Acţiunile lui Elan la Realitatea nu ies la socoteală

Zvonul privind preluarea de către Elan Schwartzenberg a controlului postului de televiziune Realitatea TV a fost confirmat ieri, verbal, de omul de afaceri de origine israeliană şi de cei doi copii ai lui Sorin Ovidiu Vîntu, Ionuţ Codrin şi Ioana.

„Eu şi fratele meu am vândut toate acţiunile pe care le deţineam în Realitatea Media. Noul proprietar este Elan Schwartzenberg, iar din acest moment tatăl meu, Sorin Ovidiu Vîntu, nu mai este asociat în niciun fel în această afacere“ – a declarat Ioana Vîntu  în cadrul unei scurte conferinţe de presă.„Am cumpărat 90% din pachetul acţiunilor trustului Realitatea TV. Preţul este confidenţial, dar vă pot asigura că domnul Vîntu şi-a recuperat investiţia“ – a spus apoi, printre altele, Elan Schwartzenberg. El a mai declarat că a semnat contractul cu fiii lui SOV vineri după-amiază, dar că bătuse palma cu SOV încă de miercuri seara. Întrebat apoi dacă aceasta este „surpriza de luni“ anunţată de Vîntu pentru Traian Băsescu, Elan Schwartzenberg a spus că nu ştie.„Nu m-am văzut cu domnul Vîntu din momentul perfectării afacerii, miercuri seară, şi nu ştiu dacă aceasta este surpriza la care se referea“ – a adăugat el. Cu două excepţii notabile, întreaga lui declaraţie a fost fără cusur. A cumpărat pentru că îl interesează afacerea, are acces la „fonduri şi investiţii de 100 milioane de euro pentru a asigura funcţionarea Realitatea TV“,  respectă contractul de management încheiat cu Sebastian Ghiţă, dar nu este exclus ca, la un moment dat, să våndă la råndu-i Realitatea TV unui grup mai puternic („de ce nu Murdoch, care a mai cumpărat de la mine?“). Cele două anomalii ale discursului său se referă, primul, la o contradicţie logică, iar al doilea la un neadevăr. Astfel, după ce a declarat că nu se va implica în schimbarea de personal, el a spus că va schimba fundamental politica editorială a postului realitatea TV.„Doar un nebun ar putea intra mâine, făr’ niciun fel de raţiune, şi spune: hai să-i schimbăm pe cei de-acolo, hai să umblăm în grila de programe. (…) Proprietarul sunt eu, manager – domnul Ghiţă, Consiliul de Administraţie, pe toate acestea le voi evalua cu toată deschiderea şi constructiv“, a spus el, pentru ca apoi să adauge: „nu doresc ca această televiziune şi nu voi tolera să fie folosită ca pârghii pentru a obţine afaceri cu statul, nu doresc să fie folosită pentru a răstigni oameni sau pentru a proslăvi oameni“. 

Cele două fraze sunt contradictorii deoarece fără schimbarea tonomatelor care populează Realitatea TV (Corina Drăgotescu, Andreea Creţulescu, Oana Stănciulescu, Cătălin Striblea, Lidia Mitchievici, Cristina Şincai, Laura Chiriac, Ionel Dancă, Radu Soviani sau, mai nou, Elene Vijulie) este absurd să credem că acest post de televiziune nu va răstigni oameni (vezi cazul răstignitului de serviciu, Traian Băsescu) sau nu va proslăvi oameni (Crin Antonescu, Victor Ponta).

A doua fractură notabilă din discursul aşa-zisului „patron“ al Realitatea TV se referă la mărimea pachetului de acţiuni preluat după ce a bătut palma cu Vîntu. Dacă sâmbătă el a declarat pentru Realitatea TV că a preluat 92% din acţiunile firmei cipriote, Bluelink Comunicazione (Cyprus) Limited, ieri a declarat, surprinzător, că a cumpărat „90% din pachetul acţiunilor trustului Realitatea TV“. Cum pentru declaraţia de sâmbătă nu există o probă concretă, o vom lua de bună pe cea de ieri, care a fost înregistrată de reportofoane şi de camerele de luat vederi. Conform propriilor declaraţii, Schwartzenberg a preluat acţiunile celor doi copii ai lui Vîntu care controlează, prin offshore-ul Bluelink Comunicazione (Cyprus) Limited, societatea Realitatea Media SA. Cei doi au declarat pe proprie răspundere la CNA că în aprilie a.c. deţineau împreună 90,9091% din părţile sociale de la Bluelink Comunicazione, restul de 9,09 fiind deţinute de un alt paravan al lui Vîntu, Vitalie Dobîndă.

Conform ultimelor date de la Registrul Comerţului, ca urmare a unei majorări de capital făcute tot la începutul lui aprilie a.c., offshore-ul Bluelink Comunicazione (Cyprus) Limited deţine 86,5138% din părţile sociale de la Realitatea Media. Prin urmare, dacă Schwartzenberg a cumpărat doar acţiunile copiilor lui SOV, atunci presupunând că aceştia şi-au declarat corect la CNA participaţia din offshore-ul cipriot, rezultă că el nu putea să preia decât 78,6489% din Realitatea Media SA. Ca să ajungă la 90% el ar fi trebuit să preia acţiuni şi de la ceilalţi asociaţi, adică de la PSV Company SA (7,5557), FSLI Petrom (5,4233%) sau/şi Global Video Media SA (0,507%).

Cum se poate observa el are nevoie de un pachet de 11,4% părţi sociale pe care nu le poate obţine dacă, spre exemplu, PSV Company nu vinde şi vând ceilalţi doi acţionari. Pentru confirmare, am sunat la Arin Stănescu, preşedintele administratorului judiciar al PSV Company (RVA Insolvency Specialist SPRL), pe care l-am întrebat dacă i-a vândut lui Elan Schwartzenberg acţiunile deţinute la Realitatea Media SA. „Nu le-am vândut. S-a făcut doar o majorare de capital, dar noi n-am vândut nimănui“ – a declarat Arin Stănescu. Am sunat, la fel, şi la FSLI Petrom, iar o doamnă nervoasă, care a refuzat să spună cum se numeşte şi să ne facă legătura cu preşedintele Liviu Luca, ne-a spus că din câte ştie ea nu s-a vândut. „Din câte ştiu eu nu s-a vândut nimic“ – ne-a spus sindicalista nervoasă a lui Luca. Prin urmare, oricum ai socoti, nu ies cele 90% declarate de Elan Schwartzenberg. Ar ieşi socoteala doar dacă fiii lui SOV au preluat şi acţiunile lui Vitalie Dobândă, iar FSLI ar fi vândut şi el acţiunile deţinute.

Numai că Schwartzenberg n-a spus nimic despre vreo preluare a acţiunilor de la FSLI Petrom, iar cum Liviu Luca n-a fost de găsit ca să confirme dacă a vândut pachetul de acţiuni, declaraţia omului de afaceri româno-israelian rămâne sub semnul întrebării. Contactat telefonic pentru a lămuri această chestiune, Elan Schwartzenberg a refuzat să ne spună de la cine a preluat el 90% din trustul Realitatea TV. „Am o mare rugăminte la dvs. Dacă n-aţi fost la conferinţa de presă unde a fost toată presa din România, vă uitaţi deseară la Realitatea. Eu prefer să-mi fac audienţă la mine. Vă urez o zi plăcută!“ – ne-a spus, scurt, Schwartzenberg.

Cacealmaua

De altfel, după opinia mea, întreaga poveste a vânzării trustului Realitatea TV este o mare cacealma de-a lui Vîntu, o dezinformare făcută cu acte în regulă, Elan Schwartzenberg fiind, cred eu, doar un paravan ca atâtea altele. Cu menţiunea că întreaga construcţie care urmează este pur ipotetică, bazată pe modul de lucru folosit în ultimii ani de SOV, prezint câteva elemente ale scenariului din spatele acestei vânzări. Aşadar, zvonul privind vânzarea Realitatea TV a fost lansat sâmbătă, pe un site controlat de Corina Drăgotescu (ImpactNews), şi a fost rapid preluat de presă devenind o ştire de prima pagină chiar înainte de a fi confirmat de vreo sursă. „Elan Schwartzenberg a preluat controlul Realitatea TV“, spunea zvonul. Credibilitatea acestei „ştiri“ a fost pregătită printr-o declaraţie făcută, cu o zi mai devreme, chiar de către autorul scenariului, Sorin Ovidiu Vîntu. Vineri, mogulul aflat în drum spre puşcăria unde urmează să-şi petreacă definitiv 29 de zile de arest, a creat un generos orizont de aşteptare pentru o asemenea „dudă“, după ce a anunţat că i-a pregătit, pentru luni, o surpriză preşedintelui Traian Băsescu, autorul real al arestării sale. Şi a urmat ştirea referitoare la vânzarea societăţii ce deţine controlul Realitatea Media SA, Bluelink Comunicazione (Cyprus) Limited.

„Dacă se aude că nu mai am Realitatea, procurorii o să procedeze cum procedează cu cârnăţarii“

Ce interes ar avea însă Vîntu să vândă Realitatea TV, tocmai acum când este inculpat într-un dosar penal şi cercetat în mai multe alte dosare pentru infracţiuni din sfera criminalităţii organizate, precum şantaj şi spălare de bani? Cum să vândă el exact instrumentul cu care a speriat sau şantajat ani de-a rândul oameni politici, oameni de afaceri, demnitari sau înalţi funcţionari ai statului? Cum să mai fie el tratat altfel decât un şmenar dacă vinde sperietoarea de sticlă?
Pe 9 decembrie 2009, la câteva zile după ce pierduse la mustaţă controlul instituţiei prezidenţiale şi se zvonise că Patriciu ar fi cumpărat Realitatea TV, Vîntu a făcut un adevărat tur de forţă pentru a combate zvonul menit să-l transforme din samsar prezidenţial, care se pupă pe gingii cu Mircea Geoană, într-un cârnăţar de valutist ordinar. Iată ce dialog avea el atunci cu unul dintre soldaţi:

Aşadar, dacă la un simplu zvon s-a cerut la interviu, speriat că-şi pierde „credibilitatea“ când încă nu fusese strâns serios cu menghina de justiţie, cum să fie el de acord cu vânzarea tocmai acum, când are mai mult ca oricând nevoie de sprijin mediatic? Este, prin urmare, absurd să crezi că el a înstrăinat Realitatea TV. Cei care invocă lipsa acută de bani a lui SOV greşesc, deoarece el încă mai deţine destule proprietăţi cu care poate depăşi, cel puţin pentru o vreme, impasul în care se află. Spre exemplu, când a anunţat că va rezilia contractul de management încheiat cu firma lui Sebastian Ghiţă şi a fost întrebat cu ce va finanţa apoi postul de televiziune, SOV a răspuns că va recurge la rezervele imobiliare. El s-a referit, desigur, la imperiul imobiliar controlat prin societatea Imobiliar Network 2002, fosta Gelsor Network, pe numele căreia sunt trecute atât vilele sale din Corbeanca şi strada Paris, cât şi fostele sedii ale Gelsor, nevândute încă, rămase din anii de glorie ai escrocheriei FNI.

Elan: „Vîntu a vândut Realitatea ca să se bucure de viaţă“

La începutul lunii aprilie, lui SOV nici nu-i trecea prin cap să vândă. În aceste condiţii, de ce, trei săptămâni mai încolo, şi-ar fi înstrăinat singurul mijloc recunoscut deja de influenţă şi putere? Întrebat de ziarişti de ce i-ar fi vândut Vîntu acţiunile de la RTV, Schwartzenberg a răspuns ironic: „Cred că domnia sa a considerat că a venit un moment în care trebuie să se bucure de viaţă“. Sigur, a bătut palma miercuri, dar vineri, când s-a semnat contractul, Vîntu nu putea să se bucure de viaţă decât în arest. Pentru că între timp, conflictul cu Sebastian Ghiţă a evoluat cum, poate, nu şi-au dorit cei doi parteneri de contract, Vîntu fiind arestat preventiv pentru 29 de zile. Numai că, aşa cum am mai spus, acesta este tocmai un motiv destul de serios să nu vândă postul tv câtă vreme, cum a dovedit-o deja, el are suficient de mulţi pekinezi bine hrăniţi şi antrenaţi să latre zi şi noapte pe sticla televizorului în apărarea stăpânului, de la Hurezeanu şi Chirieac la Nistorescu şi Drăgotescu.
După părerea mea, tranzacţia cu Schwartzenberg este tipică stilului de afaceri al lui Sorin Ovidiu Vîntu. Vinde azi, de faţadă, ca să cumpere mâine. El n-a lucrat eficient decât prin paravane sau intermediari cum au fost Ioana Maria Vlas, Nicolae Popa, Liviu Luca, Octavian Ţurcan, Vitalie Dobîndă ş.a. Când a lucrat „la vedere“ n-a făcut-o decât fie forţat de presă, care i-a dezvăluit implicarea, fie pentru că mentalitatea de şantajist i-a impus un asemenea mod de lucru. Deocamdată, câtă vreme mandatul de arestare al mogulului nu mai poate fi atacat oricât de tare ar hămăi pekinezii lui de la Realitatea TV, el se poate juca de-a vânzarea televiziunii, pentru că tot n-are ce face. Contează mai puţin ceea ce doreşte să obţină prin această stratagemă câtă vreme schimbarea de acţionariat nu va fi luată în seamă. Iată de ce cred eu, în prostia mea, că surpriza anunţată de mogulul mitoman este doar o cacealma neinspirată.

Dan Badea