Categorie: 
Capul unuia dintre subordonaţii lui Gheorghe Trosca (Ion Muicaru) infipt in osia unuia dintre ABI-urile rasturnate
Nu poţi, printr-un decret prezidenţial, să schimbi istoria recentă a României doar de dragul unor impostori cuibăriţi prin CNSAS, Parlament sau SSPR. Nu poţi să-i iei soldatului, mort pe câmpul de luptă în timp ce îşi apăra ţara, titlul de erou-martir, doar pentru că ai aflat între timp că, înainte să plece la luptă, bătea greşit pasul de defilare.
În faţa sacrificiului suprem trebuie să te închini, să te reculegi şi să taci. Locotenent-colonelul Gheorghe Trosca, şeful de Stat Major al Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA) şi comandantul echipajelor antiteroriste chemate în noaptea de 23/24 decembrie 1989 să contribuie la apărarea sediului Ministerului Apărării Naţionale, a fost ucis în timp ce executa o misiune ordonată de superiorii săi, la cererea expresă a celui care conducea atunci MApN, generalul KGB-ist Nicolae Militaru.
A fost ucis, aşadar, la datorie, în numele revoluţiei. Au murit alături de el, în ambuscada anume pregătită în faţa sediului MApN, alţi şapte luptători din cadrul fostei USLA, inclusiv maiorul Eugen Trandafir Cotună.
Moartea uslaşilor a servit noii puteri pentru că a legitimat mitul teroriştilor care, spunea Ion Iliescu, „trăgeau din orice poziţie“, dar i-a servit şi lui Nicolae Militaru, autorul diversiunii, care scăpa astfel de Gheorghe Trosca, ofiţerul care-l lucrase informativ pentru relaţiile cu KGB, în dosarele Corbu 1 şi Corbu 2. Pentru motivele arătate, Gheorghe Trosca a fost decapitat după moarte, iar capul i-a fost aşezat pe un cauciuc în timp ce pe ABI-urile distruse cu lovituri de tanc se scrisese cuvântul „terorişti“. Cadavrele uslaşilor au fost profanate şi lăsate în stradă pentru mai mult de 24 de ore.
Câteva luni mai târziu, cea mai de temut unitate din SRI, Brigada Antiteroristă, avea să-şi omagieze eroii decretând ziua de 24 decembrie drept ziua Luptătorului Antiterorist. Astfel, moartea uslaşilor din faţa sediului MApN a fost, este şi va rămâne un exemplu de sacrificiu suprem în istoria acestei unităţi de luptă împotriva terorismului, mai ales acum, în noul context internaţional. Decretul prezidenţial transformă, din păcate, acest sacrificiu, într-o nouă decapitare a eroului-martir Gheorghe Trosca (în realitate, luptătorul decapitat a fost Ion MUICARU, nu Gh. TROSCA! – informaţie confirmată recent din mai multe surse, nota mea Dan Badea)
Trei luptatori – EROI USLA masacraţi la ordinul sovieticilor care au preluat controlul României prin intermediul lui Iliescu, Militaru scl.
Iată de ce refuz să cred că preşedintele a ştiut cu adevărat ce semnează, la fel ca în cazul în care, anul trecut, nişte birocraţi i-au înaintat, spre semnare, celebrul decret prin care fostul ministru comunist de Interne, Gheorghe Homoştean, era decorat cu Ordinul Virtutea Militară în grad de Cavaler. Pe de altă parte, înţeleg că după ce decizia CNSAS în privinţa celor verificaţi a rămas definitivă prin neatacarea ei de către cei în drept, preşedintele, în virtutea atribuţiilor sale, ar fi fost obligat să semneze decretul. Asta nu înseamnă însă că este imposibil ca el să fie anulat. În România totul este posibil, chiar şi ca oamenii drepţi să nu dispară de tot. Nu se poate să nu existe o cale de recunoaştere a sacrificiului acelor militari, pentru că dacă nu mai există, suntem pierduţi. Indiferent ce-ar spune instituţia lui Dinescu, bucătar al lui Vanghelie şi măscărici oficial la curtea lui Vîntu, sau cea condusă de George Costin, care a dat certificate de revoluţionar soacrei lui Geoană sau unor impostori aflaţi în puşcărie în decembrie ’89, eroii României sunt cei care mor în apărarea ei la vedere, aşa cum au făcut-o Trosca şi ai lui, sau în anonimat, aşa cum o fac sau sunt pregătiţi să o facă şi colegii de azi ai uslaşilor măcelăriţi în decembrie 1989.
Dan Badea,
02.03.2011