După ce am prezentat, în ultima postare, argumentele care mă determină să cred că Sorin Ovidiu Vîntu şi-a lansat o nouă publicaţie, Puterea, în scopul de a continua manipularea opiniei publice româneşti, am primit încă o confirmare că am dreptate. Am aflat, o dată în plus, că afacerea poartă ştampila inconfundabilă a maestrului Sorin Vîntu.
Înainte de a prezenta un nou argument că în spatele cotidianului lansat de Gorbaciov stau interese oculte, să ne reamintim ce spunea masonul – coordonator Adrian Ragnar Thiess despre culisele afacerii. În spatele afacerii ar sta, spunea el, o „înţelegere” de preluare, în anumite condiţii, din partea unui trust de presă finanţat de un fond de investiţii. Proiectul în sine ar aparţine, a adăugat el, unei companii londoneze, News & Media Investment.
“Este un fond de investiţii care are un contract cu un trust de presă. Dacă ziarul va atinge anumiţi parametri de performanţă în următoarele luni, trustul respectiv va intra în afacere. Există un acord clar pentru acest lucru. Ziariştii au un contract de media content cu o companie de la Londra, care se numeşte News & Media Investment. Compania din Londra deţine acest proiect şi are înţelegerea cu trustul de presă respectiv. În momentul de faţă nu pot face mai multe afirmaţii legate de acţionariat.”– a spus Thiess
Când auzi de o firmă londoneză, te gândeşti automat la seriozitate. Acesta este, de fapt, secretul alegerii locaţiei pentru primul paravan virtual din spatele Puterea. Spun paravan virtual pentru că firma „londoneză”, măsura respectabilităţii acţionarului, nu există decât în scripte. E o carapace fără conţinut, o firmă scoică lansată doar pentru a închide gura cârtitorilor de la Bucureşti.
Astfel, conform unui raport oficial pe care l-am primit aseară (orele 20:36 – foto stânga) de la Londra, News & Media Investments Limited (NMIL) este o companie anonimă, de tipul PLC (Private Limited Company) fără acţionari la vedere. Pentru a acentua faptul că este o păcăleală, firma a fost înfiinţată pe 1 aprilie 2010!
Sediul paravanului este acelaşi cu al firmei prin care-şi desfăşoară activitatea legală. Este vorba de o altă societate înfiinţată şi ea cu două luni mai devreme, Woodberry Secretarial Limited, înscrisă, ca şi cealaltă, în registrul Companies House, pe 24 februarie 2010. În boardul firmei care gestionează, practic, afacerea lui Thiess şi a Cutezătorilor lui Vîntu, apare numele unui specialist în înfiinţarea de firme offshore „trust services”, Michael Andrew Gray (foto dreapta).
Evident, acesta are domiciliul în Limassol-Cipru, patria adoptivă a afacerilor lui Sorin Ovidiu Vîntu şi ale altor ingineri financiari autohtoni. Mike Gray, este directorul executiv (CEO) al unei companii cu sediul în Cipru, care asigură tot ceea ce ţine de înfiinţarea, controlul sau administrarea firmelor offshore, cu asigurarea deplinei confidenţialităţi asupra acţionarilor reali ai acestora.
Compania se numeşte The Alterego Group & Breakwater Trust Companies şi are filiale la Moscova şi în Noua Zeelandă. Asta nu are însă nicio legătură cu, să spunem, Gorbaciov sau…Sergiu Toader, de la Realitatea lui Vîntu.
Despre cea de-a doua societate, Woodberry Secretarial Limited, cea care se ocupă de…secretariatul şi administrarea NMIL, am aflat că a fost…reactivată după cinci ani de la radiere. Astfel, consultând un registru mai vechi de radiere, am descoperit că o societate cu nume identic a fost radiată pe 20 noiembrie 2005 (foto dreapta).
Revenind la declaraţia managerului Thiess, în legătură cu firma londoneză care face şi drege cu nu ştiu ce trust de presă sau fond de investiţii (presupun că nu e vorba de FNI), ea devine, în lumina celor deja prezentate de mine, o sforăială de doi bani. Era mai bine dacă tăcea pentru că vorbind s-a afundat, iată, mai mult, în propria minciună.
Cum să trateze cu un fond de investiţii, sau cu un trust credibil de presă, o firmă care nu există, brother mason?
Şi cum au făcut ziariştii de la Puterea un contract de „media content” (dragul de tine, ce expresii mai scoţi!) cu o „scoică” de hârtie?
Pentru cei care cunosc modul de operare al maestrului SOV, prin intermediul firmelor offshore, nu mai este aproape nimic de adăugat. Poate doar faptul că mogulul a înţeles că jurnaliştii, cei care-i cunosc cu adevărat stilul de operare, nu mai pot fi induşi în eroare de armata de intermediari folosiţi, gen Dan Stratan (Comac Ltd şi Elbahold Ltd.), Ghenadie Nipomici (Comac Ltd), Dario Colombo şi Vitalie Dobândă (Blue Link Comunicazioni), Octavian Turcan etc. etc.
Aceeaşi schema a aplicat-o SOV si in cazul Delta Asigurari SA, firmă al cărei control îl deţinea prin paravanul londonez Tabor Project Limited, societate cu acţionariat în Cipru (Ranhold Ltd) şi reprezentată de intermediarul moldovean Octavian Turcan. Schema a fost identică celei aplicate în cazul de faţă, doar că, acum, SOV s-a folosit de un cetăţean englez stabilit în Cipru şi specialist în offshore. De reamintit că în cazul societăţilor Comac Limited şi Elbahold Limited, folosite în afaceri precum Petromservice, Realitatea TV etc, SOV a beneficiat de serviciile unei alte case cipriote de avocatură, Antis Triantafyllides & Sons LLC.
Aşadar, rămâne cum am stabilit în postarea anterioară, dar cu o corecţie la procentajul prezentat în final. Şansele ca firma din spatele Puterea să aparţină lui SOV au crescut, azi, cu aproape un procent, la 99,9%.
PS. Dan Andronic, care a intuit printre primii că în spatele Puterea se află SOV, a preluat, sâmbătă, pe blogul său, patru dintre argumentele care m-au determinat să cred că publicaţia „Puterea” este a lui Sorin Ovidiu Vîntu. Mai mult, el a adăugat încă un argument celor 14 invocate de mine, spunând că Vîntu s-a ascuns în spatele lui Thiess şi a altora datorită ţepei „pe care a tras-o Cațavencilor, lansând un proiect în care ei nu au nici o implicare. Țeapă pe care Doru Bușcu a simțit-o până în căălcâie, după spusele sale”.
Pentru ca şi-a permis să-mi dea dreptate, sau, mă rog, să regăsească observaţii de bun simţ în postarea mea anterioară, Dan Andronic a fost atacat, a doua zi, de hăitaşii lui Thiess în Puterea, care au postat chiar şi un joc online (foto dreapta) prin care îl ridiculizează pe Andronic.
Dincolo de reacţia de tipul „ba pe-a mătii”, sau în prelungirea ei, postacii Adrian Thiess şi Mihăiţă Craiu (asociatul lui SOV din firma Realitatea Media Barter Deals) au trecut şi ei la atac, împotriva aceluiaşi Andronic, evitând confruntarea directă cu autorul real al acuzaţiilor. Cu mine adică. Am citit intervenţiile celor doi, pe blogul lui Dan Andronic şi m-am gândit că merită să le fac cadoul pe care tocmai li l-am făcut. Asta pentru a demonstra ultima afirmaţie lansată intuitiv, de acelaşi „consultant PDL” cum îl înjură Puterea. „Sunt convins că această companie londoneză are sediu într-un apartament, e înfiinţată recent şi are acţionari tip off-shore” – a zis Andronic.
Aşa e, tocmai am terminat ceea ce era de demonstrat (Q.E.D)
Dan Badea