Mafia sindicală vânează, pentru Vîntu, patrimoniul UGSR

Sorin Ovidiu Vîntu a preluat controlul liderilor sindicali pentru a-i folosi ca instrumente de şantaj la adresa guvernului, cînd interesele de afaceri i-o cer, şi pentru a-şi însuşi patrimoniul fostului UGSR, evaluat la aproximativ două miliarde de euro. Tentativa lui SOV de a prelua averea adunată vreme de un secol de către sindicatele din Romånia a debutat oficial în 2008 şi s-a derulat pe două direcţii fundamentale: în parlament, prin crearea cadrului legislativ şi în instanţă, prin reînfiinţarea UGSR. Personajul de bază folosit de el în Parlament este Ioan Chelaru, avocatul şi „custodele“ averii sale. Pista folosită în instanţă, pentru reînfiinţarea fostei UGSR, îl are drept cal troian pe un anume Ştefan Călinescu, reprezentantul a patru federaţii sindicale apropiate de Sorin Ovidiu Vîntu. Disperarea care l-a apucat pe SOV în urma presiunilor la care este supus de către magistraţi, care-l invită cu insistenţă să se prezinte în instanţă şi să clarifice implicarea lui în favorizarea infractorului Nicolae Popa, l-a determinat să-şi asmute „cåinii“ sindicali asupra guvernului Boc şi a preşedintelui Băsescu. Ultima „lătrătură“ sindicală a avut, astfel, loc săptămâna trecută, cånd Vîntu s-a refugiat la spitalul Floreasca pentru a se sustrage întålnirii fixate cu procurorii DNA.

Aşa se face că Dumitru Costin, unul dintre angajaţii lui Sorin Ovidiu Vîntu din Realitatea Media SA, a reuşit să scoată săptămåna trecută, în stradă, pentru un protest exclusiv politic, cåteva mii de sindicalişti manipulaţi, de la Automobile Dacia Mioveni. Fără să aibă vreo revendicare de natură sindicală, protestatarii argeşeni, cu salarii ce depăşesc salariul mediu pe economie, au strigat lozinci împotriva guvernului şi a preşedintelui Romåniei, pentru că aşa le-a spus liderul roşu de sindicat. Deşi pretextul organizării acţiunii de protest a fost noul cod al muncii, e greu de crezut că marionetele care zbierau, pe 25 ianuarie, în centrul oraşului Mioveni, ştiau ce modificări au fost aduse prin proiectul de lege.

Se vedea pe faţa lor că se află în pauză de masă şi că recită nişte lozinci cu care tocmai se îmbuibaseră, după ce fuseseră învoiţi pentru câteva ore de patronul fabricii Dacia-Renault. „Astăzi putem anunţa, de aici, de la Mioveni, că BNS deschide oficial conflictul de interese la nivel naţional. Apoi, vom începe să strângem semnături pentru greva generală la nivel naţional. Este singura cale pentru a scăpa de nişte oameni care îşi demonstrează răutatea, încrâncenarea faţă de propriul popor şi incapacitatea de a conduce o ţară“ – urla Dumitru Costin, fluturându-şi basca la Mioveni şi uitând de fişa postului şi de Codul muncii, confirmând astfel, ca un adevărat lider al opoziţiei, că nu doreşte revendicări sindicale, ci schimbarea puterii. Iată cum, manipulaţi cu uşurinţă, prin liderii de sindicat, muncitorii de la Dacia se dovedesc a fi doar o masă de manevră ce răspunde comenzilor unor mafioţi de la Bucureşti, deghizaţi în lideri de sindicat, lideri de partid sau moguli de presă. „În trei luni de zile Traian Băsescu trebuie să devină amintire în istoria politică a României, o aminitire tristă, dar o amintire“ – declara la sfârşitul lui septembrie 2010 Sorin Ovidiu Vîntu, „naşul“ liderilor de sindicat de la Bucureşti.

Au trecut de atunci exact patru luni, iar Vîntu, care nu şi-a îndeplinit obiectivul, a ajuns să se lovească disperat cu ciocanul în rotulă şi să se ascundă ca un laş prin spitale, de teamă să nu fie arestat. Protestul marionetelor sindicale este o piesă în puzzle-ul suspendării lui Traian Băsescu plănuite de frăţia mafiotă reprezentată de Vîntu-Voiculescu-Patriciu (VVP). Acesta este motivul real pentru care au fost scoşi în stradă proletarii pesedişti de la Dacia sau, cu o zi mai devreme, rezerviştii trădători ai sindicalistului bolşevic Dogaru, cei care au huiduit imnul de stat al României.

De ce doresc ei schimbarea lui Băsescu? Pentru că sistemul mafiot pe care l-au creat suferă. Mai mult, de când Traian Băsescu a încurajat Justiţia să-şi facă treaba, sistemul a început să se gripeze şi să mestece în gol. Dacă Vîntu, Voiculescu sau Patriciu doresc schimbarea prin forţă a premierului şi a preşedintelui României, pentru că, altfel, justiţia îşi va urma cursul, iar ei vor ajunge în puşcărie, ce interese au stăpânii sindicatelor? Este adevărat, câţiva dintre ei sunt cercetaţi pentru evaziune fiscală, în calitatea lor de administratori la Realitatea Media (Liviu Luca, Dumitru Costin, Iacob Baciu, Marius Petcu, Achille Duţu şi Ion Eftime), şi, pentru mânăriile de la firma lui Vîntu, au motive să se teamă pentru libertatea lor. Să fie însă acesta singurul motiv al transformării lor în locotenenţi ai mafiei PSD-PNL-PC? Ce interese au, în realitate, boierii sindicali care câştigă de zeci de ori mai mult decât membrii de sindicat pe care-i manipulează de câteva cincinale?

Ţinta boierului sindical: împroprietărire, bani şi putere

Dincolo de sumele încasate pe statul de plată – de unii dintre ei – sau pe uşa din dos a relaţiilor de afaceri – de alţii – de la Sorin Ovidiu Vîntu, patronul din umbră al boierilor sindicali, aceştia au două mari obiective fundamentale: intrarea în politică, pentru a participa direct, alături de marii rechini PSD, la furtul a ceea ce a mai rămas de furat, şi împărţirea patrimoniului fostei Uniuni Generale a Sindicatelor din România (UGSR). Intrarea în politică este, pentru cei mai mulţi dintre ei, deja asigurată. Oricum, nu mai sunt de multă vreme sindicalişti deoarece toţi, fără excepţie, sunt interesaţi de lupta politică şi nu de mişcarea sindicală. S-a văzut asta cu ocazia ultimelor proteste din categoria „Noi vrem respect!“ şi „Jos Băsescu!“. Până vor căpăta însă imunitatea dată de funcţia de parlamentar, de care s-au bucurat deja sau încă se bucură foşti lideri sindicali precum Miron Mitrea, Ion Rădoi, Victor Ciorbea, Georgiu Gingăraş, Ioan Andrei, Dumitru Chiriţă, Elena Sporea, Pavel Todoran, Marian Sârbu, Matei Brătianu etc. etc., boierii lui Vîntu luptă pentru împroprietărire. Luptă pentru uriaşul patrimoniu al UGSR, care se ridică la peste două miliarde de euro, dar şi pentru a legaliza fraudarea unei părţi însemnate a acestui patrimoniu. Dacă cineva ar verifica modul în care a fost jefuit, în ultimele două decenii, patrimoniul fostei UGSR de către liderii marilor confederaţii sindicale (Ciorbea, Mitrea, Hossu, Todoran, Costin etc.), ar constata că  majoritatea dintre ei sunt pasibili de puşcărie. Iată de ce, de trei ani, ei se chinuie să legalizeze furtul comis şi să preia ce a mai rămas de furat. Şi pentru că puterea actuală s-a opus şi se opune împroprietăririi lor, puterea trebuie schimbată.

Jefuirea patrimoniului UGSR

Jaful comis de boierii sindicali asupra patrimoniului UGSR nu mai este de mult un secret decât, poate, pentru procurori. Pentru că arhiva sindicatelor comuniste a fost şi a rămas ascunsă în seifurile CNSLR Frăţia, iar cele mai mari furturi au fost comise tot de liderii Frăţia, este de înţeles de ce nimeni nu ştie care este patrimoniul real al UGSR. Presa a semnalat deja câteva componente ale acestei uriaşe averi adunate în secolul trecut, dar niciodată n-a fost prezentată o situaţie exactă privind zestrea imobiliară a sindicatelor. În ianuarie 1990 ea era compusă, printre altele, din 4,7 miliarde de lei (330 milioane de dolari) şi 2 milioane de dolari în conturi la BNR şi BRCE, 21.000 de imobile din care 55 case de cultură, 19 cluburi sindicale, 17 case de odihnă şi tratament cu peste 25 de mii de locuri de cazare în 17 staţiuni, hoteluri, vile, sedii, peste 400 de apartamente, garaje, 4.920 de baze sportive, 98 de săli de sport, stadioane, 145 bazine de înot, 42 de bazine nautice, complexe sanatoriale, 50 de creşe şi grădiniţe etc. etc. Nu se ştie ce a mai rămas din toate acele imobile deoarece inventarul lor este ascuns de două decenii de către urmaşii lui Ciorbea şi Mitrea în speranţa că prin lege îşi vor şterge urmele. Mai întâi, liderii marilor confederaţii sindicale apărute la începutul lui 1990 şi-au împărţit banii din conturile UGSR, cele peste 330 milioane de dolari. Cei care au participat la împărţirea prăzii au fost, cum au dezvăluit recent reporterii PRO TV, Victor Ciorbea – liderul CNSLR -, Miron Mitrea – lider CSI Frăţia – şi Bogdan Hossu, liderul Cartel Alfa. CNSLR a primit 1,14 miliarde de lei şi 1, 01 milioane USD, Frăţia – 820 milioane de lei şi 580,47 mii USD şi Cartel Alfa – 667 milioane de lei şi 558,1 mii USD. În conturi au rămas atunci, „în indiviziune“, 770,4 milioane de lei şi 558,2 mii USD, bani care aveau să dispară şi ei la fel de rapid în conturile marilor confederaţii.
După jefuirea conturilor, au urmat imobilele. S-au vândut, ilegal, sute de apartamente, la preţuri modice, deşi ele nu erau proprietatea celor care le vindeau. Apoi au fost vândute diverse sedii, case de cultură sau hoteluri în aceleaşi condiţii ilegale, multe dintre ele chiar prin sfidarea flagrantă a legii.

Cum au furat bandiţii CNSLR Frăţia sediul Senatului

Cazul „sediului Senatului“, o clădire cu o imensă valoare, situată pe bulevardul Elisabeta, colţ cu str. Anghel Saligny, sectorul 5, este tipic pentru modul de operare al bandiţilor sindicali. Clădirea a adăpostit Clubul Austro-Ungar, iar în anii interbelici a fost sediul Senatului şi a fost apoi trecută în patrimoniul sindicatelor printr-un decret al regelui Mihai. Conform aceloraşi dezvăluiri de presă, deşi era în administrarea (deci nu proprietatea) CNSLR Frăţia, imobilul a fost vândut către firma Fracom SRL, în 1997, cu suma de 500 milioane de lei. Firma care a cumpărat imobilul aparţinea CNSLR Frăţia, iar cel care a făcut tranzacţia este Pavel Todoran, liderul de atunci al CNSLR. Hoţie mai clară ca asta, dar rămasă nepedepsită de lege, e greu de găsit. Todoran avea să devină ulterior parlamentar PSD, iar sediul Senatului avea să ajungă la nişte foşti generali KGB care controlează Banca Unirea (devenită Nova Bank). La fel a fost vândută baza de agrement din Ştrandul Floreasca, revendicată de ruşii de la TMK Reşita în cârdăşie cu un rechin imobiliar, Aristide Constantin Tănăsescu, devenit şi el coproprietar.

Casa de cultură a sindicatelor de la IMGB a fost vândută şi ea, abuziv, la pachet cu privatizarea întreprinderii. Dacă întreprinderea a fost vândută cu 500.000 de euro, Casa de cultură a valorat 2 milioane de euro. Jaful a continuat în ţară, unde zeci de imobile au fost vândute unor investitori privaţi. În Bistriţa s-au vândut ilegal atât Casa de cultură, cât şi Casa de oaspeţi a sindicatelor, de către acelaşi lider sindical din CNSLR Frăţia, cu susţinere la Bucureşti, Adolf Bloos. O altă dimensiune a jafului este exploatarea caselor de odihnă şi tratament de cele patru mari centrale sindicale, prin intermediul SIND România, o maşină de făcut bani pentru boierii sindicatelor. Nu se ştie unde se duc zecile de milioane de euro obţinute din exploatarea acestor vile, hoteluri sau staţiuni, deşi există informaţii că o parte din aceşti bani se regăsesc la partidul-stat de odinioară, PSD, acolo unde duc toate drumurile liderilor de sindicat. Pentru ca toate aceste tâlhării patrimoniale să rămână nepedepsite, boierii sindicali din parlament sau din afara lui luptă de câţiva ani să preia legal în proprietate patrimoniul fostei UGSR. Ei au iniţiat deja, prin intermediul unor parlamentari, un proiect de lege pe care l-au introdus în dezbatere în două sesiuni parlamentare şi care a fost respins de fiecare dată de PDL, dar şi, culmea!, de parlamentari ai PSD.

Legalizarea jafului UGSR a fost respinsă de PDL şi de Emil Boc

Bogdan Hossu a declarat, în septembrie 2010, că Sorin Ovidiu Vîntu încearcă de câţiva ani să pună mâna pe patrimoniul UGSR. „Vîntu încearcă şi acum să pună mâna pe patrimoniul sindical, pentru că este atractiv, este vorba de 500 milioane de euro“, a spus Hossu. Bazele afacerii au fost puse în 2006, a amintit Hossu, atunci când Vîntu i-a chemat la ordine pe liderii confederaţiilor sindicale „pentru a-i reuni într-o structură asociativă“ şi a le propune funcţii şi salarii foarte mari. El a reuşit atunci să şi-i treacă pe statul de plată de la Realitatea Media SA, gândită ca o televiziune a mafiei sindicale, pe câţiva dintre marii boieri sindicali: Liviu Luca (FSLI Petrom), Dumitru Costin (BNS), Marius Petcu (Sanitas – CNSLR Frăţia), Ion Popescu (Meridian), Achille Duţu şi Iacob Baciu (CSDR).

Bogdan Hossu avea dreptate. Mai mult, Sorin Ovidiu Vîntu a făcut chiar un pas uriaş pentru preluarea patrimoniului UGSR, atunci când şi-a desemnat interpusul din Senatul României, celebrul Ioan Chelaru, să iniţieze un proiect de lege în acest sens.

Pentru cei care nu ştiu, reamintim că parlamentarul de azi Ioan Chelaru este cel care i-a pus la adăpost lui Vîntu, în 2000-2001, întreaga avere. Avocatul Ioan Chelaru a preluat, atunci, Grupul Gelsor, aşa încât Vîntu rămăsese, oficial, sărac lipit. Asta pentru ca, pe de o parte, în eventualitatea tragerii sale la răspundere de către justiţie pentru megaescrocheria FNI, să nu-i fie executată averea, iar, pe de altă parte, să nu o împartă cu fosta soţie, Angelica Vîntu, de care tocmai divorţase. A decis, aşadar, să-şi plaseze afacerile pe numele avocatului Ioan Chelaru şi al altor locotenenţi, de la care avea să şi le recupereze ulterior, via paradisuri fiscale.

Ulterior, pătruns în Parlamentul României pe listele PSD, Chelaru şi-a urmat vocaţia lui de om de casă al lui Vîntu. Aşa se face că, în 2008, alături de senatorii Norica Nicolai, Doru Ioan Tărăcilă şi Nicolae Şerban, Ioan Chelaru a executat ordinul de a legaliza preluarea patrimoniului UGSR. Era prima încercare în acest sens.

Cei patru senatori au înaintat Biroului Permanent al Senatului, în iulie 2008, o „propunere legislativă privind retrocedarea patrimoniului sindical“. Este vorba despre proiectul de lege 645/2008, care a fost clasat destul de repede, pe 22 decembrie acelaşi an. În document nu se specifica retrocedarea patrimoniului UGSR către sindicate, ci către un organism (persoană juridică) ce urma a fi înfiinţată, Uniunea Naţională pentru Preluarea Patrimoniului Sindical. La fel, nu se preciza concret în ce consta averea fostei UGSR. Câteva luni după clasare, propunerea legislativă este reluată, în exact aceeaşi formă, de doi senatori PNL: Puiu Haşotti şi Emilian Frâncu.

Înregistrată cu numărul 320/17.06.2009 la Camera Deputaţilor şi L141/27.04.2009, propunerea legislativă a fost respinsă mai întâi de Senat, pe 15.06.2009, iar apoi de Camera Deputaţilor pe 22.09.2009. Atât în legislatura anterioară, cât şi în cea prezentă, punctul de vedere al guvernului Boc asupra acestui proiect de lege a fost categoric: „guvernul nu susţine adoptarea acestei propuneri legislative în forma prezentată“.

Dumitru Costin se dă de gol

Aşadar, de două ori, în două legislaturi diferite, ambele camere ale Parlamentului au respins proiectul de lege al mafiei sindicale. Asta l-a şi determinat pe Dumitru Costin, administrator la Realitatea Media SA şi lider sindical BNS, să răbufnească nervos, în 7 octombrie 2009, în ziua mitingului „Noi vrem respect“, din faţa Palatului Victoria. El şi-a exprimat indignarea că nimeni nu a informat opinia publică despre implicarea directă a Guvernului în respingerea iniţiativei legislative de retrocedare a patrimoniului UGSR. „Nimeni (din presă-n.r.) n-a vrut să dea informaţia că, în urmă cu două săptămâni, Guvernul României s-a prezentat la Parlament, la Comisia de Industrii şi Servicii a Camerei Deputaţilor, pentru a cere respingerea proiectului de lege privind retrocedarea patrimoniului sindical confiscat de comunişti şi ulterior de cei care au dat lovitura de stat în decembrie ‘89. Reuşisem să trecem legea prin Senat şi urma să treacă şi prin Cameră. Guvernul şi-a impus punctul de vedere. La pachet, PSD şi PDL au votat şi au respins această lege prin care mişcarea sindicală urma să-şi primească înapoi bunurile pe care le-a avut, aşa cum şi le-au primit toţi cei care au fost deposedaţi în mod abuziv. (…) Un patrimoniu consistent care se apropie probabil la vreo 2 miliarde de euro, pentru că vorbim de o mulţime de clădiri, de case, de hoteluri, de baze sportive“ – a declarat angajatul lui Vîntu şi al sindicaliştilor BNS.

Cartelul mafiot din Parlament forţează a treia legalizare a hoţiei

Ca şi când n-ar fi fost suficiente cele două iniţiative legislative respinse sau aflate în curs de a fi respinse, cartelul mafiot din Parlamentul României a lansat cea de-a treia ofensivă pentru retrocedarea patrimoniului. Motivul ofensivei PSD-PNL-PC este evident: urmau alegerile prezidenţiale, iar alianţa GRIVCO avea nevoie de sprijinul sindicatelor. Astfel, în paralel cu „propunerea legislativă privind retrocedarea patrimoniului sindical“, cartelul mafiot din Parlament a înaintat un alt proiect de lege, cu aceeaşi esenţă, dar cu nume diferit: „propunere legislativă privind regimul juridic al patrimoniului sindical din România“. De această dată însă, iniţiatorii sunt 20 de parlamentari, printre care s-au aflat Mircea Geoană, Dan Voiculescu, Ioan Chelaru, Matei Brătianu, Dumitru Chiriţă, Victor Ponta şi Viorel Hrebenciuc.

Proiectul de lege semnat de ei este mai elaborat decât celelalte, se ţine cont de propunerile consiliului legislativ, dar şi de alte observaţii anterioare. Pe 21 aprilie 2009 este depus la Camera Deputaţilor (camera decizională), iar pe 22 aprilie la Senat. După mai multe peripeţii prin comisii, proiectul este respins în Senat la două zile după ce Traian Băsescu este reales preşedinte al României, pe 8 decembrie 2009. Astăzi, el este trimis pentru raport la comisiile permanente ale Camerei Deputaţilor. Este de prisos să adăugăm că niciuna dintre iniţiativele legislative nu a anexat un inventar al patrimoniului UGSR, pentru că el se află bine ascuns în seifurile CNSLR Frăţia, controlată, prin Liviu Luca şi Marius Petcu, de Sorin Ovidiu Vîntu.
Ca un bonus electoral, până la retrocedare, parlamentarii PSD Viorel Hrebenciuc, Aurelia Vasile şi Dumitru Chiriţă au mai iniţiat un proiect de lege referitor la împropietărirea confederaţiilor sindicale cu sediile în care-şi desfăşoară activitatea. „Confederaţiile reprezentative la nivel naţional, semnatare ale contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010, pot primi în folosinţă gratuită, pe perioada existenţei confederaţiei sindicale, imobile aflate în domeniul public sau privat al statului şi în administrarea regiilor autonome, prefecturilor, instituţiilor publice de nivel naţional, judeţean sau local şi a autorităţilor publice centrale şi/sau locale“ – se arată în articolul 1 al proiectului de lege. Pomana sindicală a primit şi de această dată refuzul guvernului Emil Boc, pe motiv de neconstituţionalitate. În aceste condiţii, cum să nu-ţi doreşti schimbarea lui Boc şi a guvernului care nu înţelege nevoile acute ale mafiei sindicale? Iată, aşadar, patru lovituri succesive aplicate de micuţul Boc unor bivoli uriaşi cum sunt liderii sindicali, liderii alianţei GRIVCO, dar şi golănasssului care a tâlhărit peste 300.000 de români în megaescrocheria FNI. Este explicabilă, aşadar, furia dezlănţuită a derbedeilor sindicali care nu pierd nicio ocazie să-şi arate „respectul“ faţă de guvern şi de preşedinţie.

Gruparea „Călinescu“ a înfiinţat un nou UGSR pentru SOV

În paralel cu angajaţii oficiali grupaţi la Realitatea Media SA şi implicaţi în retrocedarea patrimoniului fostei UGSR, Vîntu trage sforile în acelaşi scop şi pe o altă pistă demnă de atenţie. Este vorba despre o grupare sindicală reprezentată oficial de un anume Ştefan Călinescu şi de care n-a auzit mai nimeni. Astfel, în 2008, când boierii sindicali luptau în Parlament pentru retrocedarea patrimoniului fostei UGSR, un „întreprinzător“ abil se lupta în instanţă să obţină recunoaşterea unei noi confederaţii sindicale numite Uniunea Generală a Sindicatelor din România (UGSR). Încerca să înfiinţeze un organism sindical al cărui nume să fie identic cu cel al unuia care nu fusese niciodată desfiinţat oficial: UGSR. Pentru aceasta, „sindicalistul“ Ştefan Călinescu n-a făcut decât să reunească sub aceeaşi umbrelă patru federaţii sindicale: Federaţia Sindicatelor din Construcţii de Maşini „15 Noiembrie“, Federaţia Sindicatelor Libere Medico-Sanitare şi Farmaceutice „Hipocrat“ (FSLMSF Hipocrat), Federaţia Sindicatelor Libere din Industria Alimentară (FSLIA) şi Federaţia Sindicatelor Libere din Unităţile Textile, Confecţii şi Pielărie, Cauciuc, Încălţăminte (FSLUTCPCI). O instanţă bucureşteană a admis pe 12 aprilie 2010, în urma unui recurs, cererea de acordare a personalităţii juridice Uniunii Sindicale de Tip Confederativ UGSR şi înregistrarea sa în Registrul Special al Federaţiilor şi Confederaţiilor Sindicale. Sigur, reprezentantul noii confederaţii nu a depus vreo dovadă din care să rezulte că noua UGSR are vreo legătură cu fosta UGSR, aşa cum au încercat unii să lanseze ca zvon, ci au înfiinţat doar o nouă entitate. „În dovedirea cererii petenta (UGSR – n.r.) a depus la dosar contractul de comodat nr. 50/10.05.2008, scrisoare de referinţă din 31.07.2009 privind contul de disponibilitate al U.G.S.R. la BRD Sucursala Academiei Bucureşti, procură specială autentică şi împuternicirea acordată dl. Ştefan Călinescu, sentinţele civile privind acordarea personalităţii juridice federaţiilor constituite în uniunea sindicală, hotărârea de modificare a denumirii Federaţiei de Construcţii Maşini Braşov, conform sentinţei civile nr. 34/1993“ – se precizează în motivarea deciziei civile nr. 474 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care se admite acordarea personalităţii juridice noii UGSR. Scopul înfiinţării Uniunii lui Călinescu este pare a fi acelaşi cu al boierilor sindicali, anume recuperarea patrimoniului fostei UGSR. Că în spatele lui Călinescu suflă Vîntu se poate observa dacă privim cu atenţie la cine sunt cei care controlează noua UGSR. Legăturile lui cu sindicaliştii de la Braşov („15 noiembrie“) sunt de notorietate, Vîntu implicându-se cu ani în urmă, pe timpul guvernului Năstase, în sprijinirea discretă a unor revendicări salariale ale acestora. A doua federaţie cu legăturile la Vîntu este Federaţia Sindicatelor din Industria Alimentară, condusă de o vedetă Realitatea TV numită Frumosu. Dragoş Frumosu. Sindicalistul ugsr-ist este un invitat permanent al televiziunii lui Vîntu. La fel ca Maria Grapini, reprezentanta patronatelor care fac corp comun cu cea de-a patra federaţie sindicală, FSLUTCPCI.

Petromservice i-a ridicat o vilă lui Petcu, boierul care controlează arhiva UGSR

Marius Petcu, preşedintele CNSLR Frăţia, este cel mai bogat dintre sindicalişti şi este secondat de locotenentul lui Sorin Ovidiu Vîntu, Liviu Luca. Preşedinte al celei mai mari confederaţii sindicale, Petcu este şi cel mai preţios dintre boierii sindicali. Deţine controlul celei mai mari părţi a masei de manevră proletare, dar şi arhiva fostei UGSR. Aşadar, el a şi fost recompensat pe măsură, veniturile din 2009 fiind de 504.000 de lei (cinci miliarde lei vechi), adică 10.000 de euro lunar! Veniturile provin de la Federaţia Sanitas (129.898 de lei), CNSLR Frăţia (86.781 de lei), IESS (8.700 de lei), OAMMR (82.354 de lei), SIND Romania (14.383 de lei) şi, evident, Realitatea Media SA (35.432 de lei). A mai câştigat pentru „Implementare proiecte“ cu finanţare europeană la CNSLR Frăţia încă 147.000 de lei. Nevastă-sa, Claudia, este vicepreşedinte al CNSLR Frăţia şi secretar general la Sanitas, că doar sindicatul este o mare famiglie, funcţii care i-au adus şi ei 87.000 de lei, dar şi proiecte cu finanţare europeană în valoare de 61.600 de lei. Este posesor al unei uriaşe averi, compusă din cinci terenuri ce totalizează 13.658 de metri pătraţi de intravilan (Ilfov şi Bucureşti) şi 7,9 ha teren agricol în Ilfov, un apartament în Bucureşti, o vilă de 267 mp în Ilfov şi o alta de 190 mp în Bucureşti, un autoturism Toyota, o motocicletă şi un ATV, bijuterii şi tablouri de 20.000 de euro, 325.000 de euro şi 10.000 de dolari deţinuţi împreună cu soţia în conturi bancare, este acţionar în cinci firme, dar şi administrator la societatea care are în folosinţă casele de odihnă şi tratament ale fostei UGSR, SIND România. În declaraţia lui de avere mai apare o „atenţie“ de 180.000 de euro primită în 2007 de la prietenii Vîntu-Luca, via PSV Company (fosta Petromservice), cu titlu de datorie pe termen lung (15 ani). În realitate, aşa cum declară lichidatorul PSV Company, „datoria“ este de fapt echivalentul lucrărilor de construcţie a vilei lui Petcu, din Bucureşti, lucrări realizate în perioada 2007-2008 de firma cuplului Vîntu-Luca. De ce i-ar fi ridicat Vîntu o vilă liderului CNSLR Frăţia? De ce nu?! Dacă nu el, atunci cine?… Cum să-l cointeresezi, altfel, decât făcându-i somnul lin şefului Frăţiei mafiote care doarme pe arhiva fostei UGSR?

Dan Badea