contract pe care urma să-l analizez împreună cu domnul KLîn vederea perfectării lui.
Decizia de încheiere a acestui contract a fost a domnului K L, iar eu am fost de acord cu această decizie, semnând acest contract.
După ce, SC CVMSRL efectua transferuri în contul SC L SRL, o parte din suma de bani a fost schimbată în valută şi transferată în contul IT M P LTD.
Martorul K, a declarat că : ” În baza contractelor de prestări servicii pe care S.C. L S.R.L. le-a încheiat cu S.C. CVMS.R.L. şi S.C. P S.A., ambele reprezentate în fapt, aşa cum am arătat, de numitul E I, aceste societăţi transferau în contul S.C. L S.R.L. deschis la A B S.A. Sucursala D, sumele de bani aferente facturilor emise.
S.C. L S.R.L., prin mine personal, în calitate de împuternicit pe cont, transfera sumele de bani primite de la cele două societăţi către mai multe firme din CIPRU, care erau controlate tot de către mine.
Din conturile acestor firme, sumele de bani erau fie transferate tot de către mine sau avocaţii ciprioţi la ordinul meu, fie în contul companiei „ITM M” care avea sediul într-un paradis fiscal, fie în contul personal deschis la R B S.A. – Sucursala V sub formă de TANTIEME. (indemnizaţie de participare la consilii de administraţie).
Din contul de la R, banii erau retraşi numerar de către mine şi predaţi lui E I.
Fac precizarea că firma ITM M, unde ajungea o parte din bani, aşa cum am arătat, aparţinea în fapt tot lui E I întrucât aceasta a fost intermediată în ceea ce priveşte înfiinţarea, tot de către mine, eu personal înmânându-i lui E I actele originale de constituire.”
Se observă, aşadar, că singurul element care îl implică în această activitate pe inculpatul E este declaraţia acestui martor, inculpat şi el într-un alt dosar aflat în curs de cercetare pentru fapte de acelaşi gen.
Relevant în cauză este faptul că procurorul de caz arată în referatul cu care ne învesteşte că în urma percheziţiei domiciliare (fără a rezulta foarte clar dacă la KLsau la E I) a fost ridicat un înscris din care rezultă că primul ar fi înfiinţat firma off-shore IT&M P LTD., pentru acest inculpat.
Din lecturarea proceselor-verbale de percheziţie domiciliară ce s-au desfăşurat atât la locuinţele lui EIA, cât şi la domiciliul folosit de KL aflate în volumul V din dosarul de urmărire penală, nu se identifică ridicarea unui astfel de înscris. Ori, în atare situaţie, chiar dacă am admite că martorul din dosarul Nostru KLa prezentat modul de încheiere a contractului între SC L şi SC CVM şi apoi modul în care banii au trecut prin mai multe conturi, apreciem că nu s-a reuşit până în acest moment demonstrarea unei legături de cauzalitate între aceste elemente şi faptul că inculpatul Ear fi folosit şi ar fi ridicat bani din firma creată pentru el, în condiţiile în care, aşa cum am arătat, la percheziţiile domiciliare nu s-a ridicat un astfel de înscris.
Desigur, nu excludem o posibilă participare a inculpatului la aceste fapte, însă, aşa cum sunt prezentate indiciile de vinovăţie în acest moment (procurorului incumbându-i obligaţia de a încunoştiinţa judecătorului toate mijloacele de probă ce susţin acuzaţiile pe care se solicită o măsură preventivă), apreciem că ele nu sunt în măsură să justifice vreo măsură preventivă.
Concluzionând cu privire la acest inculpat, constat că nu sunt îndeplinite ingerinţele prev. de art.143 Cod proc.pen., fiind o insuficienţă a probatoriului, aşa încât nu poate opera o măsură preventivă mai mult sau mai puţin preventivă.
Revenind la ceilalţi şase inculpaţi pentru care s-a apreciat că din punct de vedere probator sunt suficiente elemente care să justifice presupunerea rezonabilă că persoanele faţă de care se efectuează urmărirea penală au săvârşit faptele, supunem analizei celelalte condiţii prevăzute de art. 148 Cod proc.pen.
Astfel, se constată că faptele pentru care sunt cercetaţi inculpaţii sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, iar natura şi gravitatea faptelor, împrejurările, modalitatea faptică gravă în care se reţine că ar fi fost comise, de impactul pe care îl au astfel de infracţiuni asupra securităţii raporturilor juridice, se apreciază că lăsarea inculpaţilor în libertate prezintă concret pentru ordinea publică.
Sintagma „pericol pentru ordinea publică” desemnează o stare ce ar putea periclita în viitor normala desfăşurare a unui segment din relaţiile sociale protejate în cadrul ordinii publice. Această stare de pericol se deduce din datele cauzei privitoare la împrejurările şi modul de desfăşurare a activităţii infracţionale, la riscul de a fi reluată de inculpaţi, dar şi din pericolul social al faptei săvârşite, întrucât gradul acestuia este un indicator al gravităţii afectării ordinii publice.
Se va observa că în cazul dedus judecăţii a existat o asociere, o conlucrare a mai multor persoane, pornind de la cei cu funcţii de decizie şi ajungând până la persoane care aproape că, la nivelul audierilor, au lăsat de dorit, din perspectiva înţelegerii elementelor esenţiale ale cauzei, s-a procedat la crearea unui număr mare de societăţi comerciale tocmai pentru a fi folosite în acest demers financiar, s-a acţionat în atare situaţie într-un mod organizat, profesionist, pentru a facilita delapidarea unor sume de bani semnificative, ajungându-se şi la infracţiuni de evaziune fiscală şi apoi de spălare de bani, aşa încât deloc de neglijat, este circuitul financiar-fiscal al sumelor ce au plecat de la firma de bază către firma contractoare, apoi către cele subcontractoare, pentru ca în final sumele să fie recuperate de către inculpaţi, după ce au fost supuse acestui proces.
Sigur, aparent, a trecut o perioadă de timp reprezentativă de la momentul săvârşirii faptelor, respectiv 2006-2008, însă, în aprecierea noastră, acest lucru nu poate să atragă de plano înlăturarea unei măsuri preventive.
După sesizarea unor elemente infracţionale, organele de urmărire penală abilitate au avut nevoie de strângerea unor date contabile, de supunerea lor unor analize, unor constatări financiar-contabile, care au presupus timp, – totul pentru a da o formă juridică suspiciunilor iniţiale. Aşa nu justifică însă ca inculpaţii pentru care s-a stabilit că există indicii de vinovăţie să beneficieze de drept de o exonerare a unei măsuri de prevenţie prin simpla trecere a timpului. Este adevărat că aceste elemente reprezintă un criteriu în aprecierea gradului de pericol pentru ordinea publică pe care îl presupune lăsarea în libertate a inculpaţilor, dar nu este singurul element definitoriu.
Aşa cum am arătat, din conjugarea acestor criterii de apreciere, care nu trebuie văzute în mod singular, ci complementar, apreciem că şi această condiţie este îndeplinită, iar o altă măsură preventivă, mai puţin restrictivă, nu ar fi suficientă prin raportare la modul în care inculpaţii au acţionat, la prejudiciul mare creat şi la consecinţele produse. Ca o observaţie, adăugăm faptul că infracţiunile economice, deşi nu sunt infracţiuni de violenţă, doar pentru acest considerent, nu sunt cu nimic mai puţin grave decât acelea din urmă şi justifică în egală măsură atunci când datele coroborate o determină, măsura arestării preventive.
Astfel fiind, Tribunalul apreciază că toate aceste aspecte îndreptăţesc concluzia că lăsarea în libertate a inculpaţilor CI, DT, NM, PI, MS, C I prezintă pericol concret pentru ordinea publică, generând, implicit, o stare de neîncredere şi insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept şi valorile sociale.
Prin prisma celor mai sus expuse, instanţa apreciază că măsura arestării preventive a inculpaţilor CI, DT, NM, PI, MS, C I se impune şi pentru o mai bună desfăşurare a procesului penal, conform art. 136 alin. 1 din Codul de procedură penală.
Faţă de toate considerentele anterior expuse, Tribunalul va admite propunerea formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lingă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism cu privire la inculpaţii: CI, DT, PI, MS, NM, şi CI.
În temeiul art. 149/1 şi urm. Cod de procedură penală, va dispune arestarea preventivă pe o durată de 29 zile, începând cu data 09.10.2010, până la data de 06.11.2010, inclusiv, a inculpaţilor: PI, MS, NM, CI şi pe o perioadă de 29 de zile de la data încarcerării pentru inculpaţii CI şi DT.
Va respinge, ca neîntemeiată, propunerea Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism de arestare preventivă a inculpatului EIA.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul pentru avocat oficiu, desemnat inculpatelor NM şi DT, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Admite propunerea formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lingă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism cu privire la inculpaţii: CI, DT, PI, MS, NM, şi CI.
În temeiul art.149/1 şi urm. Cod de procedură penală dispune arestarea preventivă pe o durată de 29 zile, începând cu data 09.10.2010, până la data de 06.11.2010, inclusiv, a inculpaţilor: PI (), NM (), CI () şi pe o perioadă de 29 de zile de la data încarcerării pentru inculpaţii CI (şi DT ().
Respinge, ca neîntemeiată, propunerea Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism de arestare preventivă a inculpatului EIA ().
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul pentru avocat oficiu, desemnat inculpatelor NM şi DT, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Cu recurs în 24 de ore.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 08.10.2010.
JUDECĂTOR: TÂRŢĂU LUMINIŢA SPERANŢA
GREFIER: ŞERBAN DANIELA
JUDECĂTOR: TÂRŢĂU LUMINIŢA SPERANŢA
GREFIER: ŞERBAN DANIELA
REFERAT
După pronunţarea soluţiei în şedinţă publică, au declarat recurs inculpaţii CI, DT, NM, PI, MS, C I şi reprezentanta Ministerului Public.
Totodată, inculpaţii CI, DT, NM, PI, MS, C I au arătat că nu doresc să le fie anunţate familiile despre măsura dispusă, întrucât acestea sunt prezente în instanţă.
Dan Badea