Categorie: 
De la Varujan pentru boșimani: 127 milioane de dolari!
Concret, creanțele reglementate în dolari provin din Egipt (193,5 mil. dolari), Peru (13,7 mil. dolari), Zambia (29,8 mil. dolari), Angola (18,6 mil. dolari), Irak (1.727,8 mil. dolari), R.D.Congo (sau Zair, 1,6 mil. dolari), Siria (45,9 mil. dolari), Mozambic (140,9 mil. dolari), Guineea (20,4 mil. dolari) și Republica Congo (10,6 mil. dolari), iar cele în ruble transferabile din RS Vietnam (72,4 mil TR.), RPD Coreeană (8 mil TR) și R Mongolia (3 mil TR).
Pe de altă parte, există state care au refuzat sistematic începerea negocierilor pentru reglementarea acestor creanțe, cele mai importante dintre ele după cuantumul sumelor datorate fiind Sudan, pe relația devize convertibile (169,9 milioane USD și 880 mii lire sterline), și Cuba, pe relația ruble transferabile (1,23 miliarde TR). Conform ultimului raport oficial al Ministerului Finanțelor, pe această temă, procesul de reglementare este influențat, pe relația devize convertibile, de „dificultățile majore de ordin economic, financiar și valutar cu care se confruntă unele țări africane, ale căror debite către România însumează 183,2 milioane dolari SUA (79% din totalul creanțelor nereglementate în prezent), calificate ca eligibile pentru a primi asistență conform inițiativei HIPC (țări cu grad înalt de îndatorare, cele mai sărace din lume): Sudan, R Centrafricană, Somalia, Tanzania“. Pe relația ruble transferabile, procesul de reglementare este influențat, conform aceleiași surse, de „refuzul categoric al autorităților cubaneze, țară care deține 100% din creanțele României în ruble transferabile, de a accepta începerea negocierilor pentru convenirea coeficientului de conversie rublă transferabilă/dolar SUA și pentru stabilirea unor modalități de rambursare a obligațiilor sale valutare“.
Irakul își va achita datoria până în 2028
Anul trecut au fost încasate creanțe în valoare totală de 13.1 milioane USD din Mozambic (133,6 mii USD), Mongolia (100 mii USD) și Irak (12,8 milioane USD) și 8,1 milioane euro din Siria. La fel, în prima jumătate a acestui an s-au încasat în contul creanțelor României 8,71 milioane USD (Irak – 8,65 milioane USD și Mozambic – 54 mii USD) și 3,6 milioane euro din Siria. Cea mai importantă dintre creanțele reglementate de guvern este cea din Irak. Dacă inițial, în 1989, datoria Irakului față de România era de 1.646,31 milioane dolari, conform evidențelor Ministerului Comerțului Exterior, ulterior, în baza ultimului acord încheiat cu guvernul irakian, ea s-a redus la 977.1 milioane USD. Suma datorată a fost reglementată prin HG nr.260/22.06.2006 pentru aprobarea Acordului bilateral între Guvernul României și Republica Irak, semnat la Amman la 18 august 2005. Ca urmare, conform documentelor oficiale, statul român va încasa, în perioada 01.01.2009-31.03.2028, suma de 977,1 milioane dolari SUA, având în vedere că Irakul beneficiază de toate cele trei etape de reducere a datoriei externe, în cuantum total de 80%, conform Minutei de înțelegere semnată în noiembrie 2004 cu statele creditoare membre ale Clubului de la Paris. Până în septembrie 2011 s-au încasat 27,2 milioane USD (primele cinci tranșe din dobânda datorată), la acea dată urmând a începe rambursarea capitalului (rată de 35,954 milioane dolari SUA).
Sebastian Vlădescu i-a scutit pe sirieni de o datorie de 77 milioane de dolari
La 31 decembrie 2010 au mai rămas șapte țări ale căror datorii, totalizând 1,011 miliarde USD, au fost reglementate prin hotărâri de guvern și sunt în curs de derulare. Acestea sunt Irak (958,525 milioane USD), R Siriană (35,737 mil USD), R Mozambic (14,087 mil. USD), R Guineea (2,305 mil USD), RPD Coreeană (546, 95 mii USD), Zair (RD Congo – 380,5 mii USD) și R Mongolia (97 mii USD). Despre Irak și modul de rambursare a datoriei sale am amintit deja, mai sus. Obligațiile valutare ale Republicii Arabe Siriene, cuprinzând trate de capital și dobânzi în sumă de 45, 872 milioane USD și soldul contului special de cooperare în sumă de 103, 052 milioane USD, au fost reglementate prin HG nr.963/22.08.2007 pentru aprobarea Acordului de reglementare dintre guvernul României și guvernul Siriei semnat la București, la 18 mai 2007. Acordul a fost semnat din partea României de ministrul Sebastian Vlădescu, în urma discuțiilor de la Damasc, din ianuarie 2007, care a redus datoria Siriei cu 65%, urmând ca din datoria de 118,1 milioane dolari să fie achitată suma de 41,32 milioane dolari SUA, în patru ani, în opt tranșe în sumă de 5,165 milioane USD fiecare în perioada noiembrie 2007- noiembrie 2010.
Urmașii boșimanilor au primit de la Varujan Vosganian un cadou de 127 milioane dolari
Una dintre cele mai scăzute rate de recuperare a creanțelor a fost înregistrată în cazul Mozambicului, ea fiind de 10 cenți la un dolar, și asta după aproape două decenii de amânare a negocierilor. Creanța de 140,9 milioane de dolari a fost reglementată pe 21 mai 2007, printr-un acord semnat din partea Guvernului României de către ministrul finanțelor de atunci, Varujan Vosganian. „Luând în considerare cadrul inițiativei „Țări sărace mult îndatorate“ (HIPC), părțile au convenit reducerea datoriei Republicii Mozambic către România cu 90%“ – s-a menționat în articolul 2 al Acordului. Mai mult, soldul de 10%, în sumă de 14,087 milioane dolari SUA, s-a decis să fie plătit în 23 de ani, în rate semestriale egale, incluzând 6 ani perioadă de grație. Până la sfârșitul anului trecut, mozambicanii reușiseră să-și achite dobânzile calculate pentru perioada 2008-2010 și dobânzile penalizatoare. Urmașii boșimanilor și hotentoților au fost scutiți, așadar, de plata a aproape 127 milioane dolari. La fel au stat lucrurile și în cazul Republicii Guineea, care a beneficiat tot de o reducere cu 90% a datoriilor, urmând să mai achite guvernului român două milioane de dolari.
Firmele mixte cu Republica Centrafricană au fost falimentate de peste 15 ani
De asemenea, datoria Republicii Centrafricane, care se ridică la peste 10,6 milioane de dolari, a fost anulată. Dealtfel, conform informațiilor de la Ministerul de Finanțe, creanțele României din R. Centrafricană provin din participarea statului român la capitalul social al societăților mixte Lorombois și Carombois și din livrări de echipamente pentru fabricile de exploatare și prelucrare a lemnului din cadrul societăților mixte. Prin intermediul Ambasadei României la Dakar, au fost obținute din partea autorităților centrafricane documente care atestă că societatea mixtă Lorombois a fost declarată în stare de faliment (28.06.1985) și lichidată (24.06.1995) iar societatea mixtă Carombois a fost declarată în stare de faliment prin Decizia Tribunalului de mare instanță din Bangui la 28.08.1995.
Cubanezii spun că i-am prejudiciat trecând la economia de piață
Există însă mai multe state ale căror creanțe nu au fost însă nici măcar negociate în vederea reglementării. Acestea datorează României, de peste douăzeci de ani, sume deloc neglijabile, anume 230,6 milioane dolari și 1,232 miliarde ruble transferabile (TR). Asta înseamnă aproape 1,5 miliarde dolari (la valoarea de 1TR=1,066 USD, la valoarea din 1989, cf. BNR). Statele ale căror datorii sunt în valută convertibilă și care au refuzat negocierea, sunt Sudan (171 milioane dolari), Libia (45 milioane dolari), Nigeria (12,58 mil. USD), Somalia (2,5 mil USD) și Tanzania (99 mii dolari). Datoria în ruble transferabile aparține în întregime Cubei, al cărei guvern nici nu vrea să audă de achitarea ei. „Începând cu 1997, anul reluării lucrărilor comisiei mixte interguvernamentale, autoritățile cubaneze au respins toate propunerile părții române cu privire la soluționarea problemei datoriei Cubei către România și au reiterat imposibilitatea de a aborda această problemă, motivația fiind situația economico-financiară a Cubei“ – informează Ministerul Finanțelor. Cubanezii au refuzat vehement, cu orice prilej, orice discuție pe această temă. Conform unor informații primite de la Ambasada României la Havana, care citează înalți funcționari cubanezi, „nu există voință politică favorabilă abordării temei datoriei cubaneze față de fostele țări socialiste creditoare și, ca un argument nou, Cuba nu poate aborda problema datoriei sale externe față de aceste țări, înainte de a găsi o soluție cu Federația Rusă, căreia îi datorează, după unele surse diplomatice rusești, 28-30 miliarde ruble transferabile. Cea mai interesantă dintre justificările cubanezilor este aceea privind prejudiciile aduse economiei cubaneze de fostele țări socialiste prin trecerea acestora la economia de piață. În cazul Sudanului, care ne datoreaza aproximativ 171 milioane de dolari, se invocă prezența acestui stat pe lista celor mai îndatorate (aproximativ 40 miliarde USD) țări sărace și atitudinea unor alte țări, precum Cehia, de ștergere a datoriei, iar conform Ministerului de Finanțe, „poziția oficială estimată până în prezent fiind aceea că se dorește o reglementare a datoriei sale la nivel global, sub auspiciile Instituțiilor Financiare Internaționale“. Subiectul se află în dezbatere la Clubul de la Paris, având în vedere modificările politice din Sudan.
„Fondurile vulturului“ pe barba lui Ionuț Costea, cumnatul lui Geoană
Procedurile de reglementare a creanțelor sunt specifice de la țară la țară, cele mai cunoscute fiind cele făcute prin firme de intermediere, prin acționarea în instanță și conform termenilor conveniți cu Clubul de la Paris. România n-a apelat încă la cea de-a doua dintre proceduri, preferând angajarea unor firme de intermediere și/sau apelarea la înțelegerile cu Clubul de la Paris. Prima dintre formule a fost și a rămas extrem de controversată din cauza condițiilor extrem de dubioase prin care au fost introduse în România firme de recuperare cu relații la Ionuț Costea, cumnatul lui Mircea Geoană și fratele Mihaelei.
În 1998, când Costea era secretar de stat la Ministerul Finanțelor, iar cumnatul său era ambasador în SUA, afaceriști americani specializați în recuperarea creanțelor din state africane au intrat în relații directe, cel puțin la nivel de comunicare, cu secretarul de stat Ionuț Mircea Costea. Cel mai important dintre recuperatori a fost Michael Francis Sheehan (supranumit Goldfinger), managing director Debt Advisory International și reprezentant al firmelor Donegal International Ltd, Cobbham International LLc, West Stanmore Investments Ltd. în negocierile cu statul român.
Ionuț Costea este cel care a permis unui recuperator precum Sheehan, să speculeze datoriile unor țări sărace din lumea a treia, după ce i-a pus în mână contractul pribn care i-a predat drepturile asupra creanței deținute de România în Zambia. Este vorba despre o creanță de 29,8 milioane USD pe care statul român, prin cumnatul Costea, i-a vândut-o lui Sheehan, în schimbul sumei de 3,3 milioane dolari, ceea ce înseamnă o rată de recuperare de 11%. Ulterior, Michael Sheehan a acționat în judecată statul Zambia de la care a cerut 55 milioane de euro, echivalentul bugetului pentru educație din acel stat african. După mai mulți ani de procese, americanul Sheehan a reușit să obțină, de la o instanță londoneză, o condamnare a Zambiei la plata sumei de 15,4 milioane dolari. Creanța Zambiei, vândută de guvernul român, prin semnătura lui Costea, n-a fost singura preluată de Sheehan, ci doar singura pe care a reușit s-o valorifice.
El a mai primit, prin HG 429/1998 și creanțele deținute în Angola (18,66 milioane dolari SUA), preluate prin firma Cobbham International LLc, în Peru (13,7 milioane dolari SUA), prin firma West Stanmore Invesments Ltd și Mozambic, prin Debt Advisory International Llc, dar contractele corespunzătoare încheiate cu statul român au fost anulate ulterior, încheindu-se înțelegeri cu alte firme. Spre exemplu, în cazul creanței din Angola, după anularea contractului cu firma lui Sheehan, creanța a fost preluată de Argirom International SA (societatea pesedistului Iosif Armaș), prin HG 1043/2000, dar după ce Armaș și-a dovedit incapacitatea în a negocia recuperarea acesteia, a fost cedată societății Maxima Group LLc care a achitat statului român 2,89 milioane dolari SUA, deci la o rată de recuperare de 15, 48%.
Referitor la creanța din Peru, de 13,7 milioane dolari SUA, ea a fost recuperată direct de statul român, în martie 1999, după ce a fost anulată înțelegerea cu firma lui Sheehan. Rata de recuperare a fost de 56% (7,7 milioane dolari SUA). Au mai existat două operațiuni de recuperare a unor creanțe prin firme private, prima fiind cea din Bolivia, de 1,1 milioane dolari, preluată în 1992 de societatea Mega Company care a recuperat 50% din datorie, cu un comision de 15%, iar cea de-a doua fiind creanța Egiptului în a cărei recuperare a fost implicată firma egipteană Kato Aromatic care a recuperat 63% din creanțele scadente în perioada 1991-1993 și 64% din creanțele scadente în perioada 1994-1996.
În cazul Egiptului, care datora 276,4 milioane dolari SUA, a fost nevoie de mai multe acte normative pentru recuperare, inclusiv prin implicarea unor societăți românești în firme mixte româno-egiptene, cum a fost cazul SC Carpați SA care a participat la societățile Pyramids Nile Cruise Co. Și Piramids Hotel & Motel Co din Egipt implicate în administrarea unui hotel și a 6 nave de lux de croazieră pe Nil. Soluțiilor de acest tip le-au fost însă preferate cele folosite de speculanți de tipul lui Michael Sheehan care s-au îmbogățit spectaculos pe spatele statelor debitoare, dar și al celor creditoare. Așa se face că prin aceste operațiuni de recuperare a datoriilor unor state împrăștiate pe trei continente, toate, fără excepție, rezolvate în defavoarea statului român, câtă vreme recuperarea s-a făcut la rate pornind de la 5 cenți pentru un dolar sau nu s-a făcut deloc, s-au pierdut câteva miliarde de dolari. Bani care, în mare parte, nu mai apar în evidențele de la Ministerul Finanțelor, ci în declarațiile de avere ale unora.
Dan Badea