Categorie: 
ANAF a descoperit recent, în urma unui control financiar efectuat la Compania Naţională „Aeroporturi Bucureşti“ (CNAB) SA, un prejudiciu de peste 52 milioane de euro, înregistrat doar în ultimii cinci ani, ca urmare a unor grave nereguli rezultate prin încălcarea reglementărilor legale privind încheierea contractelor de închiriere şi de asociere în participaţiune, prin prelungirea ilegală, cu acte adiţionale în cascadă, a majorităţii contractelor încheiate de-a lungul timpului, prin neconversia, vreme de cåţiva ani, a tarifelor din dolari în euro la unele taxe aeroportuare sau chiar contracte de închiriere, etc. etc.
ANAF: Proces verbal de control financiar la Aeroportul Otopeni
ANAF: Proces verbal de control financiar la Aeroportul Otopeni (pag.2)
Vinovaţi pentru dezastrul de la fosta Companie Naţională „Aeroportul Internaţional Henri Coandă – Bucureşti“ SA sunt cei care au condus-o vreme îndelungată ca pe o moşie personală, doi dintre ei fiind fostul director general Gabriel Ţară şi actualul director general Tudor Jidav, persoane care au menţinut şi continuă să menţină şi să coordoneze, în tandem, mafia de pe aeroportul Otopeni.
O mafie care, dincolo de faptul că a păgubit şi păgubeşte compania de stat cu zeci de milioane de euro, îi jefuieşte sistematic pe toţi cei care pătrund în incinta aeroportului Otopeni şi sunt constrånşi să plătească de zece ori mai mult pentru o sticlă de apă, un sandvici, sau o cafea, preţurile pentru produsele de strictă necesitate fiind aici mai mari decåt pe orice alt aeroport din lume. Astfel, o cafea costă aici 2-3 euro, la fel ca o sticlă de apă plată de 500 ml (preţul în magazin este de 0,2-0,4 euro). Pe de altă parte, în aeroportul Otopeni nu se pot consuma decåt produse Coca Cola, ţigări BAT (British American Tobacco), sau cafea Lavazza doar pentru că există contracte de exclusivitate încheiate de distribuitorii acestor produse cu firmele de casă ale lui Ţară şi Jidav (Alpha Rocas, Millenium etc), societăţi care controlează monopolist aeroportul, aspecte care din motive care ne scapă n-au intrat încă în atenţia Consiliului Concurenţei.
Cum se ştie, publicul călător al CNAB are caracteristicile unui segment de piaţă în conformitate cu legea Concurenţei, ba, mai mult, este un tip de public captiv care nu are alternative odată intrat în Aeroport, în afara ofertei din această locaţie care, din multe puncte de vedere, poate fi asimilată unei instituţii de interes public. Deocamdată, compania s-a aflat vreme de mai bine de o jumătate de an în atenţia ANAF, care a descoperit jaful practicat de cei care au condus-o începând cu ianuarie 2005.
CNAB, care funcţionează din februarie anul trecut, s-a înfiinţat în baza unei hotărâri de guvern din 2009, prin fuzionarea companiilor ce deţineau cele două aeroporturi internaţionale din Bucureşti, „Henri Coandă“ (Otopeni) şi „Aurel Vlaicu“ (Băneasa). Compania, care are un rol strategic de interes naţional şi deţine poziţia de lider în gestionarea traficului aerian al ţării, a atras în ultimii 20 de ani investiţii pentru dezvoltare şi modernizare de aproximativ 300 milioane de euro, başca uriaşa investiţie din cadrul programului de dezvoltare al infrastructurii aeroportuare pentru perioada 2007-2019, estimată la 450 milioane de euro. Mare parte din fondurile sustrase s-au scurs însă în buzunarele clientelei celor care au condus Aeroportul Otopeni, controlul finalizat recent de ANAF identificând cu precizie găurile prin care s-au volatilizat banii, responsabilii fiind, invariabil, separat sau în tandem, aceiaşi: Gabriel Ţară (director general şi preşedinte CA), Tudor Jidav (director general adjunct şi director general începând de la jumătatea lui 2009), Ştefan Ţonea (director comercial), Violeta Cârstoveanu (director general adjunct economic), Gabriel Stoe (director economic), Mihai Băşulescu (director general adjunct la începutul anilor 2000) etc. etc.
Mai mult de jumătate din bani s-au dus în conturile UTY şi Romprest
Controlul ANAF a radiografiat astfel, la centimă, pierderile suferite de compania-mamă a Aeroportului Otopeni pornind de la acordarea cu dedicaţie, la începutul anilor 2000, fără licitaţie, a unor contracte de zeci de milioane de euro pentru societăţi de casă ale PSD, precum Romprest şi UTY, umflate şi prelungite apoi pe aproape două decenii prin acte adiţionale ilegale, continuând apoi cu alte zeci de astfel de acte adiţionale adăugate la fiecare dintre contractele de închiriere sau asociere în participaţiune cu firme ai căror patroni au reuşit să cointereseze conducerea companiei. Aşa cum vom arăta într-unul din numerele viitoare ale cotidianului nostru, şpăgile despre care se vorbeşte, în legătură cu unele dintre firmele de casă ale conducerii companiei, se ridică la milioane de euro anual, bani care s-au împărţit sau/şi se împart în cadru restrâns, pe filiere cunoscute, între directori din companie şi minister.
Până atunci însă prezentăm, pe scurt, câteva dintre concluziile de fond ale controlului ANAF. Gaura de peste 50 milioane de euro identificată de inspectorii financiari a fost făcută pe două mari paliere.
Primul se referă la diminuarea veniturilor prin încălcarea reglementărilor legale şi a dispoziţiilor conducerii companiei (AGA şi CA – de regulă din perioadele anterioare „conducerii“ responsabile), paguba ridicându-se la 71,9 milioane de lei (aproximativ 18 milioane de euro).
Cel de-al doilea palier vizează cheltuielile efectuate de companie prin contracte şi acte adiţionale încheiate fără respectarea prevederilor legale, filieră pe care a fost identificată o pierdere de două ori mai mare, adică de 137,1 milioane de lei (34,2 milioane de euro).
În primul caz, cel referitor la diminuarea veniturilor, pierderile identificate au fost cauzate de mai multe nereguli cum sunt: „încălcarea reglementărilor legale şi administrarea şi gestionarea incorectă a intereselor companiei“, prin unele contracte de închiriere (1,3 milioane de lei) sau de asociere în participaţiune (2,725 milioane de lei), „diminuarea veniturilor minime garantate în unele contracte de asociere în participaţiune prin încheierea de acte adiţionale“ (3,188 milioane de lei), „diminuarea veniturilor prin nerespectarea Hotărârii nr.2/27.02.2003 a Adunării Generale a Acţionarilor privind conversia tarifului din dolari în euro“ (58,144 milioane de lei) sau „diminuarea veniturilor companiei datorită închirierii de spaţii identice la tarife diferite“ (89.300 lei).
În ceea ce priveşte cheltuielile făcute prin contracte şi acte adiţionale nelegale, care se ridică la peste 137 milioane de lei, 99,94% dintre ele au fost produse în relaţia cu două societăţi care au parazitat la extrem compania: Romprest Service şi UTY (Italy şi Systems), separat sau în diverse asocieri.
Astfel, Romprest Service, controlată şi administrată de celebrul PSD-ist Florian Buşcă, devenit ulterior, după schimbarea numelui, Florian Walter, a produs doar prin două contracte încheiate în nume propriu o pagubă de 42,6 milioane de lei (10,6 milioane de euro), iar în asociere cu alte câteva firme o pagubă 4,8 milioane de lei (1,2 milioane euro). În ceea ce priveşte societatea UTY, cu formele derivate UTY Systems şi UTY Italy, gaura totală produsă este de 89.164.201 lei (aprox. 22,29 milioane de euro), adică mai mult de o treime din gaura totală descoperită de ANAF la Otopeni pentru perioada ianuarie 2005-decembrie 2009.
Culisele acestor contracte şi modul în care ele au fost prelungite ilegal de stăpânii corupţi de pe Otopeni fac parte dintr-un material separat pe care-l vom publica într-unul din numerele viitoare.
Cauzele jafului de la Otopeni
Controlul ANAF a identificat, dincolo de imensa gaură de peste 52 milioane de euro, numeroasele cauze care au generat-o. Printre acestea sunt
„nefundamentarea şi/sau fundamentarea defectuoasă a deciziilor de încheiere a unor contracte de închiriere, de asociere în participaţiune, de prestări servicii şi de achiziţii publice;
nefundamentarea tarifelor stabilite în contractele şi actele adiţionale privind închirierea de spaţii, asocieri în participaţiune;
nefundamentarea deciziilor şi în consecinţă practicarea de tarife diferite pe criterii convenite numai de companiei;
neaprobarea de Consiliul de Administraţie a majorităţii contractelor şi actelor adiţionale încheiate la acestea, prin nerespectarea HG nr.522/1998, republicată, privind statutul Companiei Naţionale Aeroportul Internaţional Henri Coandă;
neaplicarea şi/sau aplicarea cu întârziere a hotărârii AGA nr.2/2003, privind conversia tarifului din dolari în euro;
folosirea unor metode netransparente de închiriere a unor spaţii, prin încredinţare directă, contrar reglementărilor legale şi corespondenţei transmise de Ministerul Transporturilor;
lipsa de transparenţă în încheierea contractelor;
îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu de către personalul din cadrul serviciilor comercial, investiţii, financiar, achiziţii;
efectuarea unor cheltuieli şi a unor plăţi pentru perioade trecute, prin încheierea unor acte adiţionale fără respectarea prevederilor legale;
practici neconforme cu reglementările legale în vigoare în domeniul închirierii unor spaţii, asocierii în participaţiune, achiziţiilor publice;
renegocierea tarifelor unor contracte s-a făcut la intervale de timp mari (4-6 ani), deşi modificarea perioadei de valabilitate a contractelor (schimb valutar) s-a făcut la intervale mici de timp (de 5-10 ori pe an);
urmărirea defectuoasă a derulării unor contracte de asociere a determinat diminuarea unor venituri cuvenite companiei;
existenţa unor disfuncţionalităţi între diferitele structuri ale companiei cu atribuţii de contractare şi urmărire a derulării contractelor încheiate, în defavoarea intereselor companiei;
deciziile luate de conducerea companiei, care au condus la admistrarea defectuoasă a unor active ale companiei, cu consecinţe în diminuarea veniturilor realizate, răspunderea revenind managementului companiei din perioada 2005-2009;
nerealizarea sarcinilor asumate, referitoare la îndeplinirea atribuţiilor faţă de companie; funcţionarea defectuoasă a controlului managerial (control financiar preventiv, control financiar intern şi auditului intern);
neacordarea vizei de control financiar preventiv pe contractele şi actele adiţionale încheiate în perioada 2005-2009, în conformitate cu Normele interne aprobate prin deciziile directorului emise în baza OMFP nr.522/2003 pentru aprobarea normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului preventiv şi nefurnizarea informaţiilor necesare pentru fundamentarea deciziilor şi exercitarea controlului adecvat al activităţii“.
Am prezentat întreaga listă a deficienţelor constatate deoarece ea ne va fi utilă mai încolo, când vom prezenta modul în care au fost încheiate şi prelungite prin acte adiţionale nelegale contractele prin care câţiva derbedei care au administrat compania, în cârdăşie cu câţiva oameni de afaceri veroşi care au cotizat la greu pentru binele lor, au produs o gaură contabilizată la peste 50 milioane de euro.
O gaură la vedere, pentru că, în realitate, pierderile sunt mult mai mari, controlul ANAF vizând doar jaful practicat în ultimii cinci ani.
Cât priveşte datele privind nucleul mafiot din fruntea companiei, precum şi relaţiile cu firmele de casă plantate în incinta Aeroportului Otopeni, toate acestea vor fi prezentate într-unul din numerele viitoare ale cotidianului nostru. Până atunci, amintim doar că după încheierea unor contracte de consultanţă şi asociere în aceeaşi zi, cu aceleaşi societăţi, cărora li s-a pus pe tavă monopolul spaţiilor comerciale din incinta Aeroportului Otopeni, unul dintre directorii companiei, care a semnat contractele, s-a transferat de la CNAB, pe acelaşi post, la firma pe care a favorizat-o. Asta, conform surselor noastre, ca să urmărească traseul corect al şpăgii.
Dan Badea