Categorie: 
Voiculescu a cerut demiterea Procurorului General
Aşa a apărut, pe 6 aprilie a.c., petarda referitoare la transmiterea de către Codruţa Kovesi, către un jurnalist de la Evenimentul Zilei, a rechizitoriului lui Vîntu. De unde ştia ciutacul VC că „scurgerea de informaţii“ provenea de la Kovesi? Din interceptarea unui e-mail transmis de la adresa kovesi@mpublic.ro, folosită de Procurorul General, e-mail transmis pe adresa jurnalistului cu pricina.
Deşi explicaţia oficială a acestei presupuse corespondenţe dintre Codruţa Kovesi şi jurnalistul EvZ a fost că adresa prezentată fusese folosită şi de unul dintre consilierii Procurorului General, în paralel cu cea cunoscută de întreaga presă, pentru a răpunde prompt solicitărilor tuturor reprezentanţilor presei, SOV fiind un subiect arzător la ordinea zilei, ciutacul lui Voiculescu a prezentat lucrurile ca fiind o execuţie a lui Vîntu, de către Kovesi.
De ce-ar fi vrut Kovesi să-l „execute“ pe inculpatul Vîntu, după ce prin rechizitoriul lui Marius Iacob Vîntu era deja executat cu propriile sale arme, nu ni se spune. Ciutacul lui Voiculescu spune însă altceva, dezvăluind sensul ascuns al demersului său. „Mai are rost rost să-i cerem demisia doamnei Kovesi?“ – întreabă el, retoric, scărpinându-şi neoronul agitat. „Vom vedea!“ – conchide apoi, pe un ton ameninţător. Asta era pe 6 aprilie.
La mai puţin de două săptămâni de la diversiunea ciutacului, pe 18 aprilie, Dan Voiculescu avea să iasă în faţă şi să încerce să finalizeze diversiunea începută de negrişor. Prin urmare, înarmat cu o scrisorică ticluită probabil în laboratoarele lui din strada Gârlei nr.1, Voiculescu participă la şedinţa Biroului permanent al Senatului condusă de amicul Mircea Geaonă, preşedintele Senatului. Scopul lui Voiculescu era ca în baza dezvăluirii ciutacului VC să ceară de la tribuna Senatului, cum am spus, revocarea Procurorului General Kovesi, ca şi când aceasta ar fi fost un ciutac angajat pe moşia Crescent. „ La punctul 6 din ordinea de zi avem o scrisoare din partea domnului vicepreşedinte Dan Voiculescu cu privire la o declaraţie a Senatului solicitând revocarea doamnei Laura Codruţa Kovesi din funcţia de procuror general pe tema încălcării principiilor de imparţialitate şi legalitate în ceea ce priveşte cercetarea penală“ îl introduce pe ordinea de zi Mircea Geaonă, pe amicul Voiculescu.
„Asta (chestiunea/scrisorica/cererea ñ n.red) este către Biroul permanent“, intervine autoritar Voiculescu. „Care este părerea Biroului permanent? Este de acord, nu este de acord?“ – explică el.
Căldură mare, monşer
Dialogul care urmează pare rupt din Caragiale.
Senatorul Alexandru Pereş încearcă să afle date despre chestiunea/ scrisorica/cererea lui Voiculescu:
Alexandru Pereş: Eu nici nu ştiu despre ce este vorba. Am citit, în 6 aprilie 2011, informaţia referitoare la ce?
Dan Voiculescu: Ce scrie acolo.
Alexandru Pereş: Dar spuneţi care este dosarul?
Dan Voiculescu: Citiţi mai departe, domnule coleg.
Alexandru Pereş: Am citit tot, dar nu ştiu ce dosar, cine este persoana, care este societatea, întreprinderea.
Verestoy Attila (intervine explicativ): Dosarul.
Alexandru Pereş: Nu mi-a spus despre ce dosar este vorba.
Frunda Gyorgy: Nu are importanţă.
Alexandru Pereş: Staţi puţin ca să mă lămuresc despre ce dosar este vorba“.
După acest dialog introductiv cu privire la hermeneutica unui dosar care, cu siguranţă, nu era cel de turnător la securitate al lui Dan Voiculescu, se trece dezbaterea pe fond a chestiunii care începuse să ardă. Din start, cel care s-a opus demersului lui Voiculescu a fost Frunda Gyorgy. El l-a pus imediat la colţ pe diversionist.
„Nu poate Parlamentul, Senatul sau Camera Deputaţilor, domnul Voiculescu sau eu, în mod oficial, să ceară să fie schimbată doamna Kovesi, X sau Y. Nu pot să fac treaba asta, constituţional. Dacă domnul vicepreşedinte al Senatului doreşte treaba aceasta, în nume propriu, poate face demersurile legale. Dar să vin eu în plenul Senatului cu un dosar X în care nu ştiu cine şi nu ştiu de ce este acuzat pentru scurgere de informaţii… nu ştiu în dosarul respectiv, dar în general, nu pot să fac treaba aceasta într-un stat de drept, nici în România de azi. Dacă doriţi, puteţi să ridicaţi problema. Eu mă voi opune pentru că făcând aceşti paşi succesivi, crezând că putem să intervenim din punct de vedere al Parlamentului – am făcut şi în alte domenii economice ñ ştirbim ceea ce numim stat de drept. Trebuie să-l întărim, nu să-l ştirbim“ – a spus Frunda Gyorgy.
Văzând că planul lor diversionist este pus în pericol de udemeristul încăpăţânat, Geoană a intervenit brusc: „Conţinutul este important, dar nu este tema discuţiei noastre. Este o propunere de declaraţie a Senatului României, asta avem în faţa noastră, pe o speţă oarecare“ – începe pledoaria cel care a ratat, la mustaţă, pupatul pe gingii cu Sorin Ovidiu Vîntu. „Domnul Voiculescu ne face o propunere regulamentară, în care sugerează o declaraţie politică cu privire la acest subiect. Şi întrebarea este dacă Biroul permanent achiesează la această solicitare, evident, plenul fiind cel care este suveran. Eu nu o văd ca o ingerinţă, pentru că este o declaraţie politică, până la urmă“ – minte el şiret, cu nesimţire diplomatică.
Doar datora totul lui Voiculescu şi Vîntu, cei care l-au umflat cu toate pompele tonomatelor din dotare.
Intervine însă, din nou, udemeristul Frunda, care i-o retează scurt spunându-i că propunerea lui Dan Voiculescu este anti-constituţională. „A aduce o declaraţie politică în care eu să condamn, să trag la răspundere, să propun tragerea la răspundere – şi pot nuanţa mult – a procurorului şef al României are efecte, chiar dacă nu sunt juridice. Are efecte publice, sociale, morale, de deontologie şi aşa mai departe. Excede cadrul constituţional al României. (…) Dacă aveţi dreptate, eu nu cunosc speţa respectivă, domnule senator, trimiteţi-o la Consiliul Superior al Magistraturii în calitatea dumneavoastră de vicepreşedinte al Senatului“.
Când aude ce spune avocatul udemerist, pe Voiculescu îl trec toate apele. Se consideră nedreptăţit, tocmai el, pe care Kovesi îl hărţuieşte, cu neamuri cu tot, în dosarele ICA, Loteria, sau în care tocmai şi-a terminat, cu succes, hărţuirea, punându-i definitiv pe frunte stigmatul de turnător ordinar al Securităţii ca poliţie politică. Simte că trebuie să fie mai explicit.
„Poate am greşit eu că n-am fost mai clar să dau şi speţa, cu toate că sunt convins că este cunoscută de toată lumea. Dar o mai spun o dată. Deci, procurorul general al României, de la înălţimea acestei funcţii, şi-a permis să extragă dintr-un dosar anumite date şi de pe mail-ul personal să-l transmită unui ziarist, lui Mircea Marian. Acestea sunt datele. Ca atare, eu am crezut că o instituţie cum este Senatul ar fi indicat să se exprime într-un astfel de flagrant“ – traduce el şi pentru senatorul Pereş. Asta, încheie el, „pentru că nu se întâmplă des, cred că nu s-a întâmplat niciodată, ca procurorul general al României să extragă dintr-un dosar penal în derulare date şi să le trimită la presă domnului Mircea Marian“.
Principiul separaţiei în stat
Pentru că Frunda Gyorgy o ţinea pe a lui, a intervenit filosofic, Toni Greblă, preşedintele comisiei juridice care a făcut, ad-hoc, o pledoarie savantă despre separaţia puterilor în stat versus… separaţia în stat.
„Dacă separaţia o considerăm că este una absolută, atunci putem să adoptăm punctul de vedere al distinsului nostru coleg, domnul senator Frunda. Dacă însă considerăm că separaţia puterilor în stat este un principiu în activitatea puterilor în statul român, atunci putem să avem şi o opinie mai nuanţată. În ceea ce mă priveşte, eu am văzut şi poziţia de acum vreo doi ani de zile a doamnei procuror Kovesi, că nu răspunde decât în faţa CSM-ului. Asta iar este o atitudine care ne spune că dumneaei a adoptat separaţia absolută a puterilor în stat. Noi suntem Parchetul general şi nu dăm socoteală niciunei alte puteri în stat. Şi puterea executivă, pe legi speciale, Preşedintele, Guvernul dă socoteală Parlamentului şi noi dăm. Este vorba de principiul separaţiei în stat şi nu de separaţia puterilor în statul român“ – conchide senatorul Greblă.
Mai încolo, Biroul Permanent se plictiseşte şi, prin vocea aceluiaşi udemerist Frunda, găseşte două soluţii reale la problema lui Voiculescu: „Scurgerea acestor date în presă este infracţiune, domnilor, indiferent dacă o face procurorul general al României sau procurorul de la Pătârlagele. Da? Şi atunci, eu ce pot face, parlamentar fiind, dacă vreau o soluţie? Sau dau Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări sau fac o comisie de anchetă care să ia pe doi sau trei ani, retroactiv, sesizările unde au apărut în presă informaţii din dosare în curs de urmărire penală şi pe baza acestei analize să facă un raport pe care să-l adoptăm în plen şi să-l trimitem Consiliului Superior al Magistraturii – şi asta nu este rigiditate, ci este soluţie juridică ñ să ia măsuri în cauzele respective, să ni se răspundă ce s-a făcut acolo. Asta putem s-o facem şi este chiar binevenită“.
Simţind că dacă nu intervine din nou pierde şi ultima şansă de a o căpăci pe Kovesi, Voiculescu intervine din nou: „Haideţi să preluăm ideea colegului şi să propunem o comisie de anchetă“. Geoană roagă, rapid, comisia juridică a lui Tponi Greblă „să se aplece asupra acestui subiect“.
Mingea a fost plasată avocaţilor lui Vîntu din Comisia Juridică
Numai că, atent, senatorul Cristian Diaconescu intervine şi el propunând ca înainte de a se face o anchetă să se verifice dacă nu există alta pe rol, cu acelaşi subiect. „Domnule preşedinte, eventual, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări să ceară CSM-ului – acest lucru poate să-l facă – să ne spună dacă face anchete în acest moment, pentru că sesizări au mai fost pe acest palier şi să dea tot pachetul către noi“ – a spus Diaconescu.
Propunerea lui a fost şi cea acceptată de toată lumea. Aşa se face că imediat după această şedinţă, Biroul Permanent a cerut Comisiei juridice a Senatului să solicite Consiliului Superior al Magistraturii informaţii despre existenţa unei anchete pe tema e-mailului de la care a pornit diversiunea.
De ce a fost aleasă, totuşi, Comisia juridică? Pentru că aici se aflau cunoscuţii avocaţi ai lui Vîntu, senatorii Mircea Andrei şi Ioan Chelaru. Sigur, preşedintele Comisiei, Toni Greblă, ne-a declarat că nu acesta a fost motivul pentru care a fost aleasă comisia din care fac parte cei doi senatori. Motivul a fost că noi aveam relaţia cu CSM ñ ne-a declarat senatorul Greblă – , iar Biroul permanent al Senatului, la cererea domnului Dan Voiculescu a vrut să afle dacă CSM desfăşoară o anchetă pe tema în discuţie.
Răspunsul CSM avea să fie dezvăluit ieri de ciutacul VC în jurnalul de familie al omului-televizor. „Pentru receptarea solicitărilor de informare publică şi pentru comunicarea punctelor de vedere ale instituţiei“, au fost folosite de către Ministerul Public două adrese de e-mail: „ presa@mpublic.ro şi kovesi@mpublic.ro“. Prin urmare, „nu există indicii privind săvârşirea vreunei abateri disciplinare şi nici încălcări ale normelor deontologice ori reglementare cu privire la comunicarea publică“. La un asemenea răspuns, nu-ţi vine să-ţi iei câmpii? Sau să dai în boala ciutacului?…
Dan Badea