Vadim Tudor, alias Alcibiade, a turbat şi mă muşcă din nou!

Experimentul în şase puncte, făcut de mine zilele trecute pe acest blog, a înregistrat o nouă victimă. Bizonul care a muşcat, de data asta, momeala, este nimeni altul decât lătrăul nr. 1 al României postdecembriste, Corneliu Vadim Tudor, alias Alcibiade. După ce face, zice el, o analiză pe text şi constată că, pe undeva, e „o fabulaţie”, ipochimenul transpirat în colţul gurii se contrazice, rapid, când, uitând ce tocmai afirmase, o dă „pe Academiei” şi spune că „lucrătura e opera unor diletanţi ai vreunui Serviciu Secret (probabil SRI, sau Doi şi-un sfert)”.

Cui ar fi servit „lucrătura”? Lui Pazvante Chiorul, evident, zice Alcibiade. Deşi avea explicaţia la îndemână, mai accesibilă chiar şi decât ţâţa Mitzurei Arghezi, lătrăul rămas fără partid face pe prostul şi mă afuriseşte cum îi vine la gură. „Repetent cu foamea-n gît”, „bou”, „milog”, „zăpăcit”, „neica-nimeni”, „Zero Barat”, „nenorocit” – iată câteva dintre drăgălăşeniile cu care mă gratuleză Alcibiade în ultimul număr din fiţuica România Mare.

Dacă ar fi pentru prima oară când costumul cu eşarfă şi ochelari mă umple de zoaie, l-aş lăsa în plata Domnului, dar văd că el insistă. Îl sfătuiesc să stea liniştit în banca lui, dacă nu vrea să public aici fotografii cu el şi Mitzura Arghezi surprinşi exact în momentul în care octogenara, chemată în biroul lui senatorial, îl lovea cu nuieluşa peste fund într-o încercare inutilă de a-i regla măslinuţa. Sau poze cu Olguţa Vasilescu aflată şi ea, într-una din zilele pontate, sub biroul lui Vadim, căutând disperată aceeaşi măslinuţă pe care o scăpase din gură într-un moment de neatenţie provocat de intrarea intemepstivă, în încăpere, a venerabilului Lucian Bolcaş.

Şi dac-aş publica fotografiile invocate, asta ar ţine de credibilitatea cuvântului meu, în faţa credibilităţii cuvântului său spurcat.

Ipochimenul transpirat în colţul gurii                  foto: inpolitics

Iată două dintre ultimele „turnătorii” ale pârâciosului Alcibiade din fundul clasei:

I. „Ca să priceapă lumea ce ordinară e foaia borfaşului cu nas turtit Mihai Iacob, menţionăm că, în acelaşi număr, unde se pupă singur în cur, ca maimuţa, puradelul George Ron-Cea (nume predestinat la şpagă), un alt repetent cu foamea-n gît, Dan Badea, publică denunţurile intitulate „Şase secrete din lumea V.V.P. (Vântu, Voiculescu, Patriciu)”. Unul dintre „secrete” constă în faptul că el, Badea, l-ar fi surprins pe Cornel Nistorescu făcînd sex cu un subaltern (bărbat) de la „Evenimentul zilei” , într-o vilă de pe Str. Cpt. av. Mircea Petre, din Bucureşti. Cică el, Badea, a găsit poarta electronică întredeschisă, aşa că nu a mai sunat. Noi credem că e o fabulaţie. De ce? Păi, priviţi cum uită boul ăsta de Badea, de la mînă pîn’ la gură: întîi, scrie că Nistorescu „a făcut sex cu unul dintre subalternii săi (bărbat) cu o funcţie înaltă”, după care scrie, sau dă de înţeles, că „partenerul” era „un tînăr frumuşel din provincie (Ardeal) care, în acea seară, tocmai curăţa piscina”. Păi, ori avea o funcţie înaltă la „Evenimentul zilei”, ori era „fată în casă”. Sau poate că e vorba de doi homosexuali? Pe urmă, milogul ăsta de Badea zice că Dan Chitic ar fi primit o mare sumă de bani (cash) de la Dinu Patriciu şi S. R. Stănescu, „cu cîteva ore înaintea incidentului din apropierea Restaurantului Cireşica”. Pe urmă, zăpăcitul zice că l-a văzut pe Mugur Ciuvică vorbind cu un cetăţean, în ruseşte (?!), la Restaurantul La Mama. Şi uite tot aşa. Mai tare ca Sherlock Holmes! El, neica-nimeni Dan Badea, a fost prezent peste tot, a văzut tot, depune mărturie, cuvîntul lui împotriva restului lumii etc. Tare proşti mai trebuie să fie lacheii spărgătorului de bănci Mihai Iacob! Lucrătura respectivă e opera unor diletanţi ai vreunui Serviciu Secret (probabil SRI, sau Doi şi-un sfert), care încearcă, disperaţi, să-l ajute pe Pazvante Chiorul. Dar cum anume? Băgîndu-l la înaintare pe un Zero Barat, Dan Badea, pe post de Superman, care a fost prezent, simultan, în tot felul de locuri unde se întîmplau „scene fierbinţi”, iar protagoniştii îl aşteptau pe el, marele agent secret, după care vorbeau ruseşte, bulăneşte, cocoşeşte etc. Aţi pierdut partida bă, nenorociţilor. Atunci cînd Chiorul va damblagi, sau va mierli, veţi fugi ca şobolanii, ca să nu vă linşeze lumea. Sau poate credeţi că vă va ierta cineva? Haida-de! O să plătiţi şi pentru ce n-aţi făcut”.

foto: Baricada

II. „Uitaţi-vă la articolul (de o pagină întreagă!) închinat apărării Elenei Udrea şi demolării acelora care au îndrăznit, vezi, Doamne, să o pună la colţ pentru bişniţa cu frunza: „Atac mediatic împotriva României. Folosindu-se de un blogger-tonomat, mogulii atacă brandul turistic„. Subtitlurile sînt şi mai clare: „Scopul manipulării a fost terfelirea imaginii Elenei Udrea”; „Dezinformare la indigo”; „Sabotorii sugerează că sîntem un popor de hoţi”. Aha, deci ţiganca făcătoare (şi stropitoare) de trotuar la Inter e… Poporul, iar cine o pune la locul ei e… Sabotorul! Autorul acestei porcării, Dan Badea, o pupă-n „the popow” pe rapandula năduşită şi cu faţa carbonizată (…): „Antena 3 a lansat, joia trecută, cel mai dur atac mediatic la adresa României (?!) venit din interiorul ţării. Scopul acestuia (sic!) este sabotarea explicită a acţiunii de promovare a imaginii României, acţiune aflată în desfăşurare în China. Jurnaliştii acestui post TV n-au mai ţinut cont de faptul că, din dorinţa de a bloca ascensiunea (?!) Elenei Udrea, a cărei notorietate pozitivă este tot mai mare (?!) au sacrificat imaginea ţării lor. Campania antiromânească, pentru că despre asta e vorba, a început cu cîteva minute înainte de lansarea la Shanghai a brandului turistic al României, în cadrul EXPO 2010. Şi a continuat mult după aceea”. E clar, nu? Cîţi bani ţi-a dat, mă, nenorocitule, curva de arabi? Toată ţara a înţeles, în numai cîteva clipe, că e vorba de un jaf ordinar, dar şi de un monument de prostie (se tot încerca să ni se explice că acea codiţă albastră a frunzei e… Dunărea!) – numai tu te prefaci că aperi Interesul Naţional! Am crezut că tipul „ziaristului vierme”, de teapa lui Viorel Sima, e pe cale de dispariţie. Ne-am înşelat. E foame mare…”.