Vîntu: Operaţiunea „Accident casnic“ reloaded

Cum spuneam recent, Vîntu a declanşat operaţiunea „Vreau afară!“ deoarece, pentru el, ţara a intrat la apă şi nu vrea cu niciun chip să-şi urmeze ţara. Adică nu vrea să intre la apă. Am prezentat astfel cåteva dintre tertipurile utilizate de el, în ultima vreme, pentru a-i lua locul lui Nicolae Popa în lumea liberă. Deşi îl creditasem cu o imaginaţie bogată în inventarea de minciuni pentru uzul instanţei, mai ales după şmecheria cu ginecologul vienez care i-a prescris medicamente pentru inimă, Vîntu a ajuns la fundul sacului. Se autoplagiază la modul grosolan, dacă ar fi să ne luăm după zvonul verificat şi lansat, ieri, de un cotidian bulevardier, conform căruia SOV şi-a rupt piciorul. Ca odinioară. Nu måna sau gåtul, ci piciorul. Şi nu orice picior, ci dreptul, adică singurul picior pe care se mai putea duce în faţa judecătoarei Camelia Bogdan, cea care l-a ameninţat că-l arestează dacă mai lipseşte nemotivat din sala de clasă. Nu se cunosc exact împrejurările în care s-a produs (sau s-a inventat!) nenorocirea, dar sursele noastre spun că Vîntu a avut, luni, un atac de panică deoarece şi-a amintit că pe 25 ianuarie are un nou termen în dosarul favorizării golănasssului Popa, moment în care a căzut, brusc, într-un genunchi, fără să-şi anunţe în prealabil gărzile de corp, şi s-a auzit poc! de trei ori – semn că rotula i s-ar fi spart în exact trei bucăţi. De ce în trei şi nu în patru? Pentru că fiecare aşchie corespunde, în nomenclatorul spitalului Floreasca, unei săptămåni de concediu medical. O spune chiar golănasssul într-un comunicat de presă: „Acum două zile, am suferit un accident: o triplă fractură de rotulă care mă imobilizează la pat vreme de trei săptămåni“. La pat, atenţie!, nu la cărucior, pentru că dacă ar fi imobilizat în cărucior, atunci ar fi transportabil, deci bun de arătat natur judecătoarei Bogdan pentru evaluare.

Vîntu (rupt din context): M-aş duce să prind peşte în Caraibe!

Nervos pe jurnaliştii cu „IQ de păstârnac“ (deci nu de morcov uriaş pe care s-a aşezat bătrânelul), care îl acuză că vrea să se sustragă de la judecată sau să plece în ţările calde, Vîntu spune că nu vrea să fugă nici de justiţie, şi nici din ţară. „Dacă aş dori să fug de justiţie, nu m-aş refugia într-un spital din România, ci m-aş duce să prind peşte în Caraibe“. Posibil, monşer! A fugit el Tcaciuc, un infractor de divizia C, care n-avea niciun picior, deci iată că se poate fugi şi cu căruciorul! Posibil, iar dacă întâmplarea cu piciorul nu era în reluare, atunci era şi credibil. Numai că Sorin Vîntu ne serveşte, când îl părăseşte inspiraţia, aceeaşi poantă: piciorul fracturat.

Cum şi-a mai băgat SOV, de două ori, piciorul în justiţie!

Oricât ai fi de „sărac cu duhul“, cum zice Vîntu că suntem noi, cei care ne îndoim de bunele sale intenţii, nu se poate să uităm cum şi-a băgat golănasssul piciorul în toate dosarele în care a fost cercetat penal. Astfel, în urmă cu 30 de ani, în 1981, el a invocat pentru prima oară piciorul atins de poliomielită (stângul) drept motiv pentru a scăpa de puşcărie. „În recursul inculpatului Vîntu Sorin, s-a cerut reducerea pedepsei, dat fiind starea sa de boală, şi drept urmare să se aplice graţierea totală“ – a consemnat instanţa care a judecat recursul şi care nu s-a lăsat înduplecată şi a menţinut pedeapsa de cinci ani de puşcărie faţă de golănasss.

După mai mult de două decenii el şi-a băgat piciorul şi în dosarul FNI, doar că, de această dată, piciorul i-a fost ţinut în braţe de procurorul de casă Irinel Păun, o ruşine a justiţiei din toate timpurile, cel care l-a scos pe SOV din acel dosar. „În ceea ce priveşte pe inc. Vîntu Sorin Ovidiu, având în vedere că, în prezent, acesta se află imobilizat în urma unei intervenţii chirurgicale, cercetările urmează să fie disjunse. Referitor la acest aspect, aratăm că inculpatul este cercetat şi în dosarul cu nr. 740/P/2004 al acestui Parchet, dosar în care, din motivele arătate, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, în scopul de a se stabili durata îngrijirilor medicale necesare vindecării şi dacă starea sănătăţii inculpatului permite deplasarea acestuia, în vederea participării la efectuarea unor acte de urmărire penală. Având în vedere indivizibilitatea dintre infracţiunile pentru care este cercetat inc. Vântu Sorin Ovidiu şi unele infracţiuni reţinute în sarcina inculpaţilor Vlas Ioan Maria şi Popa Nicolae, se va dispune disjungerea şi faţă de aceştia, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. La art. 23  din Legea nr. 21/1999 şi art. 290 C.pen., urmând ca toţi cei trei inculpaţi să fie cercetaţi într-o cauză separată“ – a decis Irinel Păun

care, prin disjungere, l-a scos pe SOV de sub urmărire penală

pentru infracţiuni pedepsite cu până la 15 ani de închisoare, şi l-a trimis în instanţă pentru infracţiuni minore care aveau, de altfel, să se şi prescrie graţie amânărilor şi tertipurilor folosite de Vîntu.
Concret, cum am mai arătat deja, pe 8 decembrie 2004, procurorul de casă Irinel Păun îl trimite în judecată pe Vîntu pentru infracţiunile de fals şi uz de fals, pedepsite cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă (cu prescriere specială de 7 ani şi jumătate de la comiterea faptei), una dintre ele fiind graţiată din 2002, după ce pe 7 decembrie 2004, deci cu o zi mai devreme, când Vîntu era bolnav!, decisese scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunile de înşelăciune şi asociere în vederea săvârşirii acestei infracţiuni, pedepsite cu până la 15 ani de închisoare.

Cu un procuror în buzunar şi cu un picior fracturat, Vîntu a reuşit atunci să scape de puşcărie şi să evite soarta Ioanei Maria Vlas, a lui Camenco Petrovici, Nicolae Popa şi a celorlalţi inculpaţi din dosarul FNI. Şi a fost bine. A fost aşa de bine că, acum, Vîntu vrea o reluare din acelaşi unghi favorabil. O reluare cu exact o săptămână înainte de întâlnirea cu nemiloasa judecătoare Camelia Bogdan.

Monşer, pentru că judecătorii s-au scumpit, cred că e cazul să-ţi cumperi un cărucior. Ai grijă să aibă cauciucuri de iarnă, să nu-ţi rupi, Doamne fereşte!, vreun alt mădular!

Dan Badea