Inculpaţii Vîntu şi Luca se întâlnesc luni la Tribunal

În primul dintre dosare, cel în care este judecat Vîntu, Liviu Luca are doar calitatea de martor, deşi el este cel care, printr-un transfer de 3 milioane de euro din contul Elbahold Ltd, în contul Comac Ltd, a creditat exact contul din care i-au fost transferaţi apoi lui Nicolae Popa în Indonezia, la ordinul lui SOV, cei 50.000 de euro. Cum am arătat deja într-un material publicat săptămâna trecută, declaraţia de martor a lui Liviu Luca, dată în dosarul de favorizare a infractorului, este plină de minciuni uşor de demontat, ceea ce face posibilă într-un viitor apropiat inculparea sa pentru mărturie mincinoasă.

Coincidenţa face însă ca Liviu Luca să fie inculpat, în paralel cu SOV, într-un alt dosar. Este vorba despre dosarul de privatizare al SC Bucureşti Turism SA, societatea ce a deţinut Hotelul Bucureşti, situat în Calea Victoriei nr. 63-81 şi numit astăzi Radisson Blu. Liviu Luca este judecat, în acest al doilea dosar, pentru comiterea infracţiunii de neglijenţă în serviciu cu consecinţe deosebit de grave (art. 249 alin 1 şi alin 2 C.P.), deci riscă o pedeapsă de până la 10 ani închisoare.

Asta deoarece el a semnat, la sfârşitul anului 2000, în calitate de membru în Consiliul de Administraţie al FPS, un proces-verbal al unei şedinţe în cadrul căreia s-a decis fraudarea statului cu 5 milioane de dolari, la acea dată, în favoarea beneficiarului israelian al privatizării Bucureşti Turism SA, Eliahu Razin. Luca este judecat acum alături de fosta conducere a FPS din care făceau parte, printre alţii, Radu Sârbu – preşedinte, şi Emil Alin Giurgiu – vicepreşedinte.

Caz rarisim în justiţia română: reţinerea cauzei spre judecare la Tribunal

Ca să se ajungă la inculparea lui Liviu Luca şi a celorlalţi derbedei din ultimul guvern CDR, care au coordonat privatizările frauduloase de la sfârşitul anilor ‘90, a fost nevoie ca un judecător să facă un gest extrem de rar în justiţia din România de azi. Astfel, judecătoarea Anamaria Trancă, în urma unei plângeri făcute de Asociaţia Acţionarilor Hotel Bucureşti, contrazice soluţiile de NUP şi SUP date de procurorii DNA în dosarul privatizării Hotel Bucureşti şi reţine cauza spre judecare cu toţi inculpaţii scoşi anterior de sub urmărire penală. Cum o asemenea soluţie din partea unui judecător român este extrem de rară, aceasta trebuie înţeleasă la adevărata ei valoare, cu atât mai mult cu cât judectorul care a tergiversat, blocat şi retrimis la Parchet acest dosar este celebrul Cristian Jipa, cel implicat şi în dosarul FNI, dar şi în muşamalizarea altor dosare importante.

După SOV, penalul Cristian Jipa l-a spălat şi pe Liviu Luca 

Cristian Jipa este judecătorul care l-a spălat pe Sorin Ovidiu Vîntu în dosarul FNI, dar şi pe Marian Iancu. Cercetat acum de DNA în dosarul senatorului penal Cătălin Voicu, Jipa este cel care a disjuns în 2004 cauza cu privire la SOV, acuzat de abuz în serviciu în formă calificată, din dosarul FNA-Banca Agricolă, restituind apoi dosarul la PÎCCJ, unde Vîntu avea să fie scos de sub urmărire penală. În paralel cu cauza privindu-l pe SOV, penalul judecător Jipa se ocupa de spălarea infractorilor din dosarul privatizării frauduloase a Hotelului Bucureşti, el aplicând aceeaşi metodă ca peste tot şi restituind dosarul către Parchet, unde cazul avea să fie muşamalizat. De această dată, muşamalizarea s-a făcut la DNA, pe mâna unor experţi de pripas precum Mircea Gabriela Adriana şi Popescu Fănel, cei care au stabilit că statul nu a fost prejudiciat ca urmare a privatizării Hotelului Bucureşti, deşi prejudiciul era, la acea dată, de cinci milioane de dolari!

Dosarul Luca, Sârbu & Co a fost reţinut spre judecare

Dosarul în care este judecat Liviu Luca, Radu Sârbu, Alin Giurgea, Eliahu Razin şi ceilalţi a fost închis (SUP) de către procurorii DNA pe motiv că persoanele implicate nu ar fi produs niciun prejudiciu bugetului de stat. În realitate, însă, aşa cum a reţinut completul condus de judecătoarea Anamaria Trancă, concluzia Parchetului este hilară, dar şi nelegală. „La iniţiativa şi instigarea intimatului Razin Eliahu, ce urma să fie beneficiarul de fapt al licitaţiei (Ruse Ionel urmând să fie doar un paravan – societatea sa putând să îndeplinească formal condiţiile cerute pentru a participa la licitaţie), intimatul Ruse Ionel a folosit, pentru a putea participa la licitaţie, o serie de acte false – respectiv, scrisoare de bonitate emisă în fals de intimatul Badner Robert şi declaraţie pe proprie răspundere. Aceste aspecte nu sunt contestate în prezent nici de aceşti intimaţi. Nici Parchetul nu are o altă apreciere, însă ajunge la o concluzie absolut hilară – şi arată că, deşi cei trei au folosit aceste acte false pentru a induce în eroare FPS, aceştia nu au avut şi intenţia producerii unui prejudiciu. Dincolo de faptul că o astfel de concluzie este contradictorie în esenţă şi ilogică, este şi nelegală. Potrivit art. 215 Cp., cerinţa pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii este urmărirea unui folos injust – iar folosul injust era chiar câştigarea licitaţiei, în timp ce producerea sau nu a unui prejudiciu condiţionează doar forma infracţiunii – consumată sau tentată.

Fapta acestor trei intimaţi nu putea însă produce efectul urmărit decât cu contribuţia – voită sau nu – a celorlalţi intimaţi, funcţionari în cadrul FPS, care au primit dosarul de licitaţie deşi era incomplet şi au primit scrisoarea de bonitate bancară deşi avea altă formă decât cea prevăzută de metodologia de lucru“ – se afirmă în sentinţa dată de judecătoarea Trancă.
Referitor la implicarea lui Liviu Luca şi a celorlalţi membri ai CA al FPS, ei sunt responsabili, conform sentinţei, de prejudicierea bugetului de stat, în noiembrie 2000, cu cinci milioane de dolari.

Astfel, Luca Liviu făcea parte, în anul 2000, din Consiliul de Administraţie al FPS, ca membru cu drepturi şi obligaţii depline, impus ca reprezentant al CNSLR-Frăţia. Deşi el reprezenta interesele sindicatelor, n-a ţinut cont de solicitarea de sprijin venită din partea sindicatului de la SC Bucureşti Turism SA, via Federaţia Sindicatelor din Turism. Mai mult, în cadrul şedinţei Consiliului de Administraţie al FPS din data de 29.11.2000, Liviu Luca a acceptat şi a votat ca atare propunerea preşedintelui FPS, Radu Sârbu, ca în cazul privatizării SC Bucureşti-Turism SA să se încheie un Act Adiţional (ce avea să fie semnat la 5.12.2000) prin care să se acorde un termen de plată beneficiarilor privatizării, căci, de drept, Contractul de Privatizare era rezoluţionat (nul), urmare a depăşirii termenului de plată.

Liviu Luca: „Au trecut prin mâna mea toţi prim-miniştrii, eu îi cunosc pe toţi ca pe mere pădureţe“

Mai mult, în acea perioadă în care avuseseră loc noi alegeri parlamentare, vechiul Senat adoptase la 14 noiembrie 2000, înainte ca Parlamentul să intre în obişnuita vacanţă de iarnă, „moţiunea“ (hotărârea) ca FPS să înceteze orice privatizare („interzicerea dreptului Fondului Proprietăţii de Stat de a semna contracte“) până la intrarea în vigoare a noii componenţe a Parlamentului. În aceste condiţii, Radu Sârbu, Liviu Luca şi ceilalţi participanţi la C.A.-ul din 29.11.2000 hotărăsc (conform procesului verbal al CA) să nu ţină cont de această dispoziţie. De altfel, Liviu Luca îi spunea lui Radu Sârbu, la începutul şedinţei CA (care, oricum, nu avea cvorum, dar intenţia era să se privatizeze cât mai mult în ultima şedinţă), privind această interdicţie aplicată FPS-ului de Senat: „Dacă Guvernul ne dă în scris (că putem), nu e nici problemă… Eu am venit numai să nu se creadă că după alegerile astea dau bir cu fugiţii… au trecut prin mâna mea toţi prim-miniştrii, toate parlamentele, eu îi cunosc pe toţi ca pe mere pădureţe…“.

Una dintre filele procesului verbal al sedintei CA al FPS din 29.11.2000

Semnaturile participantilor la sedinta CA al FPS din 29.11.2000. Ultimul pe lista este Liviu Luca

Prejudiciul concret al statului român apare din faptul că CA al FPS nu a dispus şi actualizarea preţului vânzarii SC Bucureşti-Turism SA în Actul Adiţional al Contractului de Privatizare (practic un nou contract), astfel că între preţul la care s-a adjudecat licitaţia şi cel final de plată apare (din deprecierea leului şi dobânzii neîncasate) un minus de cinci milioane dolari SUA. „Şi ulterior activitatea intimaţilor – funcţionari ai FPS (care în opinia Tribunalului poate îmbrăca forma neglijenţei în serviciu, însă această chestiune rămâne a fi discutată pe fondul cauzei) a fost marcată de abateri la atribuţiile de serviciu – întrucât, deşi s-a constatat că existau probleme de legalitate cu privire la modalitatea în care s-a desemnat câştigătorul licitaţiei, prin încheierea unui act adiţional s-a renunţat la efectele unui pact comisoriu ce fusese stabilit cu scopul expres de a prezerva interesele instituţiei în situaţia neplăţii imediate a preţului, astfel încât s-a ajuns la încasarea preţului cu întârziere – rezultând un prejudiciu constând în devalorizarea monedei naţionale, astfel încât în acest mod s-a pierdut un beneficiu substanţial, de 133.397.543.795 Rol. Împrejurarea că nu se prevede ca obligaţie de serviciu pe cea de conservare a preţului este un argument eronat, acest pact comisoriu inserat în mod obligatoriu având ca scop expres tocmai acest lucru, astfel încât prin renunţarea la efectul pactului se crea în mod evident un prejudiciu. Din acest motiv, Tribunalul apreciază că rezultatele expertizei efectuate după restituire sunt neîntemeiate şi necoroborate cu restul materialului probator“ – a consemnat judecătoarea Anamaria Trancă în Încheierea de şedinţă din 16 iunie 2010.

Acestea au fost câteva dintre motivele pentru care judecătoarea a admis plângerea Asociaţiei Acţionarilor Hotel Bucureşti, a desfiinţat ordonanţele DNA de NUP şi SUP şi a reţinut cauza spre judecare faţă de 19 inculpaţi, unul dintre ei fiind prietenul lui SOV, Liviu Luca.

Dan Badea