Categorie: 
Deşi pare greu de admis că o firmă concurentă a reuşit să-şi plaseze oameni de bază în conducerea societăţii rivale pentru a o aduce „în moarte clinică“, în cazul Oltchim chiar aşa stau lucrurile deoarece „infiltrarea“ s-a făcut, culmea!, legal.
Această acţiune a avut succes poate şi pentru că unul dintre cei doi sabotori este absolvent al şcolii de informaţii a serviciilor secrete poloneze, încă din 1993. Este vorba despre Wojciech Zaremba, care recunoaşte singur, în CV-ul său, că a absolvit studiile „academice“ de „Inteligence Service“ din cadrul Ministerului de Interne polonez.
Că e, sau nu, ofiţer al serviciilor de spionaj poloneze, este mai puţin important. Ceea ce interesează este că el a aplicat, aici, metode de dezinformare învăţate în şcoală. Modul în care a ajuns să aplice, în România, tehnicile muncii de spionaj industrial, în interes de grup, sunt deja cunoscute.
Mai întâi, PCC SE a cumpărat un pachet minim de acţiuni la Oltchim. În mai 2007, a preluat, astfel, de la Lindsell Enterprises Ltd, 1% din acţiunile combinatului petrochimic român. La acea dată, statul român deţinea la Oltchim peste 90% din capitalul social. Deoarece Oltchim avea o creanţă de peste 130 milioane de euro la AVAS, în iunie acelaşi an PCC SE a fost anunţată că statul român va face o majorare de capital de la Oltchim cu suma datorată de combinat, firma germană dându-şi acordul în scris pentru acea operaţiune. În acelaşi timp, autorităţile române au informat despre această majorare de capital şi Comisia Europeană – Directoratul General pentru Competiţie, obţinând acordul tacit din partea acesteia. În noiembrie 2007, AVAS a diminuat capitalul social de la Oltchim, cu valoarea unei creanţe a statului român împotriva societăţii. Mişcarea a fost făcută pentru a termina litigiile cu acţionarii minoritari, dar şi pentru a face o nouă majorare, motiv pentru care convoacă o nouă adunare generală pentru majorarea capitalului social, în decembrie 2007. Diminuarea aplicată în noiembrie a făcut ca participaţia PCC SE la capitalul social al Oltchim să se majoreze „artificial“ la 12,15%.
Din acel moment, polonezii au declanşat războiul de uzură împotriva Oltchim. Deşi fuseseră de acord, iniţial, cu această majorare de capital, prin conversia în acţiuni a creanţei AVAS, la şedinţa din 21 decembrie 2007 reprezentantul PCC a cerut angajarea unui auditor independent pentru a confirma mărimea creanţei. Deşi PCC a tras apoi de timp pentru angajarea auditorului, Oltchim l-a presat să-l angajeze şi a fost ales Pricewaterhouse Coopers, care a prezentat raportul în aprilie 2008. Înainte de a primi răspunsul, PCC SE a depus o reclamaţie la Comisia Europeană susţinând că majorarea de capital şi conversia în acţiuni a creanţei AVAS reprezintă un ajutor de stat acordat ilegal Oltchim. În acelaşi timp, din ianuarie 2008, patronul PCC SE, Waldemar Preussner, a fost numit membru în Consiliul de Administraţie al Oltchim, poziţie din care a căpătat acces direct la toate datele interne despre societate. Mai mult, acelaşi administrator a solicitat rapoarte detaliate despre cum s-au utilizat creditele, despre investiţiile făcute de Oltchim, a participat la toate şedinţele CA şi ale adunărilor generale în care au fost analizate bilanţurile, bugetele de venituri şi cheltuieli, dar şi programele de investiţii.
Dovezile flagrante ale sabotajului
În aprilie 2008, managementul Oltchim a solicitat, în cadrul adunării generale în care s-au aprobat bugetul de venituri şi cheltuieli şi programul de investiţii şi retehnologizare ale Oltchim, demararea următoarelor patru investiţii: conversia electrolizei cu mercur în electroliză cu membrană, mărirea capacităţii şi diversificarea gamei de polioli, preluarea petrochimiei de la Arpechim-Piteşti şi participarea ca acţionar la CET Govora, pentru producţia de energie electrică şi abur. În mod aparent surprinzător, patronul PCC SE a votat împotriva tuturor acestor investiţii. Câteva luni mai târziu, s-a aflat şi motivul real al acestui vot: investiţiile propuse de managementul Oltchim au fost preluate şi aplicate de PCC SE, în Polonia, în nume personal. Astfel, conform unor informaţii apărute în presa poloneză, PCC Rokita a declanşat la începutul lui 2009 o operaţiune de strângere de fonduri, prin emiterea unor noi obligaţiuni, pentru a investi într-o… fabrică de electroliză cu mebrane. „PCC Rokita, un producător de chimice casnice şi industriale, plănuieşte să strângă 18,5 milioane PLN (zloţi polonezi) prin emiterea a 1,2 milioane de acţiuni la 14,24 PLN fiecare. La început, acţiunile vor fi cumpărate doar de către acţionarul majoritar PCC, oricum, drepturile de subscriere pot fi exercitate acum de al doilea mare acţionar, i.e. Wexford European Privatizations. Fondurile strânse astfel vor fi alocate predominant pe investiţii, incluzând fabrica de electroliză cu membrane, evaluate la 100 milioane PLN“ – informa, pe 12.02.2009, publicaţia poloneză „Puls Biznesu“. Aşadar, Waldemar Preussner aplica la PCC Rokita exact ceea ce blocase la Oltchim.
Mai departe, referitor la „polioli“, pe 23.09.2008, publicaţia poloneză „Parkiet“ anunţa următoarele: „Waldemar Preussner, preşedinte şi asociat unic al PCC SE, evidenţiază că PCC nu plănuieşte să se extindă în noi arii de activitate sau să vândă vreuna dintre companiile sale, ci mai degrabă se concentrează pe creşterea cifrei de afaceri în sectoarele chimic, energie şi logistică. Cât despre sectorul chimic, PCC intenţionează să se dezvolte în special în Polonia prin subsidiara sa PCC Rokita, care îşi va mări producţia de surfactanţi anionici de patru ori, îşi va extinde capacitatea de producţie pe derivaţi fosforici şi va dezvolta a patra linie de producţie polioli“.
Ca sabotajul să fie total, după ce s-a opus, în calitatea lui de administrator la combinatul vâlcean, ca Oltchim să preia, de la OMV-Petrom, Petrochemical Argeş, Waldemar Preussner s-a deplasat rapid la Viena pentru a negocia cu OMV tocmai preluarea petrochimiei piteştene, dar în calitatea sa de patron al PCC SE. Pentru că preţul mare cerut l-a descurajat, el a încercat să facă tot posibilul pentru a împiedica preluarea petrochimiei de la Arpechim. „Fostul administrator Waldemar Preussner şi actualul administrator Wojciech Zaremba, prin intermediul PCC SE, au cerut în instanţă suspendarea garanţiei EXIMBANK de 49,6 milioane EUR pentru un credit de 62 milioane EUR pe care OLTCHIM S.A. vrea să-l contracteze pentru achiziţionarea activităţii de petrochimie de la PETROM S.A. Sucursala Arpechim Piteşti. Acest credit este necesar OLTCHIM pentru preluarea activităţii de petrochimie, revizia tehnică şi repornirea instalaţiilor petrochimice, precum şi pentru capital de lucru“, informa, în octombrie 2009, managerul Oltchim, într-o notă prin care se solicita AGA Oltchim aprobarea pentru atragerea răspunderii fostului administrator Waldemar Preussner şi actualului administrator Wojciech Zaremba. Iată de ce, ieri, Consiliul de Administraţie al Oltchim a propus, pentru adunarea generală a acţionarilor din 28 decembrie, „aprobarea demarării de şi în numele societăţii a procedurilor legale de chemare în judecată a acţionarului minoritar PCC SE, ca urmare a încălcării prevederilor art. 136 din Legea nr. 31/1990 (…) referitoare la exercitarea drepturilor de acţionar cu bună-credinţă şi cu respectarea drepturilor şi a intereselor legitime ale societăţii şi ale celorlalţi acţionari“.
Tot în rândul practicilor de blocare totală a activităţii Oltchim face parte şi propunerea făcută directorului general Constantin Roibu, de către Waldemar Preussner, pentru ca Oltchim să dea statul român în judecată în legătură cu creanţa AVAS, aşa încât societatea să nu mai plătească acea datorie. Ulterior, după ce Constantin Roibu a refuzat propunerea, polonezul a solicitat schimbarea acestuia convocând două şedinţe AGA în aprilie, şi octombrie 2008. După ce Ministerul Economiei şi Comerţului a preluat acţiunile Oltchim de la AVAS, polonezul Preussner a mai convocat o adunare generală cu acelaşi scop. El era cât pe ce să câştige războiul declarat Oltchim când AVAS a decis scoaterea societăţii la privatizare, fără majorarea de capital, conform OUG 163/2008. Salvarea combinatului a fost, culmea!, declanşarea crizei financiare care a determinat Senatul României să renunţe la privatizarea Oltchim în condiţii atât de dezavantajoase pentru stat. Ulterior, s-a hotărât majorarea capitalului social şi conversia creanţei AVAS în acţiuni, motiv pentru care, de comun acord cu conducerea MEC, Ministerului Finanţelor, AVAS şi Consiliului Concurenţei, s-a început întocmirea documentaţiei necesare în vederea obţinerii de la Bruxelles a aprobării majorării de capital şi conversiei. Asta i-a determinat pe cei doi polonezi de la PCC SE să lanseze în presă o amplă campanie de dezinformare cu privire la Oltchim, ceea ce a dus nu numai la scăderea valorii pe Bursă a acţiunilor acestei companii, ci şi la pierderi concrete de peste 100 milioane de euro. Decizia managerilor Oltchim de a-i trage la răspundere în justiţie pe polonezii care au sabotat sistematic interesele combinatului petrochimic vâlcean pare a fi soluţia cea mai blândă care putea fi luată în condiţiile de mai sus.
Dan Badea