Categorie: 
– Audierea generalului Iulian Vlad, fostul şef al Departamentului Securităţii Statului
Iulian Vlad, la Procesul din 1990
Dl. Gabrielescu: V-am chemat a doua oară pentru a lămuri unele noi informaţii primite de la alţii, legate de activitatea dvs. din decembrie ’89.
Dl. Iulian Vlad: Am fost sincer, nu ascund nimic şi n-am ascuns nimic.
Problema problemelor: teroriştii. De ce am fost împiedicaţi să ne facem datoria?
De ce am fost arestat cånd aveam un plan elaborat contra teroriştilor? Doar în 28 seara mi s-a permis să revin la sediul de unde puteam să lucrez, aveam mijloacele, am elaborat planul , iar a doua zi, cånd trebuia să prezint planul , am fost arestat împreună cu toată conducerea instituţiei.
De ce?
Nemaivorbind că din 22 am fost terorizaţi, învinuiţi, eram semiarestaţi! Apoi cine a decis deschiderea graniţelor ţării?
De ce s-a folosit radioul , televiziunea împotriva unei instituţii , s-a canalizat månia poporului pe anumită direcţie! Admir comisia , dar daţi-mi voie să-mi exprim scepticismul . Nu veţi reuşi decåt foarte puţin şi vag să aflaţi adevărul!Sunt convins că s-a tras , că au murit militari , dar şi foarte mulţi civili. Erau rezultatul unor diversiuni. Poate erau şi simulatoare.
Dar fără reţeaua de informaţii, fără agenţi, sigur nu-i puteam depista pe cei care provocau diversiunea! Din 22 cadrele noastre au fost arestate , începånd cu cei de la contrainformaţii militare. Apoi , securităţile judeţene au fost toate ocupate de armată . Nu s-a mai permis mişcarea, s-au întrerupt legăturile telefonice. Pintilie a fost de mine crescut, treaptă cu treaptă, cånd l-am întrebat a spus să vorbesc cu Stănculescu- el nu a recunoscut că a dat dispoziţie de tăierea legăturilor. Am vorbit cu Guşe – cåteva ore s-au restabilit, dar iarăşi s-au tăiat!! Am vorbit şi cu gen. Militaru în această temă. Nu mi s-a permis să plec la minister. Toate acestea s-au făcut cu un scop. S-a gåndit- eronat- că Securitatea era atåt de îndoctrinată şi fanatică încåt se va sacrifica, pånă la ultimul om, pentru Ceauşescu. În al doilea rånd, cei care au organizat diversiunile s-au temut că vor fi descoperiţi.
Cånd am fost arestaţi, Militaru era în audienţă la ambasadorul URSS
Am fost arestat în 31 ianuarie, , cu locţiitorii şi cu şeful direcţiei de contrainformaţii militare- chemåndu-ne la ora 14 la cabinetul ministrului- care era în audienţă la ambasadorul sovietic. Peste 15 minute am fost poftiţi în cabinet – doar Gelu Voican şi Vasile Ionel. A fost poftiti să raporteze gen. Vasile (contrainformaţii militare), apoi gen. Bucurescu Gianu (inf. Interne), apoi gen. Stamatoiu (contrainformaţii externe) şi pe rånd puşi să plece. Am rămas eu, nu mi s-a urat an nou fericit , în hol nu era nimeni – l-am întålnit pe gen. Hortopan, un maior de al lui şi o grupă de soldaţi şi m-a invitat să predau arma. Nu am purtat niciodată armă asupra mea- atunci Hortopan a început să mă percheziţioneze, am fost luat între baionete, introdus în TAB, transportat la locul de deţinere. Nimeni nu mi-a spus nicio învinuire, doar pe 19 martie am primit mandatul de arestare. Pe gen. Militaru nu l-am văzut dar am văzut maşina cu steag a ambasadorului URSS în faţa ministerului şi cånd am ieşit maşina era tot acolo. Ulterior am aflat că se anunţase la radio că am fost reţinuţi deja, cånd noi mergeam spre minister.
Între 23 şi 28 seara am fost la CC în cameră cu Guşe, cu un TO şi un telefon mort. În noaptea de 24-25 a fost o discuţie aprigă cu Silviu Brucan care a venit să mă ameninţe că securitatea trage şi de ce nu depune armele. Am negat , discuţiile s-au purtat pånă dimineaţă. Chiar lucram la un plan cu gen. Hortopan pentru lichidarea focului din fostul Palat Regal –m-am gåndit la o grupă antiteroristă.
Era exclus ca o forţă armată să sară în apărarea lui Ceauşescu
Cei de la Direcţia a V-a erau toţi blocaţi la garajul de pe Leonida. La intrarea în faţa Ministerului Apărării Naţionale rrau USLA-şii ăia decapitaţi, batjocoriţi, ţinuţi acolo în văzul lumii. Cånd am ajuns la USLA i-am raportat gen Militaru că de ce să facem revistă de front la Ghencea 2. Am zis că revista de front s-a făcut la noi în unitate , dar n-a mai venit gen Militaru, ci gen Hortopan.
În jurul M.A.p.,N era un vacarm infernal de împuşcături . Dar pe clădirea MAPN nu s-a văzut urmă de cartuş, dar clădirile din împrejur erau “praf”. În biroul ministrului , cu trei geamuri mari spre blocuri, stăteau lejer, nu se sinchiseau de împuşcături. Deci era un plan –probabil s-a anticipat, dar scenariul era pregătit. Accidentală a fost doar ieşirea în masă a populaţiei în stradă!
Era exclus ca o forţă ordonată, armată , să sară în apărarea lui Ceauşescu! Toţi au simţit-o ca o uşurare! Poate izolat, cåţiva fanatici, dar nesemnificativi. Apoi a intervenit foarte slaba pregătire a corpului superior al armatei. (Este şi vina mea- contrainformaţiile militare lucrau, din păcate, cel mai prost-se ocupau de probleme minore). Comanda de la un moment dat s-a rupt: de la CC comanda Guşe , de la MAPN comanda Stănculescu (Stănculescu avea un comportament total contradictoriu). Apoi prezenţa lui Militaru a fost catastrofală, dădea ordine aberante. Jula dădea ordine aberante. Era o stare de confuzie generală. De aceea s-a întâmplat omorurile la M. Ap. N la Otopeni etc. Dar toate astea nu exclud existenţa unei acţiuni de diversiune organizată. Cred că o dovadă e şi acel „război electronic”.
Cineva trebuia să proiecteze acele ţinte false în eter? Apoi, Marinon, cum a stat să se deschidă graniţa să vină cu ajutoare?
Apoi. de ce, încă din 15 dec. ambasadorii şi-au trimis famiile acasă?
Sau, ce-i cu acel Rombac trimis la Sibiu? – Probabil s-a trimis în apărărea lui Nicuşor?
Gen. Militaru nu era agreat de ceilalţi comandanţi. Pentru mine gen. Militaru a fost şi rămâne un om suspect în privinţa loialităţii faţă de ţară.Cornel Nisipeanu poate fi considerat un dizident autentic, am auzit că lucrează aici la Senat. Nu dacă găseam oricare din greşelile făcute de gen Militaru atunci, eram precis condamnat la pedeapsă capitală. Gen. Logofătu, care trebuia să fie succesorul meu este de aceeaşi formaţie şi format ca gen Militaru. A fost reprezentantul României la Tratatul de la Varşovia, apoi la Academie.
Ordinul vieţii mele a fost ca securitatea să nu se implice sub nici un motiv în luptele din stradă, să nu tragă!
SRI-ul dispune de mult mai puţine posibilităţi de care a dispus vechea securitate. Nu mai are, de exemplu, informaţiile externe, nu mai are o serie de “compartimente” tehnice – interceptările telefonice – reţea de agentură etc. Ordinul esenţial, de linie, l-am dat în 16 dec ca la Timişoara, Securitatea, orice s-ar întâmpla, să nu se tragă.Comandantul brigăzii din Timişoara mi-a raportat că şeful Inspectoratului de Miliţie Judeţean îi mai cere trupe. I-am aprobat generalului Bunoaica, dar cu condiţia să nu le dea armament! Dispoziţia asta s-ă menţinut până în 18 dec, când gen Nuţă a dat ordin să fie înarmaţi – el nu mi-a raportat pt. că era reprezentantul MJ acolo.
Al doilea ordin – ordinul vieţii mele – când am venit de la conferinţa CPEx şi teleconferinţă, când Ceauşescu a dat ordin expres să se tragă, m-am dus la minister, am mulţumit trupelor şi am dat ordin generalilor Ghiţă şi Macri ca securitatea să nu se implice sub nici un motiv în luptele din stradă, să nu tragă! Ordinul s-a menţinut până în 22 dec. Justificarea ordinului era că în conformitate cu Ordinul 2600 numai ministrul MI putea da ordin de deschidere a focului! Apoi, eu ştiam de ce au ieşit oameni în stradă la Timişoara.
Părerea mea e că Ceauşescu nu mai era cel vechi. În ultima săptămână a emis nişte acte în mod inexplicabil. Avea o memorie uluitoare, era perspicace, dar în ultimele luni măsurile luate de el erau aberante: de exemplu, la congres jumătate din CPEx trebuiau schimbaţi! La fel (…) 16 – el ştia precis că cei care au ieşit nu sunt huligani…
Altă greşeală: plecarea în Iran. Apoi, influenţa negativă a consoartei sale. Eu îi dădeam zilnic buletine de informare – cele scrise de mână pe care i le dădeam! L-am informat despre tot ce se întâmplă în jur! Eu vedeam că România nu poate ocoli celelalte ţări socialiste. Zona cea mai sensibilă era în Transilvania.Din ce s-a vorbit la Moscova am luat cunoştinţă indirect, prin informaţiile externe.
Cånd am văzut că Ceauşescu rămåne în urma istoriei, m-am rupt de el
Apoi, alt ordin am dat în 22 dimineaţa, că dacă se forţează cordonul (ce înconjura piaţa CC) să nu se facă opoziţie! Ordinul l-am dat lui Bucurescu, col. Ardeleanu, Nae (adjunctul lui Neagoe, pentru că pe Neagoe nu l-am găsit), Ghiţă. Acest ordin a ajuns şi la cei care apărau televiziunea, radioul. Ceauşescu, venind de pe balcon când a fost huiduit şi s-au aruncat cu pietre nu a mai intrat în birou ci s-a îndreptat direct la lift.
I-am fost fidel şi lui Ceauşescu, i-am pregătit nenumărate vizite în străinătate, dar, văzând că rămâne în urma istoriei (era o perioadă când era în faţă istoriei!), m-am rupt de el. Nu accepta să se sfătuiască cu cineva şi mai ales, nu accepta nicio critică!Citind în „Ultimul Cuvânt” o listă cu documente, rând pe rând mi-am amintit de ele. De exemplu am raportat şi problema minerilor din Gorj.
Era suspicios faţă de securitate, mai ales de la trădarea lui Pacepa. În schimb avea mare încredere în armată! De exemplu, Dinamo a câştigat pe teren, dar cupa s-a dat în cabina Stelei.
Am stat cu Milea în seara de 22 circa 2 ore, a plâns mai tot timpul, s-a destabilizat moral şi psihic după ce a revenit din Piaţa Universităţii! Am discutat că greu vom fi schimbaţi, mi-a spus şi că Stănculescu a fost chemat de la Timişoara să-i ia locul.
La Arad, şeful garnizoanei a cerut ajutor de la securitate să-i trimită în ajutor nişte luptători antiterorişti pt că într-un hotel ar fi terorişti. S-a conformat, dar când a ajuns maşina (autobuzul) au început să tragă în el.
(Completare la Depoziţia generalului Iulian Vlad, fostul şef al Departamentului Securităţii Statului, 24 februarie 1994, Comisa senatorială pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989)
Iată, mai jos, cåteva dintre documentele realizate pe 24 şi 26 decembrie 1989, la cabinetul lui Gelu Voican Voiculescu, cu privire la preocuparea găsirii “elementelor teroriste” lansate de gruparea kgb-istă condusă de Ion Iliescu.
