De teamă să nu fie asasinat, Ceauşescu a cerut să fie însoţit în Iran de două avioane de vânătoare

Mihai Hårjeu, Secretarul personal al lui Nicolae Ceauşescu, descrie mişcările făcute de şeful statului în perioada 17-22 decembrie 1989. Mihai Hårjeu era omul care, din 1983, se ocupa de evidenţa şi verificarea documentelor care ajungeau la Cabinetul 1, de legăturile telefonice ale preşedintelui, de convocarea celor cu care voia să discute şi de agenda personală a acestuia. Îl însoţea peste tot pe dictator, inclusiv în străinătate. El spune că la teleconferinţa cu prim-secretarii de judeţe, din 17 decembrie, Ceauşescu a cerut să se tragă, după ce avusese o discuţie “violentă” cu şefii şefii armatei şi internelor (Milea, Vlad Postelnicu).Deşi ca urmare a revoltei de la Timişoara se declarase starea de necesitate, iar armata ucisese zeci de civili aflaţi inclusiv în balcoanele blocurilor, Ceauşescu n-a renunţat la vizita programată în Iran. Hårjeu spune că preşedintele a plecat totuşi în Iran pentru a arăta că evenimentele de la Timişoara nu sunt grave. Cu toate acestea, el a era extrem de îngrijorat şi a sunat de nenumărate ori în ţară, inclusiv la “ore nepotrivite” ale dimineţii. Ceauşescu se temea de ceea ce se întåmpla, iar asta o ştiau doar cei din imediata sa apropiere. Pentru că fusese informat deja, din noiembrie că se va încerca asasinarea sa, el a cerut ca aeronava sa să fie însoţită, în Iran, de două avioane de vånătoare.Era pentru prima dată cånd Ceauşescu lua o asemenea măsură de protecţie. Pe 21 decembrie 1989, cel care a condus represiunea din Bucureşti a fost Ceauşescu, după ce l-a desemnat pe Dincă Teleagă să coordoneze personal acţiunile armatei şi securităţii. În dimineaţa de 22 decembrie Ceauşescu a mers la culcare doar după ce i s-a spus că revolta fusese reprimată. A doua zi, cånd oamenii au început să iasă din nou în stradă, Ceauşescu, în halat şi trezit din somn a spus să se arunce cu gaze lacrimogene, iar Elena a zis că e contrarevoluţie.

Pentru că a înţeles ce urmează, mai ales după ce Victor Athanasie Stănculescu a refuzat să vină la sediul CC, Mihai Hårjeu a plecat de la serviciu la orele 8, şi-a luat familia şi s-a ascuns la un coleg pånă a aflat că Nicolae Ceauşescu a părăsit Capitala. Iată, mai jos, rezumatul declaraţiei date de el în 1994, în faţa Comisiei senatoriale de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989. (Dan Badea)  La teleconferinţa din 17 decembrie, Ceauşescu a cerut să se tragă! În 17 dec. ’89 Curticeanu m-a sunat să mă prezint urgent la birou.

Mi-a spus că la Timişoara s-au desfăşurat evenimente grave, de genul celor de la Braşov, că evenimentele sunt în curs. Ceauşescu a venit pe la 8.00 – 8.30, a avut loc şedinţa CPEx. A vorbit de mai multe ori cu Timişoara, cu Radu Bălan. Au venit şi Vlad, Postelnicu, Milea la şedinţa care a durat circa 1 oră şi iarăşi a vorbit cu Timişoara. La 11.00 – 11.30 Ceauşescu a plecat prin Bucureşti, pe şantierele de construcţii. Am plecat acasă. La 15.30 m-a sunat Bălan că trebuia să vin urgent la sediul CC pentru că la Timişoara evenimentele se precipitau şi era convocată o altă şedinţă. Am venit, am făcut convocarea. A venit Nicolae Ceauşescu, mi-a cerut să vină şi cei trei, Vlad, Postelnicu şi Milea. Am auzit că s-a purtat o discuţie foarte violentă.

Apoi a început şedinţa CPEx. În timpul şedinţei a venit Velea, adjunctul lui Curticeanu, să-l caut pe Coman la telefon la Timişoara pentru că la sfârşitul şedinţei Ceauşescu vrea să discute cu el. După şedinţă a vorbit cu Ion Coman, apoi teleconferinţa cu toţi prim-secretarii de judeţe. Am auzit şi eu cam ce s-a discutat la un difuzor. După teleconferinţă l-a chemat frecvent în birou pe Dincă, dar mai des pe Manea Mănescu. La teleconferinţă Ceauşescu a spus să se tragă! Teleconferinţa s-a stenografiat. Stenogramele se ţineau la cancelarie. Unele erau cerute de Ceauşescu. Iamandi coordona colectivul de stenografi se înregistra şi cu stenorette. Această stenogramă nu era gata până la plecarea lui Ceauşescu în Iran. După teleconferinţă a urmat o altă şedinţă a Biroului Permanent. Cred că a lipsit doar Oprea care era în Turcia. Au participat şi Milea, Vlad, Postelnicu. După această şedinţă s-a spus că totuşi se va pleca în Turcia. Cu Timişoara s-a vorbit de 10-12 ori, Coman-Ceauşescu. Seara la 10,30 Ceauşescu a ieşit să vadă cum mai este, erau încă acolo, discutând, Dăscălescu, Pacoste şi Szasz Iosif.

I-a chemat înăuntru iar după o jumătate de oră au ieşit grăbiţi că Pacoste trebuie să plece la Timişoara şi Szasz la Reşiţa. Au chemat un avion militar şi au plecat din clădire. Peste o altă jumătate de oră Ceauşescu a mai vrut să discute cu ei, i-am convocat de acasă, au venit, au mai discutat 5 minute şi au plecat. A plecat şi Ceauşescu acasă.

Ceauşescu a plecat în Iran pentru a demonstra că nu e grav ce se întåmplă în ţară

În 18 dec. la 7 dimineaţa – plecarea în Iran. La birou, Vlad şi Postelnicu deja îl aşteptau pe Ceauşescu. Am primit un telefon de la aghiotantul Bălaşa să plece imediat Vlad şi Postelnicu la Ceauşescu acasă. Au plecat. Ceauşescu n-a mai trecut pe la birou, s-a dus direct la aeroport, acolo m-am dus şi eu şi am plecat în Iran. Din Iran Ceauşescu a vorbit de mai multe ori telefonic cu Elena şi cu Manea Mănescu – chiar şi la ore nepotrivite pentru ora noastră : 5, 6 dimineaţa. Personalul ambasadei era agitat, se interesau ce-i în ţară. Nicolicioiu i-a spus că la Timişoara sunt morţi, s-a tras în demonstranţi. (Din 1986 Agerpresul n-a mai preluat ştiri de la Reuter, Asociatted Press – deci de la marile agenţii, decât de la China Nouă, Tass, Spania, Austria… etc.). În Iran s-a respectat programul, nu au fost devieri mari. A vorbit cu preşedintele de mai multe ori, a vizitat o Moschee şi o întreprindere.

Cred că totuşi Ceauşescu a plecat în Iran pentru a demonstra că evenimentele din ţară nu sunt grave, că sunt doar incidente minore în Timişoara. Dar el era sensibil îngrijorat. Avionul lui era însoţit de 2 avioane de vânătoare, ceea ce nu s-a mai întâmplat pånă atunci. Era prima dată. În avion ştiu că l-a chemat pe Stoian, în salonul rezervat lui, să discute. În avion erau teleimprimatoare şi ştirile trebuiau date imediat lui Ceauşescu.

A fost pentru prima dată cånd s-a consultat cu Biroul Permanent asupra unui discurs televizat 
Pe 20 decembrie, ora 16, am venit din Iran. Ceauşescu a plecat primul de pe aeroport, când am ajuns eu, după 10 minute, erau deja în şedinţă. Mi-au spus să fac legătura cu Dăscălescu şi cu Bobu, a vorbit cu ei, apoi a început să-şi scrie o cuvântare pentru TV. Apoi conţinutul cuvântării l-a discutat în biroul permanent (ceea ce de obicei nu se făcea). Elena era la toate discuţiile. Apoi a fost chemat Pîrcălăbescu de la gărzi, am înţeles că trebuie trimise din cåteva judeţe gărzi patriotice la Timişoara. A venit şi Dincă pentru această problemă. Apoi s-a dactilografiat cuvântarea pentru TV – s-a mai adăugat o frază. Apoi s-a retras cu Manea Mănescu, cu Dincă, pentru a discuta ideea unui miting. A fost chemat şi Barbu Petrescu pe această idee. Apoi, pe la 11 seara, Ceauşescu a plecat acasă  – dar înainte a vorbit de câteva ori cu Bobu şi Dăscălescu şi i-a chemat.

Pe 21 decembrie Ceauşescu le-a cerut lui Vlad şi Postelnicu să-i reprime pe demonstranţi
Pe 21 decembrie, când am ajuns, toată lumea m-a întrebat dacă va fi sau nu miting. Şi Curticeanu era nedumerit.

La 8 şi junătate l-a chemat pe Barbu Petrescu, acesta ieşind a spus că la ora 12 va fi adunare populară în faţa CC. Au fost chemaţi Berghianu – ministrul muncii, cel de la C.S.P. şi ministrul finanţelor – s-au întrunit în şedinţe scurte succesive. S-au hotărât nişte adaosuri la salarii. A fost convocat şi un CPEx la 11,30 pentru aceleaşi măsuri. Apoi a început mitingul. Am observat că garda lui Nicolae Ceauşescu era înarmată neobişnuit, adică armamentul era expus la vedere. S-a auzit, la un moment dat o detunătură, urmată de panică. A intrat Postelnicu, a luat legătura cu Neagoe (şeful Direcţiei a V-a – Protecţie şi Gardă) că ce se întâmplă. Apoi a ieşit din balcon Milea, a telefonat la Ministerul Apărării,  a transmis să se alarmeze unitatea militară de la Ghencea. Postelnicu a dispărut din sediul CC, Milea a rămas în anticameră. Apoi a revenit şi Ceauşescu de pe balcon, era practic „paralizat”, a dat ordin lui Milea să cheme armata. Piaţa s-a degajat, pătrunzând în piaţă sute de militari cu scuturi, au venit maşini de la salubritate.

S-au format grupuri de demonstranţi, au apărut primele blindate – văzându-le Ceauşescu s-a mai luminat la faţă şi a început din nou să vorbească! Până atunci Ceauşescu vroia să iasă să vorbească demonstranţilor dar garda şi Neagoe nu l-au lăsat. Apoi i-a chemat pe Postelnicu şi pe Vlad şi acestuia din urmă i-a spus să-i reprime pe demonstranţi. (Pe Postelnicu nu l-am putut găsi)… Ceauşescu stătea „paralizat”, „pierdut” – nehotărât circa o oră în anticameră şi l-am putut observa – era alt om! S-a luminat la faţă când au apărut blindatele. Apoi a apărut Postelnicu şi Milea.

Neagoe l-a întrebat pe Bălaşa pe unde se poate ieşi din clădire dacă manifestanţii intră în clădire, pt. că drumurile erau blocate. A ieşit Bălaşa, a revenit şi a spus că sunt blocate toate căile. Această stare incertă de dezordine totală, intrau-ieşeau – uşa de la cabinet deschisă – a durat până la ora 16 – cu staţie pe hol – harababură de nedescris. După îndepărtarea manifestanţilor – deja se auzeau focuri de armă şi explozii. Apoi a venit pe la ora 16 Vlad şi Milea, au spus că s-au format puncte de rezistenţă în trei locuri: Intercontinental, Magazinul Adam şi P-ţa Romană. Soţii Ceauşescu au spus să-i aresteze pe toţi, cu toate că s-a spus că sunt circa 2.000 de demonstranţi. Ceauşescu a dat ordin să facă puncte de comandă la CC, să-şi instaleze telefoane: la camera 119 Ministerul Apărării şi 118 cu hărţi militare, iar Postelnicu şi cu Vlad au ocupat anticamera de la sala 120, instalând telefoanele lor.

Pe la (…) a venit la cabinet Bărbulescu – cumnata – şi Andruţa Ceauşescu – fratele. În anticameră s-au întâlnit cu Elena şi a spus că nu se acţionează coordonat, că este un grup de derbedei ce trebuie arestaţi – să se acţioneze mai energic – deci că armata şi securitatea nu sunt suficienţi de fermi. Apoi au intrat împreună în biroul lui Ceauşescu. Imediat au fost chemaţi Vlad, Postelnicu, Milea. Pe la ora 17 Bălaşa a spus lui Neagoe că spre cartierul Primăverii drumul este degajat pe B-dul Victoriei.

 Dincă Teleagă preluase comanda unică a represiunii

Pe la orele 18 am înţeles din discuţii că Dincă a preluat comanda unică (să nu mai fie necorelări – Milea dădea vina pe Postelnicu, iar acesta pe Milea) – şi au plecat toţi 3 în piaţă. Frecvent erau chemaţi cei 3 de Ceauşescu – le dădea termene succesive să termine cu demonstranţii. A ieşit Ceauşescu la ora 21 din cabinet – l-a întrebat pe Neagoe câţi oameni înarmaţi au – a spus că cca. 200. Au intrat în cabinet Milea, Postelnicu, Vlad, Neagoe, Bărbulescu, Andruţa, Elena – au ieşit şi a plecat spre Piaţa Intercontinental inclusiv cu Neagoe şi 50 ofiţeri de la Dir. V-a – se spunea că sunt 2 oameni foarte activi la Intercontinental – un băiat şi o fată. Apoi Ceauşescu l-a trimis pe Manea să vadă ce fac cei 50 de la Dir. V-a – că cei 2 ce fac agitaţie să fie aduşi la CC, că în acest scop a fost trimis acolo Neagoe. Manea ştia (…) secretele lui Ceauşescu. Eu nu prea mă împăcam cu Manea. Când a plecat Manea mi-a lăsat 4 chei, a spus că sunt de la adăpostul antiatomic, că ştiu despre ele Sîrbu şi intendentul.

La circa o jumătate de oră oră au revenit cei din piaţă: Milea, Bărbulescu, Andruţa, Vlad, Neagoe – au spus că cei doi nu pot fi aduşi pentru că sunt beţi şi murdari. A revenit apoi şi Manea. Se auzeau împuşcături. Manea mi-a spus că „e jale” în piaţă şi mi-a cerut cheile şi a intrat şi el la Ceauşescu. A urmat succesiv chemări: Dincă, Milea. Au venit fiii lui Ceauşescu. A venit după ora 16 Verdeţ – din proprie iniţiativă – era singur – a stat circa 10 minute la Ceauşescu. Pe Adrian Păunescu nu l-am văzut pe acolo – era doar cu 2 ani înainte. Parcă a fost şi Vasile Vîlcu dar nu sunt sigur. Pe la orele 20 Ceauşescu a vrut să plece acasă dar Bălaşa i-a spus că cea mai sigură zonă este CC-ul – atunci a luat hotărârea să rămână la CC. După aia au venit copiii şi bucătarul şi au luat masa împreună.

Pe la 10-10,30 (seara) i-a mai chemat o dată pe Dincă, Vlad, Milea, Postelnicu – i-au spus că problemele s-au rezolvat. Apoi Ceauşescu s-a retras pe la ora 2. S-a făcut linişte.Au venit şi 2 ofiţeri – cu nişte liste cu nume – le-am uitat la Lăzărescu, acesta a spus să mergem la Vlad – erau liste cu cei arestaţi – apoi Elena a spus că sunt derbedei cei de pe listă.  M-am înţeles cu Manea Constantin (şeful de cabinet al lui N.C) – eu am ieşit pe la 3 noaptea – l-am zărit pe coridor pe Milea – era dezordonat, hainele cu motorină, murdar, mi-a spus:” măi băiete, să fii fericit că n-ai văzut ce am văzut eu şi că mâine o luăm de la capăt”. Nimeni nu avea încredere în nimeni – asta a fost atmosfera.

Pe 22 decembrie Elena a spus că e contrarevoluţie, iar el a cerut să se arunce cu gaze lacrimogene
Dimineaţa la 5 am plecat acasă cu o maşină de la Direcţia a V-a, am stat o jumătate de oră, am revenit, deja Vlad şi Postelnicu îl aşteptau să iasă pe Ceauşescu. A ieşit ea prima, i-au spus că se adună oamenii la fabrici, la guri de metrou.

A ieşit şi el dezordonat, în halat, a spus să se dea cu gaze lacrimogene, să se scoată gărzile patriotice – apoi a intrat înăuntru cu Milea, după câteva minute a ieşit precipitat şi a plecat. La 7 am fost pus să-l chem pe Stănculescu. L-am găsit la Spitalul Militar, i-am spus, el a spus că nu poate să vină. I-am spus lui Ceauşescu, acesta a spus să-l chem atunci pe Ilie. Între timp a intrat Bobu, Dăscălescu, Dincă. Pentru ora 8 Ceauşescu a convocat o şedinţă a biroului permanent: Mitea, Florescu Eugen au fost chemaţi şi ei în timpul şedinţei (cei cu presa şi mass-media).

A venit gen. Neagoe, i-a spus lui Elena că vin oameni către centru. Ea a spus că asta-i contrarevoluţie şi trebuie reprimată şi l-a întrebat pe Neagoe: Mă, voi sunteţi pregătiţi?! Acesta a răspuns: Da, avem arme. Apoi câţiva din CPEx au fost trimişi să oprească oamenii. Eu pe la 8 m-am dus acasă, am luat familia şi am plecat la o mătuşă a unui coleg de facultate unde am stat până la ora 14, când a fugit Ceauşescu. Am plecat din CC pt. că aici era o atmosferă de război şi am văzut încrâncenarea lui Ceauşescu să meargă până la capăt şi vroia ca cei din jurul lui să-l apere – n-am putut accepta această situaţie. Atmosfera era deja încinsă la maximum. În dimineaţa zilei de 22 dec. am văzut un general pe care nu l-am cunoscut (Eftimescu?). Cei de la securitate nu se prezentau – „era o altă lume a lor”.În Iran a fost şi gen. Neagoe şi un colonel. La convorbiri participa Stoian, Nicolicioiu, ambasadorul. Ceauşescu avea totdeauna translatorul lui la convorbiri!

Stenogramele de la Moscova au dispărut pe 21 decembrie
La Moscova în dec. 89 am fost şi eu cu Ceauşescu – era întâlnire cu toţi din Tratatul de la Varşovia – după întâlnirea ruso-americane de la Malta. A fost o şedinţă comună unde Gorbaciov a făcut o expunere, apoi fiecare şi-a spus părerea.

Am constatat o răceală vizibilă faţă de Ceauşescu din partea celorlalţi. Apoi a avut loc o întâlnire între Ceauşescu şi Gorbaciov ce a durat circa o oră – cred că era o convorbire téte-a-téte – am înţeles că era la cererea lui Ceauşescu. A participat translatorul Stoica Gh. şi poate stenograful şi poate Dăscălescu. Apoi au ieşit celelalte persoane şi a rămas Ceauşescu şi Gorbaciov şi au continuat discuţia. Când nu era stenograf, translatorul Stoica lua notiţe. În 7 decembrie Iamandi mi-a adus stenogramele, pentru că trebuiau să fie făcute până a doua zi deoarece era convocat o şedinţă CPEx. Erau 2 stenograme – nu ştiu dacă erau 3 şi nici nu ţin minte dacă a doua stenogramă avea două părţi. Stenogramele le-am pus pe biroul lui Ceauşescu. Stenogramele erau depozitate la Iamandi, la cancelarie. Ceauşescu avea un fişet mic unde avea doar el acces – cu cifru – păstra acolo unele documente. Astfel o scrisoare de la Gh. Apostol pe care am citit-o şi am pus-o pe birou, seara când aranjam biroul nu am mai găsit-o. Puteau fi două variante: ori a luat-o Elena cu ea, ori Ceauşescu a închis-o în seif. În grupul sanitar era şi o maşină de tocat hârtie.

Elena, în dimineaţa de 22 dec., n-avea răbdare, şi în timpul şedinţei tot intra şi ieşea din birou. Când am plecat, toată lumea era în vreo şedinţă – aşa am putut pleca din birou. Am plecat fără să-mi iau paltonul. Postelnicu şi Vlad dormeau pe nişte scaune întinse în noaptea aceea.

Orice material ce venea trebuia să-l prezint imediat pe biroul lui Ceauşescu. Numai dacă spunea că nu are nevoie de ele le luam. Ceauşescu, imediat la sosirea în Iran a stat de vorbă cu ambasadorul României în Iran.

Nu Barbu Petrescu a avut ideea mitingului! Precis s-a ştiut despre miting de dimineaţa, ora 8,30.

Mai ştiu că în 16 decembrie, sâmbăta, pe la amiază, a fost chemat Dincă şi Vlad la Ceauşescu, dar nu ştiu ce s-a discutat, nu ştiam încă de Timişoara.

Nicu a dat telefon de câteva ori şi a vorbit cu maică-sa. Elena l-a întrebat pe Postelnicu sau Vlad dacă-i cazul să trimită ceva ajutoare la Sibiu la Nicu, asta pe 21 decembrie ‘89.

Mi se părea că Elena îl domina pe Ceauşescu, toate măsurile aberante erau inspirate de ea”.

(Mihai Hårjeu, secretarul personal al lui Nicolae Ceauşescu, 7 februarie 1994)

Dan Badea