Aflând probabil că am cerut lămuriri suplimentare la această adresă, Nistorescu ne-a trimis un răspuns, cu manta, prin publicaţia arendată de la Vîntu: „Niciuna din părţile implicate în coliziune nu a redactat schiţa de la faţa locului. Ca atare, nu noi am plasat accidentul într-o altă intersecţie. Şi nici n-am efectuat expertize despre dinamica accidentului într-o intersecţie prin care doar am trecut“. Mutarea accidentului, de către Poliţie, într-o altă intersecţie, ne aduce aminte de bancul cu miliţianul care, găsind un mort pe strada Edgar Quinet şi neştiind cum să scrie în procesul verbal numele străzii a decis, scurt, mutarea mortului pe strada Academiei şi, deci, rezolvarea problemei. Numai că aici nu este vorba, nici pe departe, de prostie. Dacă Nistorescu are dreptate, şi poliţiştii din ministerul condus de liberalul Cristian David au falsificat voit probele din acest dosar, atunci avem de-a face cu un act de corupţie extrem de grav. „Ministerul de Interne nu este încă la nivelul la care ar trebui să fie, al unui stat european. Oriunde pui degetul apar elemente de corupţie!“ – a declarat, marţi, Traian Băsescu. Iată că până şi în dosarul lui Nistorescu dai peste un astfel de element. Asta pentru că e de presupus că orice poliţist ştie să scrie corect, în procesul verbal, „Lascăr Catargiu“, deci nu e vorba de prostie, ci de corupţie. Altfel, ce interes aveau poliţiştii liberalului Cristian David să falsifice probele din dosar? Cum şi-ar fi permis un poliţist, altfel decât la ordin, să facă greşit o schiţă a unui loc filmat din toate unghiurile la câteva minute de la momentul accidentului? Este deci exclusă o greşeală, mai ales că la mijloc era o persoană publică. De altfel, miza acestui dosar este alta decât s-a încercat să se acrediteze până acum.
Miza dosarului: puşcărie de la şase luni la trei ani
Deşi în mai multe articole de presă au apărut până acum afirmaţii conform cărora Nistorescu ar scăpa de puşcărie dacă ar cădea la pace cu victimele, situaţia este cu totul alta. Nistorescu riscă puşcăria, iar împăcarea cu victimele sale nu înlătură răspunderea penală. Fapta lui se încadrează la vătămare corporală din culpă prevăzută de art 184 alin 4 CP. Astfel, cum accidentul comis de Nistorescu a produs infirmităţi fizice permanente celor doi tineri aflaţi pe motocicletă în momentul impactului, iar fapta s-a produs ca urmare a încălcării regulilor de circulaţie, el riscă închisoare de la şase luni la trei ani. Aceasta este, deci, miza reală a tergiversării procesului şi a refuzului său de a găsi o cale de împăcare cu victimele. Se ştie că la sfârşitul anului trecut a existat o încercare a celor doi tineri schilodiţi pe viaţă de a obţine o sumă de bani care să le compenseze oarecum traumele suferite, dar multimilionarul în euro Nistorescu, tonomat de frunte al lui SOV, n-a fost de acord cu suma cerută, pretextând că nu are 50.000 de euro. S-o fi gândit că dacă tot riscă puşcărie n-are rost să-şi mai piardă banii aiurea. Fumigena „explicativă“ de ieri a lui Nistorescu vine după ce anul trecut el a mai lansat o fumigenă de proporţii, când a găsit un martor mincinos, Valentin Cosmin Constanda, care a declarat, ca radarul, că motociclistul pe care l-a lovit Nistorescu ar fi circulat cu 150 de km pe oră, ba mai mult, s-ar fi avântat, de la Stop, pe o singură roată. Presa a dezvăluit că, testat cu detectorul de minciuni, impostorul ar fi picat examenul, cu atât mai mult cu el însuşi ar fi fost implicat, în 2006, într-un accident de circulaţie asemănător. Aşadar, fumigena lui Nistorescu n-a ţinut.
Martor: Motociclistul n-avea motorul ambalat
Nici n-avea cum câtă vreme există martori oculari care au dat declaraţii chiar în seara accidentului sau, mai târziu, pe anumite forumuri de discuţii. Unul dintre martorii oculari din seara accidentului a axclus încă de atunci posibilitatea ca motociclistul să fi circulat cu viteză, adică, tradus, să fi avut motorul turat.
„... Că i-am spus, m-am dus la el şi i-am spus: bine mă, tu nu te uiţi când faci aşa ceva? Şoseaua e a lor… E a tuturor şoseaua, dom’le! Chiar aşa ceva n-am văzut!“, povestea pe un ton ridicat un cetăţean trecut de 50 de ani, în timp ce victimele se aflau trântite pe asfalt.„Cine-a greşit?“, l-a întrebat o voce. „(Cel) cu BMW-ul! A intrat pe scuar şi l-a lovit (pe motociclist) în plin. Nu s-a uitat, nu s-a asigurat când a făcut întoarcerea. În plin l-a luat că l-am văzut din staţie. N-avea motorul ambalat, că se aude, la o motocicletă se aude. Sunt un om de meserie, sunt subinginer auto. Se auzea că urlă motorul când îl turează… Deodată, buf! Mă, zic, ce naiba?… Când am văzut motocicleta sărind în sus! Stai să-i zic şi poliţistului!…“ – a afirmat martorul.
„Eram maşina din spatele X5-ului lui Nistorescu“
Pe 30 martie 2010, pe forumul de discuţii al unui cotidian central care a dezvăluit că Nistorescu şi-a găsit un martor mincinos, au apărut câteva comentarii ale unei persoane (nickname: Ghiuzel) care pretinde că s-a aflat, cu maşina, în spatele jeep-ului lui Cornel Nistorescu, cu câteva secunde înainte de accident. Şi el afirmă că vinovatul a fost Nistorescu care ar fi putut să evite impactul dacă frâna, aşa cum intenţionase iniţial. Iată declaraţia noului martor care a afirmat, atunci, că s-ar fi implicat dacă victimele mureau pentru că, altfel, „Nistorescu este extrem de potent financiar“ şi ar fi muşamalizat oricum toată povestea. Iată declaraţia acestuia:
„Pe 6 decembrie tocmai se dăduse drumul la luminile de Crăciun din centrul Capitalei şi cu încă trei persoane am ieşit cu maşina să le vedem. Eram pe Lascăr Catargiu, ne îndreptam înspre Piaţa Romană, dar foarte încet pentru că era foarte aglomerat. La un moment dat a început coloana de maşini să meargă şi am pornit şi noi, dar am fost nevoiţi să frânăm brusc pentru că în faţa noastră era un X5 care a frânat şi a făcut stânga peste partea din mijloc a drumului (spaţiu verde), în dreptul trecerii pentru pietoni. Imediat ne-am întrebat ce vrea să facă nesimţitu’ care se crede buricu’ pământului pentru că are X5 şi în secundele următoare am văzut ce avea să facă (la volan NISTORESCU şi lângă el cred că era băiatul lui).
Nici nu a apucat să coboare bine şi cu roţile din spate de pe scuar pe contrasens, deci d-abia intrase cu jumătate de maşină, a văzut motocicleta venind (pe motocicletă erau două persoane) şi a avut intenţia să frâneze, a şi frânat puţin, dar apoi a dat drumul la frână… şi maşina a mai înaintat cred că jumătate de metru. A fost suficient ca să se pună cu partea din faţă exact în faţa motocicletei care a lovit maşina în dreptul roţii din faţă, iar cei doi de pe motocicletă să fie aruncaţi în aer şi să aterizeze aproape de bordura de la marginea drumului. Totul s-a petrecut la 10 metri faţă de unde eram noi şi am văzut totul perfect. Nistorescu a apreciat greşit cât să lase maşina să iasă pe contrasens de pe scuar şi d-asta s-a întâmplat accidentul. O altă chestiune pe care am observat-o este că maşini pe contrasens nu prea erau, deci era motocicleta şi mult în spate erau maşini. Motocicleta nu avea 150 km la oră şi nu viteza motocicletei a cauzat accidentul, ci nesimţirea lui Nistorescu care s-a gândit el să sfideze pe toată lumea şi să nu aştepte ca noi toţi în coloană, ci să urce pe scuar. Judecată plăcută domnule Nistorescu. Din punctul meu de vedere sunteţi FOARTE vinovat. (…) Primul instinct ne spunea să ne implicăm şi în cazul în care se va încerca muşamalizarea cazului să intervenim… dacă cei de pe motocicletă mureau. Nu au murit şi oricum cazul se va termina, după părerea mea, cu o înţelegere între părţi. Nistorescu este extrem de potent financiar. Nici cei doi aflaţi pe motocicletă nu sunt uşă de biserică, în sensul în care au mai avut şi alte accidente de motocicletă“ – a afirmat martorul.
Aşteptăm încă răspunsul Poliţiei la întrebarea dacă au identificat şi aceşti patru martori din maşina din spate sau nu.
Ei bine, după cum am arătat, cazul nu se poate termina printr-o înţelegere între părţi, motiv pentru care l-am sfătui pe martor să meargă la Poliţie să declare ce a văzut pentru ca (de)formatorii de opinie de acest tip, adică indivizi complet lipsiţi de caracter, să nu mai aibă dreptul să otrăvească spaţiul public ci, doar, eventual, spaţiul restrâns al unei chilii în care să se reculeagă sau al unei celule.
Dan Badea