Lenea activiştilor de partid, care fuseseră obligaţi să înfiereze în colectivele de oameni ai muncii din întreprinderi, revolta de la Timişoara. Astfel, şedinţele de partid fiind foarte costisitoare, s-a decis că mai bine este să fie adunaţi toţi oamenii muncii într-un singur loc şi să se facă o singură şedinţă! Ideea aceasta “genială” i-ar fi venit primarului de atunci al Capitalei, Barbu Petrescu. “Îi ademenim pe toţi la un loc şi scăpăm să organizăm atåtea şedinţe!” – ar fi spus primarul. Cum, la conducerea statului, prostia era la ea acasă, ideea lui Barbu Petrescu a fost pusă imediat în practică. El confirmă teoria privind diversiunea prin care s-a creat busculada la miting, folosindu-se cozile ascuţite ale pancartelor, cu care au fost înţepate, “în fund”, zice Goran, femeile aflate la manifestaţie. Adaugă însă că autorii diversiunii ar fi venit cu trenul în Bucureşti, de la Timişoara, în noaptea de 20/21 decembrie. Ca să justifice teoria teroriştilor, atåt de dragă lui Ion Ilici Iliescu, el invocă telexul primit de un “englez” cazat la hotel Capitol, prin care era informat că Ceauşescu ar fi cerut sprijin Hezbollah. Deşi “informaţia” este o gulgută, cum se numeşte ea în limbajul specialiştilor în dezinformare, Goran o ia de bună. “ Dragă John, Ceauşescu a simţit că este în pericol, a cerut sprijin de la Hezbollah şi următorii 7 din Hezbollah vin la Bucureşti”. Ca “John” să fi primit o astfel de informaţie trebuia să fie un membru extrem de important al unui serviciu de informaţii din străinătate, implicat el însuşi în evenimente. Şi dacă el ar fi existat cu adevărat, atunci numele lui ar fi fost invocat de multă vreme, de către kgb-iştii lui Iliescu, pentru a justifica teoria teroriştilor. Ori, pånă azi, “Dragă john” a rămas acelaşi “măi, dragă John”. Adică o invenţie de-a lui Iliescu&Co. Interesantă mi s-a părut afirmaţia lui Goran referitoare la declaraţia generalului Nicolae Militaru, făcută pe postul naţional de televiziune, la puţin timp după fuga lui Ceauşescu. Deşi încă nu începuse să se tragă pe străzile Capitalei, sau pe străzile altor oraşe din ţară, rezervistul MapN Nicolae Militaru, racolat de serviciul sovietic de spionaj, a cerut public, pe un ton imperativ, “opriţi măcelul!“. Colonelul Goran afirmă că aceasta a fost parola prin care diversioniştii au primit ordinul de a declanşa teroarea ce avea să acopere preluarea puterii de către kgb-iştii conduşi de Ion Iliescu.“(…)Zidurile din Bucureşti au început să fie desenate cu spray-uri cu lozinci anti-comuniste. Ştiu că ungurii au aruncat manifestele prin Bucureşti, pentru că Varşovia s-a scris cu dublu v (W) ceea ce scriu doar străinii!! Dar noi am fost deturnaţi de la munca specifică ; a trebuit să ştergem lozincile să facem pază să-i prindem pe cei cu manifestele. Nu-i specificul nostru să facem arestări. Am aflat şi noi că la Timişoara sunt probleme cu evacuarea lui Tokes. Am participat la teleconferinţe, cu Barbu Petrescu, la 17 decembrie.
Era mare secretomania, n-am ştiut nici noi adevărul despre Timişoara. Era şi o abstinenţă a noastră, să nu se zică: “ ce te interesează?”. Pe 20 decembrie a revenit Ceauşescu din Iran, a urmat teleconferinţa unde s-a dat indicaţia să se combată ce s-a întåmplat la Timişoara în şedinţe la locurile de muncă. Încă din seara aia s-au organizat 4-5 şedinţe, dl. Sergiu Nicolaescu ştie, că a avut contacte cu noi (“Ştiu că aţi plecat (în străinatate) cănd aţi vrut”). Ideea mitingului a fost a lui Barbu Petrescu (“îi ademenim pe toţi într-un singur loc şi scăpăm să organizăm atåtea şedinţe!”). Primii secretari de sectoare –zeloşi- au scos oamenii de pe la 6-8 dimineaţa. Pe la 9 ni s-a spus că nu se mai ţine – iar apoi că se ţine. N-am avut niciun plan, nu chem forţe. Atunci, am fost de acord să aplicăm planul exact ca la Congresul XIV.
Cum a fost blocat un protestatar la Braşov: a fost urcat pe casă şi i-au luat scara
Ce aveam eu de făcut? Aveam oameni în coloanele de muncitori, cei de la informaţii economice, cu misiunea să nu se ataşeze protestatari la coloane. Ştiam a elimina asemenea turbulenţi: la Braşov pe un muncitor l-a urcat maistrul în pod să repare o tablă şi i-am luat scara. A stat acolo pånă la terminarea mitingului – deci aveam metode… A început mitingul, au vorbit 5 secretari de partid de înteprinderi. Simţeam presiune, ca profesionist, lumea nu era veselă pe fondul celor petrecute la Timişoara. Noi ştiam exact doar că acolo este dezastru, că acţionează bandă de ruşi şi unguri şi sparg magazine, că au fost atacaţi militari etc.-deci lucruri provocatoare. Se împungeau femeile în fund şi ţipau – am văzut personal coada pe care erau tablourile: avea ţepuşă. Văzånd asta, am plecat. Am urcat pe telefoane…Am plecat de frică, gåndindu-mă că Ceauşescu ne împuşca, dacă se restabilea ordinea, pentru că noi am răspuns de ordine şi totuşi s-a produs dezastrul . Ne împuşca de la Vlad şi pånă la mine pe toţi!!!
La unitate cånd am ajuns geamurile erau sparte. Înăuntru am văzut 2 ofiţeri care au reţinut cca. 10 tineri dintre cei care aruncau cu pietre şi îi ţineau pe burtă. Am spus să li se dea drumul, nu-i treaba nostră reţinerea, asta-i treaba miliţiei. Am urcat în birou, dl. gen.Vasile Gheorghe era acolo, a primit un telefon – a răspuns: “ am înţeles domnule ministru” şi mi-a spus că a primit ordin ca toţi cei reţinuţi să fie duşi la Jilava. Astfel au ajuns la Jilava şi cei 10 de la sediul Securităţii.
Am fost arestaţi toţi cei care ştiam ceva de Iliescu
Ulterior, mi s-a reţinut infracţiunea de “lipsire de libertate” şi am primit doi ani jumătate. Au fost arestaţi toţi cei care ştiau ceva de domnul Iliescu: a fost arestat Dănescu, Bucurescu, eu, deci cei care aveam hårtiile cu Iliescu. La fel, Ţepan, Vårban pt că făcuse percheziţie la Militaru. Ni s-a spus că ne-au arestat pentru protecţie –să nu fim omoråţi ?! Pe Gelu Voican Voiculescu îl ştiam din 70 cånd l-au prins ungurii la frontieră, avea o prietenă evreică. Eu l-am adus de la Oradea – s-a pus problema să-i găsim ceva(să-i facem un dosar cu alte acuzaţii). Nu am vrut şi peste 2 săptămåni i-am dat drumul. Un ofiţer de la mine, Tache Ionel, s-a ataşat de el la revoluţie, l-am văzut la televizor.
Ofiţerii mei aveau contacte cu Gelu Voican, eu nu l-am întålnit din 1970. În 22 am aflat că oamenii din înteprinderi ies în stradă, unii directori au şi sudat uşile – am spus că asta-i sfårşitul şi am plecat din unitate – dånd ordin maiorului Mocanu, dispecer de serviciu, să nu se pună måna pe arme. Am trimis soţia şi copiii la o altă adresă, la o profesoară. Am plecat pe Matei Milo,în Cişmigiu, am văzut elicopterele care lansau manifeste de susţinere a regimului, apoi am văzut elicopterul cu care a fugit Ceauşescu. Apoi m-am dus la aceea locuinţă unde era familia, am urmărit la televizor evenimentele. Nu m-am dus la birou, mi s-a spus să nu mă duc că au venit revoluţionari . M-am ascuns prin Berceni. Am văzut scenariul cu tragerea-toţi trăgeau în bibliotecă şi nu în balcon!! S-au pierdut oameni buni care ştiau ce este munca de informare!!! În 23 decembrie m-am dus la Ministerul Apărării, m-am prezentat. (Depoziţie dată pe 26 ianuarie 1994)
Cei care au provocat dezordinea de la mitingul din 21 decembrie, veniseră de la Timişoara
Direcţia a IV-a nu avea, în 21 decembrie, atribuţii concrete cu privire la miting. Doar generalul Vlad a spus să se dea o månă de sprijin securităţii Capitalei aşa că am conlucrat cu gen. Vasile Gheorghe şeful Direcţie a IV-a. Gen. Vasile nu avea efective în dispozitive. Pe la 11 noaptea a plecat, din biroul meu, pe platou, pentru că a fost informat că au fost reţinuţi şi 2 diplomaţi francezi. A intervenit ca aceştia să nu fie duşi la Jilava.
Părerea mea a fost că au venit din Timişoara tineri care au provocat dezordinea de la miting şi apoi demonstraţiile din după amiaza şi seara zilei de 21 decembrie 1989 din Bucureşti.
Prima dată arestaţii au fost aduşi şi la sediul Inspectoratului Miliţiei din Capitală, eu am dat ordin să dispară de aici, astfel au fost duşi şi cei 10 oameni la Jilava, motiv pentru care am fost şi eu acuzat.
Diversiunea de la hotel Capitol: Ceauşescu a cerut sprijin Hezbollah
În ziua de 20 decembrie din Iran au venit 7 luptători nu ştiu cu ce cursă de avion. În camera 411 din hotelul Capitol-Naţional a locuit un englez. A primit un telex: “ Dragă John, Ceauşescu a simţit că este în pericol, a cerut sprijin de la Hezbollah şi următorii 7 din Hezbollah vin la Bucureşti” . Era prin 22-23 decembrie. Eu le-am găsit urma celor 7 din Hezbollah, nu au dormit la hotel, au fost pe la Romtehnica – Întreprinderea de comerţ exterior a Armatei de care se ocupa Stănculescu. În orice caz aceştia trebuiau să ajungă la Stănculescu . Eu ca profesionist am tras concluzia că aceşti oameni văzånd că nu mai pot apăra regimul au creat panică, au făcut acte de diversiune. Dacă Securitatea era lăsată noi puteam găsi şi prinde teroriştii. Dar gen Stelian (Pintilie) a tăiat cablul principal şi noi n-am mai putut acţiona plus anumite comenzi. Cei 7 au trecut prin vama Giurgiu pe data de 30 decembrie, au părăsit scena. După 22 decmbrie, Brucan şi Militaru au canalizat mersul evenimentelor . Pe mine m-a surprins cånd l-am văzut pe Stănculescu la proces deoarece ştiam că este om de casă al familiei Ceauşescu. Mai ştiam despre el că se ocupa de exporturile de armament ale Romåniei. Vasile Ionel era în CC, avea telefonul scurt 260, după 22 decembrie . L-am informat că noi puteam să-i prindem pe terorişti. În noaptea de 20-21 decembrie am primit informaţia că au venit, cu trenul de noapte, indivizi din Timişoara. Apoi am văzut oameni care înţepau femei pentru că ele zbierau pentru a provoca dezordine la miting şi am văzut un microbuz cu aceste pancarte care aveau månerul prevăzut cu un cui pentru împuns . De aici am tras concluzia că timişorenii acţionau în Bucureşti. Securitatea putea trage un cartuş în antena centrală a TV şi apoi opreau transmisiunea dacă voiau. La fel şi teroriştii!
Noi am cheltuit mari sume de bani pt Mazilu să se promoveze interesele în străinătate şi el era de fapt trădător! Mazilu îmi dădea telefon, că vezi, la blocul cutare sunt un cuib de terorişti – I-am trimis o echipă. Eu ştiam ce se urmăreşte şi mai ales îl ştiam pe Mazilu.
Societatea nu s-a schimbat, sistemul nu s-a schimbat. Este o continuare pe alt plan al aceleaşi situaţii! Păi poate pe alt plan! Au ajuns la putere nişte oportunişti, foşti comunişti, care se ceartă între ei! În Romånia actuală se ceartă şi se bat între ei comuniştii!
Excepţia fac poate cei care erau în închisori înainte: Coposu, Gabrielescu, Diaconescu etc. Dacă era un plan pt modul de acţionare în cazul ocupării unei părţi din teritoriu de inamic, nu era la securitatea Capitalei, ci poate la direcţia Securităţii Statului. Eu ştiam că în atenţia Direcţiei a IV-a era şi gen. Militaru – dosarul lui eu nu l-am văzut, era la generalul Vasile.”Ştiam că gen. Militaru avea întålniri cu Măgureanu, Iliescu, Ioan Ioanid în parcul Tineretului, rezulta că vor să facă ceva împotriva lui Ceauşescu. Mai ales după “Scrisoarea celor şase” au ajuns şi ei la concluzia că trebuie să iasă cu ceva – atunci Iliescu a spus că el va face o scrisoare şi o va trimite la Europa Liberă. Militaru a propus să se trimită scrisoarea sub semnătura FSN. Iliescu a propus Front Patriotic Naţional. Atunci noi am stat de vorbă cu Iliescu şi l-am temperat să nu trimită nici o scrisoare pentru că destule necazuri ne-au pricinuit “scrisoarea celor 6”. Astfel am intrat eu în aceste probleme. Ulterior Militaru m-a întrebat cine l-a urmărit? Am spus că nu noi de la Capitală, ci eventual contrainformaţiile militare. Unitatea 110 era cu controlul informativ al ţărilor socialiste inclusiv, se ocupa de KGB pt că ei recrutau oameni de la noi. Militaru era suspect că lucrează pt KGB de aceea a fost scos şi din armată. Cei 7 membri Hezbollah au coboråt la Otopeni pe 20 decembrie 1989, au declarat că se duc la hotelul Bucureşti şi vor să meargă la Înteprinderea Meteor . Dar nu au ajuns nici la Meteor şi nu s-au dus la nici la hotel – au ajuns direct la Romtehnica (Romtehnica îşi derula afacerile prin firma Meteor). Deci, dacă tot erau aici nişte arabi care să-l apere pe Ceauşescu, cineva a zis să-i folosim şi pe ei. Şi astfel au fost folosiţi pt acţiuni diversioniste . Dl.col. Chiţoiu – acum este şeful contrainformaţiilor pentru jandarmi – era subaltern al meu, lucra la sinteza informaţiilor pentru Petre Roman – ştie de acest telex şi restul. Dacă s-a pus problema să justificăm noua putere şi că s-a anunţat 60.000 morţi înseamnă că trebuiau nişte victime şi cei 7 au fost folosiţi! Gen. Gigi Diaconescu (adjunctul Procurorului General) a venit la mine la un “pahar de vorbă” pentru că avea misiunea să clarifice problema teroriştilor. A venit pe 3 – 5 ian.1990 şi mi-a spus: “ hai să lămurim treaba asta că ar fi formidabil : să-mi dai 3 de la tine mai pun şi eu 3 de la mine şi încheiem problema!”. Mi-a rămas în gånd acest lucru!Atunci am refuzat orice tårg pe această temă!”Cånd am stat de vorbă cu Iliescu după scrisoarea celor 6 a promis că va fi cuminte şi a şi scris asta! Aceasta era munca mea atunci!!
Mulţi dintre actuali disidenţi au fost informatorii noştri. Ce a apărut în Evz este o prostie! Securitatea era foarte bine organizată . Inclusiv foştii deţinuţi politici ca şi oamenii simpli erau måndri că sunt cunoscuţi cu un ofiţer de Securitate! Era o cinste pentru ei, apoi ăştia, informatorii, erau şi ajutaţi –aveau avantaje. Cred că ura împotriva securităţii pornea pt că se judeca instituţia după şeful ei, Postelnicu, apoi datorită profesionalismului, că ştiam asta….. Eu am spus la ai mei dacă directorul dimineaţa nu vă invită la o cafea, vă schimb, pt că înseamnă că nu sunteţi agreaţi. Cånd am dat telefon lui gen. Vasile că a dispărut din spital un suspect terorist, mi-a spus să nu mi fac griji, că ajunge el la Baloteşti . Pe acest terorist îl chema Horvath Ştefan. Avea la slip o stemă a Republicii şi un medalion cu Ceauşescu. După 22 prin diferite localităţi se găseau ofiţeri care începeau să aresteze ofiţerii de securitate . Astfel, unul singur din Maramureş şi-a arestat prietenul lui securist. Cred că aceştia aveau o misiune la o adică să acţioneze!
Militaru a folosit parola “Opriţi măcelul!”
Nu s-a dat ordin să se ardă arhiva securităţii. Nici nu se putea, era CI-stul care raporta imediat. Poate după fuga lui Ceauşescu s-au mai ars documente. Col Raţiu Gheorghe era comandantul Direcţiei I şi ei se ocupa de stundenţi străini, terorişti, acţiuni teroriste între străini etc. La fel şi cei de la USLA se ocupau de aceste probleme şi USLA avea sector de informaţii, aveau informatori din råndul studenţilor străini. Probabil Brucan era conectat la 2-3 servicii de informaţii: CIA, KGB şi poate şi la MOSSAD, după originea sa. Cred că după ce a afirmat gen. Militaru la televizor, “opriţi măcelul”, făcånd apel la diferiţii comandanţi din diferite oraşe cånd încă nicăieri nu era nici un măcel – era o parolă! După rostirea acestei parole a început într-adevăr să se tragă. Aveam ICT-uri (interceptări convorbiri telefonice) dar unitate mică dar problemele importante le lucra serviciul T- chiar şi la solicitarea noastră. După 22 cånd a plecat Ceauşescu nu s-a auzit nici un foc de armă, nici o petardă, pånă la ora 18,30. Deci numai dacă nu vrei să vezi că a fost un scenariu! Iar cånd a început tirul nu s-a tras asupra celor din balconul CC? Era normal să se tragă asupra celor care voiau să ia puterea lui Ceauşescu dar pe clădirea CC nu se văd urme de cartuşe!
Securitatea a fost deturnată de la munca de securitate! Am fost puşi să facem pånde etc. deoarece cuplul dictatorial nu mai era iubit de noi. Poate Ceauşescu a fost trădat şi din interiorul PCR. De ce n-a fost arestat şi Ursu (Ioan) odată cu cei din CPEX? Şi el era la toate şedinţele CPEX. Se spune că pentru el s-a intervenit direct de la Moscova. Pe 22 decembrie în toate unităţile securităţii statului a intrat armata şi s-a controlat armamentul. Nu s-a tras nicăieri niciun cartuş. Securitatea nu era mai bine plătită decåt armata, de exemplu.
CIA are cel mai mare merit pentru că l-a racolat pe Gorbaciov.
(Gheorghe Goran, fost şef al Securităţii Municipiului Bucureşti – Comisia Senatorială pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, reaudierea din 4 mai 1994)
Dan Badea