În urmă cu ceva timp, parcă intuind că preşedintele României nu mai poate face nimic, spuneam că eroii nu se nasc şi nu mor prin decret prezidenţial. Că, altfel spus, nu contează ce scrie unul sau altul pe Trosca, ci doar ce semnifică gestul făcut de el în ultima oră din viaţă.
Zilele trecute am constatat că, în pofida gestului prezidenţial, forţat de un şir de gesturi imbecile ale unor impostori agăţaţi de gâtul unor legi strâmbe, nu poţi schimba un simbol prin decret prezidenţial.
Lecţia de onoare ne-a fost predată, indirect, chiar de către SRI, instituţia în componenţa căreia se află Brigada Antiteroristă, unitatea de elită reprezentată de Gheorghe Trosca şi ceilalţi şapte luptători ucişi. Mesajul transmis de SRI a fost acelaşi cu mesajul pe care l-am transmis şi noi cu ceva timp în urmă. „Eroii nu au nevoie de „diplome“„ – scrie pe una dintre paginile ultimului număr al revistei SRI, „Intelligence“, sub flacăra unei lumânări care împarte, în două coloane, mari cât ABI-urile în care şi-au găsit moartea, luptătorii măcelăriţi pe pământ românesc la ordinul unui agent străin. Gestul, pe cât de discret, pe atât de nobil, făcut de conducerea SRI este un semn că, din punctul de vedere al simbolurilor cele mai valoroase ale luptătorilor antiterorişti, nimic nu s-a schimbat. Sacrificiul suprem simbolizat de Trosca şi ai lui rămâne pe acelaşi soclu în faţa căruia, pe 24 decembrie, se înclină „in memoriam drapelul de luptă al unităţii, ca semn de profund respect faţă de înaintaşi“.
Dan Badea